Anulare act administrativ . Decizia 170/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 170
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, jud. P și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 341 din data de 22 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Recursul declarat de reclamanți este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. 48453/5.02.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, recursul declarat de pârâtă fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal, recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate P, prin consilier juridic, care depune delegația nr. 2250/30.01.08, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate, prin serviciul registratură recurenții-reclamanți depunând concluzii scrise, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul-reclamant arată că reclamanții au înțeles să conteste decizia prin care au fost obligați la plata unor contribuții calculate în mod retroactiv și fără o prealabilă informare.
Se arată că în anul 2007, i-a fost comunicată înștiințarea de plată și titlul de creanță. Până la acel moment nu a avut cunoștință despre această obligație de plată. Înregistrase contractul de închiriere la administrația financiară și își plătise impozitul aferent, iar pârâta nu putea pretinde retroactiv o sumă despre care nu informase pe contribuabili că ar avea-o de plată.
Recurenții apreciază că măsura dispusă de pârâtă este împotriva legii, încalcă dreptul constituțional de a fi informat cu privire la obligațiile fiscale aflate în sarcina sa.
Arată că legislația în această materie nu este accesibilă cetățenilor cărora nu li se aduc, în niciun mod, la cunoștință eventualele obligații ce le revin.
Totodată, potrivit art.15 alin.2 Cod pr.civilă, o plată nu se poate face retroactiv, ci numai pentru viitor.
- // -
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și anularea în tot a deciziilor de impunere prin care au fost obligați la plata contribuțiilor precum și la penalități și majorări de întârziere.
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate P, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nelegală și netemeinică.
Se arată că deciziile de impunere emise pe numele reclamanților sunt legale și temeinice, deoarece orice persoană asigurată care realizează și alte venituri, în afara celor de natură salarială, are obligația de a achita contribuția la fondul asigurărilor de sănătate.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, asigurările de sănătate sunt obligatorii, în cuantum de 6,5 % aplicată la veniturile realizate din chirii.
Reclamanții aveau obligația de a declara aceste venituri și de a plăti contribuția aferentă, deoarece pârâta nu poate avea cunoștință de veniturile impozabile realizate de cetățeni.
Nu se poate invoca necunoașterea legislației în materie, acest fapt neexonerându-i pe reclamanți de plată. Obligația de plată a contribuției la fondul asigurărilor de sănătate a fost amplu mediatizată în presă, afișată la sediul pârâtei.
În mod greșit instanța de fond a scutit pe reclamanți de plata penalizărilor și a majorărilor de întârziere, acestea fiind calculate de către pârâtă de la data când obligația de plată devenise exigibilă.
Majorarea de întârziere este un accesoriu al obligației de plată, obligația de plată a contribuției fiind anuală. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 55 alin.4 lit.c din nr.OUG 150/2002, termenul de scadență (de la care se începe calculul majorărilor de întârziere) pentru fiecare an fiscal este data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, sau modificarea în tot a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și cu disozițiile art. 3041Cod pr.civilă și respingerea acțiunii reclamanților în totalitate.
Solicită, totodată, respingerea recursului reclamanților ca fiind nefondat.
Având cuvântul asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate P, recurentul-reclamant arată încă o dată că nu a avut cunoștință de existența obligației de plată, această problemă putând fi rezolvată printr-o eficientă colaborare și informare între cele 2 instituții, respectiv P și Casa de Asigurări de Sănătate P, pentru ca aceasta din urmă să notifice pe contribuabili despre sumele pe care le datorează.
Solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și anularea deciziilor de impunere.
În completare, consilier juridic arată că există o colaborare între P și Casa de Asigurări de Sănătate
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și au solicitat anularea deciziilor 4412/6.12.2006 și 3715/5.12.2006 emise de P prin care li se comunicau sumele pe care aveau obligația să le plătească, reprezentând contribuție la. aplicată în urma închirierii unor bunuri, sume la care erau adăugate majorări și penalități.
Reclamanții au arătat că au formulat contestație, înțelegând să achite contribuția dar nu și majorările și penalitățile, deoarece aceștia nu au primit înștiințare de plată cu suma datorată și data scadenței, astfel încât nu au avut cunoștință de această obligație, iar pe formularul deciziei de impunere eliberată de P nu este menționată contribuția la
Totodată, reclamanții au contestat caracterul retroactiv al deciziei și dreptul pârâtei de a pretinde majorări și penalități, deși instituția pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a emite o înștiințare de plată într-un termen legal.
La termenul de judecată din data de 25.06.2007, pârâta Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în conformitate cu prevederile art. 1 alin.2 lit.d, art.4 din OUG nr. 150/2002 modificată și completată, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toți cetățenii români cu domiciliile în țară precum și pentru cetățenii străini cu domiciliul sau reședința în România. În această calitate au obligația plății contribuției la
P prin adresa nr. 32405/5.09.2006 înregistrată la P cu nr. 19503/7.09.2006 a comunicat instituției pârâte o listă nominală cu persoanele fizice care au realizat venituri impozabile în anii fiscali precedenți.
În baza dispozițiilor art. 51 alin.2 lit.e din nr.OUG 150/2002, coroborate cu prevederile art. 257 alin.2 lit.e din Legea nr. 95/2006 contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5 % care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor (închirieri).
Din evidențele Par ezultat faptul că la veniturile impozabile realizate, contestatorii nu și-au îndeplinit obligațiile față de impuse de prevederile legale menționate.
Referitor la plata majorărilor de întârziere și a penalităților, pârâta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 115 alin.1 și art.116 alin.1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorată, inclusiv.
La termenul de judecată din data de 8.10.2007, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să conteste deciziile emise de P privind obligația de plată a contribuției, cât și penalitățile și majorările aferente.
Prin sentința nr. 341 din data de 22 octombrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis cererea reclamanților și a anulat în parte deciziile nr. 3715/2.12.2006 și 2773/26.02.2007 emise de pârâtă pe numele reclamantei și deciziile nr. 4412/6.12.2006 și 2772/26.02.2007 emise de pârâtă pe numele reclamantului
, numai în ce privește obligația reclamanților de plată a majorărilor și penalităților de întârziere, exonerându-i pe aceștia de plata lor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamanții au obținut venituri suplimentare în anul 2005, din închirierea unui bun imobil, aspect care rezultă atât din deciziile de impunere din perioada precizată emise de către P cât și din recunoașterea făcută de reclamanți în cadrul cererii introductive.
S-a precizat că în mod corect pârâta a obligat pe reclamanți să plătească suma de 368, respectiv 296 lei, reprezentând contribuția la. iar referitor la plata majorărilor și penalităților de întârziere, tribunalul a reținut că buna credință a reclamanților rezultă din împrejurarea declarării veniturilor obținute din închirierea bunurilor la. P, astfel încât o eventuală culpă a lor în nedeclararea acestor venituri la instituția pârâtă ar rezulta exclusiv din neinformarea acestora cu privire la respectiva obligație.
În aceste condiții, tribunalul a reținut și faptul că reclamanților nu li s-a comunicat în timp util obligația plății contribuției, la dosar neexistând vreo dovadă în acest sens, împrejurare care ar dovedi reaua-credință a acestora și, totodată, temei pentru a se angaja vinovăția lor, respectiv pentru a justifica plata majotărilor și penalităților de întârziere, obligație de informare care își are fundamentul în dispozițiile art.31 alin.2 din Constituția României, text legal ce obligă autoritățile și instituțiile publice, potrivit competențelor ce le revin, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra drepturilor și obligațiilor ce revin acestora, prin prisma sferei lor de activitate.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții au criticat sentința susținând că au contestat dreptul P de a le pretinde retroactiv o sumă despre care nu au fost înștiințați, deși au depus contractul de închiriere la P, au plătit impozit, dar nu i-a înștiințat nimeni că mai trebuie să plătească o taxă.
Mai susțin recurenții că P nu le-a respectat dreptul la informare, conform art. 31 alin.2 din Constituția României.
Recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Pas usținut că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și pentru cetățenii străini cu domiciliul sau reședința în România și în aceasta calitate au obligația plății contribuției la.
În baza dispozițiilor art. 51 alin.2 lit.e din nr.OUG 150/2002, coroborate cu prevederile art. 257 alin.2 lit.e din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor.
În temeiul prevederilor art. 53 alin.2 din nr.OUG 150/2002 și ale art. 259 alin.4 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu sunt salariate dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit acestor legi, vor comunica, direct casei de asigurări de sănătate în a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea, veniturile impozabile, în vederea stabilirii contribuției de 6,5 % pentru asigurările sociale de sănătate, potrivit legii.
Conform dispozițiilor art. 119 și art.120 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
A mai susținut recurenta că în mod eronat instanța de fond i-a exonerat pe reclamanți de plata majorărilor de întârziere și a penalităților, deși acestea reprezintă obligații fiscale accesorii ale obligațiilor principale datorate de reclamanți.
Recurenții au solicitat admiterea recursurilor și modificarea sentinței potrivit motivelor de recurs invocate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a reținut corect, raportat la situația de fapt, obligația reclamanților de a plăti contribuția la asigurările sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 1 alin.2 lit.d, art. 4 din nr.OUG 150/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 211 din Legea nr. 95/2006, acestea fiind obligatorii pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Reclamanții au obținut venituri din cedarea folosinței bunurilor, având obligația achitării sumelor respective, așa cum rezultă din deciziile contestate.
Referitor la plata majorărilor de întârziere și a penalităților, se reține că instanța i-a exonerat corect pe reclamanți de plata acestora, întrucât pârâta avea obligația să le comunice obligația de plată și numai în situația în care aceștia nu achitau contribuția respectivă puteau fi obligați și la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art. 31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art. 65 lit.f din nr.OUG 150/2002, casele de asigurări de sănătate aveau obligația să furnizeze gratuit informații, consultanță, asistență în problemele asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 65 din nr.OUG 150/2002, pârâta avea obligația, chiar dacă reclamanții nu au știut că trebuie să comunice și P, veniturile pe care le-au comunicat P, să-i înștiințeze pe aceștia cu privire la obligațiile ce le revin.
Acesta este și motivul pentru care pârâta a solicitat informații de la P, respectiv de a putea colecta contribuțiile pentru fond, de la persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor.
Numai în situația în care reclamanților li se comunica obligația de plată și termenul scadent, aceștia puteau fi obligați la plata majorărilor de întârziere și a penalităților calculate de pârâtă.
Chiar dacă aceste obligații sunt accesorii ale obligației principale datorate de reclamanți, în sarcina acestora nu poate fi reținută nicio culpă, întrucât aceștia s-au adresat Administrației Financiare pentru a-și achita toate obligațiile bugetare.
Susținerea recurentei-pârâte constând în aceea că reclamanții nu pot invoca necunoașterea legii în propria apărare, nu poate fi reținută de instanță atâta
timp cât Constituția recunoaște acestora dreptul la informare asupra obligațiilor ce le revin, informare pe care pârâta trebuia să o facă în timp util, așa cum corect s-a reținut și de către instanța de fond.
Potrivit art. 81 Cod pr.fiscală, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea, din oficiu, a obligațiilor fiscale, așa cum s-a și procedat în cauză, însă numai după înștiințarea contribuabilului.
Așa cum recunoaște și pârâta, decizia de impunere are pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate de recurenții-reclamanți și recurenta-pârâtă, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate ambele recursuri, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, jud. P și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 341 din data de 22 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./29.02.2007
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond,
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
