Anulare act administrativ . Decizia 169/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului M, cu sediul în M, str. -, nr. 15, jud. împotriva sentinței nr. 1744 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta Instituția Prefectului Județului D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. 39081/29.01.2008și timbru judiciar de 1,5 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât Consiliul Local al municipiului M, prin consilier juridic, care depune împuternicirea nr. 158, lipsind intimata-reclamantă Instituția Prefectului Județului D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât Consiliul Local al municipiului M, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiate.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a sesizat instanța, solicitând anularea parțială a Anexei la nr.3/30.01.2007, prin care s-a aprobat acordul colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local M, și Sindicatul. Reclamanta a contestat anexa și nu hotărârea de consiliu local, hotărâre care nu are vicii de fond.
Se poate constata, totodată, că aceeași instanță, Tribunalul Dâmbovița, a admis acțiunea pentru anexa privind funcționarii publici, respingând acțiunea în ceea ce privește personalul contractual.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2007 sub nr- al Tribunalului Dâmbovița, reclamanta Prefectura Județului Das olicitat în
contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului M și Sindicatul al funcționarilor publici din cadrul Consiliului Local al Municipiului M, anularea parțială a anexei la nr.3/30.01.2007, privind aprobarea acordului colectiv încheiat între pârâte, respectiv prevederile cuprinse în cap.3 art.11 lit.a,b,c,d,e, și cap.4 art.18 lit.e, deoarece acestea nu sunt legale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea a cărei anulare se solicită, s-au acordat o serie de drepturi salariale funcționarilor publici din cadrul instituției, reprezentând ajutoare materiale de Paște și C, cu ocazia plecării în vacanță, la nașterea unui copil, la decesul salariatului, precum și alocație de hrană sub forma tichetelor de masă.
A mai susținut reclamanta că, potrivit prevederilor art.12 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, coroborate cu prevederile art. 3 alin.2 din Contractul nr. 2895, se stabilește că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pârâtele au depus întâmpinare, susținând că includerea acestor categorii de drepturi salariale în cuprinsul contractului colectiv de muncă a decurs sub aspectul economic, din specificul economiei de piață, iar sub aspect juridic, din principiul libertății contractuale.
Pârâtul Sindicatul "" a susținut că drepturile salariale incluse în acord sunt în conformitate cu legislația în domeniu, și legalitatea sa a fost verificată de
Prin sentința nr. 1744 din data de 6 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamantei Instituția Prefectului Județului D și a anulat în parte anexa la nr. 3/30.01.2007 adoptată de pârâtul Consiliul Local M, pentru aprobarea Acordului colectiv încheiat între Consiliul Local M și Sindicatul "" al funcționarilor publici din cadrul Consiliului Local M, respectiv Cap.III at.11 lit.a,b,c,d,e, și Cap.IV art.18 lit.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că n temeiul art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, coroborate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamanta Instituția Prefectului Județului Daf ormulat acțiune împotriva Consiliului Local al municipiului M, prin care a solicitat anularea parțială a hotărârii nr.3/30.01.2007, respectiv a anexei prin care s-a aprobat contractul colectiv de muncă, încheiat cu Sindicatul "".
Prin adresa nr. 1438/14.03.2007, reclamanta a solicitat revocarea parțială a actului administrativ, apreciat a fi parțial nelegal, dar pârâtul nu s-a conformat. Condițiile de validitate a actelor administrative sunt determinate de caracterul, de specificul acestor acte, care sunt adoptate sau emise pe baza și în vederea executării legii. acestor condiții atrage anulabilitatea, nulitatea sau inexistența actului, după caz.
Printre condițiile de validitate pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ, este și aceea că acesta trebuie adoptat sau emis pe baza și în vederea executării legii.
Fără deosebire de faptul că actele administrative sunt normative sau individuale, adoptate sau emise de organele administrației publice, cu competență materială generală sau de specialitate, ori cu competență teritorială centrală sau locală, trebuie să fie emise pe baza legii, pentru executarea prevederilor acesteia și în limitele acesteia.
Consecințele nerespectării condițiilor de validitate la adoptarea sau emiterea actelor administrative, sunt stabilite de lege, iar atunci când legea nu le prevede, sunt determinate de principiul legalității, ce guvernează adoptarea sau emiterea actelor administrative.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin.2 din contractul nr. 2895, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 statuează posibilitatea încheierii contractelor colective de muncă chiar și pentru salariații instituțiilor publice, dar fără a se putea negocia asupra clauzelor ce se referă la drepturile a căror acordare, dar și cuantum, sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art.9 al aceluiași contract reglementează modalitatea în care se pot acorda salariile și celelalte drepturi prevăzute în același act pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, dispoziții pe care instanța de fond a constatat că nu au fost respectate.
Prin anexa la L.nr. 3/2007, Consiliul Local M, în cap. 2 art.11 lit.a,b,c,d,e, și cap. 4 art.18 lit. nu a respectat dispozițiile legale în sensul negocierii unor clauze, referitoare la drepturi care exced drepturilor conferite funcționarilor publici prin Legea nr. 188/1999, modificată și republicată și nr.OG 6/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs, s-a susținut că instanța de fond nu a reținut corect faptul că Instituția Prefectului Județului D, ca subiect de "tutelă administrativă", în cadrul unui contencios administrativ obiectiv, potrivit prevederilor art. 3 alin.1 din Legea nr. 554/2004, a sesizat incorect instanța de contencios administrativ, solicitând anularea parțială a anexei la nr. 3/2007, prin care s-a aprobat acordul colectiv de muncă, încheiat între Consiliul Local al municipiului M și Sindicatul "", respectiv acordarea unor drepturi salariale funcționarilor publici reprezentând ajutoare de Paște și C, cu ocazia plecării în vacanță, la nașterea unui copil, la decesul salariatului, precum și alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, întrucât potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 130/1996 "contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați (în speță funcționari publici), pe de altă parte, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturi de muncă"; deci, în concluzie, un contract civil de dreptul muncii nu poate fi cenzurat în niciun fel de instituția prefectului, iar pe cale de consecință, nici de instanța de contencios administrativ.
Se mai arată că Instituția Prefectului Județului D, în acțiunea formulată, a pornit de la M nr.3/2007, ca act administrativ de autoritate pe care îl poate cenzura, dar de fapt, solicită anularea capitolului 2 art.11 lit.a,b,c,d,e, și cap.4 art.18 lit.e, din anexa la hotărâre, (hotărârea propriu-zisă neavând vicii de fond sau de formă) impropriu referindu-se la acordul colectiv încheiat între Consiliul Local M și Sindicatul "" prin care s-au stabilit o serie de drepturi salariale funcționarilor publici din cadrul Consiliului Local care, conform legii nr. 130/1996 reprezintă o convenție civilă de dreptul muncii (drept privat) încheiat între 2 părți și care nu poate face obiectul controlului de legalitate al prefectului și nici al instanței de contencios administrativ, acordul colectiv nefiind un act administrativ în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Mai mult, în opinia recurentului, acordul colectiv a primit aviz legislativ din partea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse, Direcția de muncă și protecție socială D, fiind înregistrat sub nr. 97/8.06.2007.
Toate drepturile inserate în acordul colectiv sunt conferite prin prevederi legale exprese, care nu pot fi anulate de instituția prefectului.
Este criticată, totodată, și motivarea Tribunalului Dâmbovița potrivit căreia funcționarii publici nu pot negocia clauze referitoare la drepturi care exced drepturilor conferite prin Legea nr. 188/1999, deoarece această lege se completează cu prevederile Codului muncii și cu prevederile Legii nr. 319/2006.
Într-o speță similară, același Tribunal Dad at o soluție de respingere a acțiunii Instituției Prefectului Județului D împotriva M nr.4/2007, privind aprobarea contractului colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local M și Sindicatul "", cu privire la negocierea acelorași drepturi.
Examinând atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară, recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just și legal cauza dedusă judecății, în sensul hotărârea nr.3 din 30 ianuarie 2007, adoptată de Consiliul Local M în ceea ce privește aprobarea acordului colectiv cu sindicatul "" al funcționarilor publici din cadrul Consiliului Local M, în ceea ce privește capitolul III art.11 lit. a, b, c, d, e și cap.IV, art.18 lit.e, este nelegală, pur și simplu adăugând la reglementările privind regimul juridic de salarizare al funcționarilor publici.
S-a apreciat în mod legal și just faptul că potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.2 din Contractul nr.2895, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, statuează posibilitatea încheierii contractelor colective de muncă chiar și pentru salariații instituțiilor publice dar fără a se putea negocia asupra clauzelor ce se referă la drepturile a căror acordare, dar și cuantum, sunt stabilite prin dispoziții legale.
Se poate observa că salariații în cauză sunt funcționari publici din cadrul Consiliului Local M, iar raportul lor de muncă nu are la bază contracte de muncă pentru a fi aplicabile dispozițiile Codului muncii, fiind funcționari publici li se aplică reglementările specifice acestei categorii de personal.
În atare situație, pentru acordarea drepturilor salariale funcționarilor publici, prin hotărârea atacată, Consiliul Local M nu a respectat prevederile legale specifice funcționarilor publici, care nu au un raport de muncă reglementat de Codul Muncii, ci un raport de drept public cu instituția publică angajatoare, în baza Legii nr.188/1999 cu modificările ulterioare, iar în speță s-au negociat clauze referitoare la drepturi, care în acest sens sunt stabilite de OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Mai mult decât atât, nu s-au respectat nici prevederile art.9 din contractul nr.2895/2006 și care se referă în mare măsură angajaților sau salariaților cu contract de muncă și mai puțin funcțiilor publice care au un regim juridic diferit.
În consecință instanța de fond a stabilit în mod legal faptul că, prin Hotărârea nr.3/30.01.2007 Consiliul Local al Municipiului Maa cordat o serie de drepturi salariale funcționarilor publici din cadrul instituției, reprezentând ajutoare materiale de Paști și C, cu ocazia plecării în vacanță, la nașterea unui copil, la decesul salariatului, precum și alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, fără o bază legală și în mod greșit.
Întrucât sentința atacată este legală și temeinică și față de care nu există nici un motiv de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art.304 pct.1-9, cu aplicarea art.304 pr.civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat în baza art.312 alin.1 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al municipiului M, cu sediul în M, str. -, nr. 15, jud. împotriva sentinței nr. 1744 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta Instituția Prefectului Județului D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
- - - - -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.,
2 ex./3 martie 2008
f- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120/2006
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
