Anulare act administrativ . Decizia 1715/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1715/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 229 din 25.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - N, cauza privind și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B -, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului a depus la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză (13) și a învederat instanței că, nu a avut cunoștință de faptul că, datorează și taxa de timbru pentru fondul cauzei, dar se obligă să o achite până la finalul dezbaterilor.
Curtea, raportat la susținerile reprezentantului recurentului, a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru suplinirea incidentului anterior menționat.
La a doua strigare a cauzei, s-a prezentat pentru recurent, avocat, lipsă fiind intimatul, care a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru fondul cauzei ( 14) și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 229 din 25 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios formulată de reclamantul împotriva deciziei civile nr.3/18.10.2006 și a actului nr.40227/10.04.2007 emise de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B-.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin plângerea prealabilă introdusă inițial la Inspectoratul de Poliție al județului B-N, petentul a solicitat anularea Dispoziției de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr.3 din data de 18.10.2006 emisă de B-N, arătând că această dispoziție este nelegală și netemeinică, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.47 lit.f din Legea nr.47/2004, pentru anularea autorizării și retragerii permisului de armă.
Cu adresa nr.- din 15 noiembrie 2006 Inspectoratul de Poliție al județului B-N a înaintat plângerea la Judecătoria Bistrița și aceasta din urmă, prin Sentința civilă nr.3719 din 15 noiembrie 2006, pronunțată în dosar nr- (număr în format vechi 8532/C/2006) a admis excepția de necompetență ridicată de intimatul B-N și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Bistrița -N - Secția Comercială și Contencios Administrativ, cu motivarea că potrivit art.47 alin.5 din Legea nr.295/2004, măsura revocării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ, iar conform art.10 din Legea nr.554/2004, raportat la art.2 lit.d Cod proc.civilă, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale și județene sunt de competența tribunalului.
Urmare declinării de competență, dosarul s-a înregistrat la Tribunalul Bistriț aN - Secția Comercială și Contencios Administrativ și la termenul de judecată din 6 martie 2007 petentul, prin avocat, a arătat că a înaintat plângere prealabilă către Inspectoratul Județean de Poliție B-N pentru soluționare, iar în cazul unui răspuns nefavorabil urma ca acesta să fie atacat în instanță, însă organul administrativ, din eroare, a înaintat plângerea la Judecătoria Bistrița. Prin Notele de ședință de la filele 23-24 petentul a solicitat ca tribunalul să decline competența de soluționare a plângerii către autoritatea emitentă, Inspectoratul de Poliție al județului B-N și să trimită plângerea spre soluționare acestei instituții, pentru ca aceasta să se pronunțe în temeiul disp.art.7 pct.4 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentința civilă nr.54/CA/20 martie 2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Bistrița -N a declinat competența de soluționare a plângerii prealabile formulate de petentul în favoarea Inspectoratului de Poliție al județului B-N trimițând acestuia dosarul pentru a se pronunța cu privire la plângere, respectiv, dacă înțelege să-și mențină actul administrativ emis sau îl revocă.
Organul administrativ a comunicat petentului soluția de respingere a plângerii prealabile prin adresa nr.40227/10.04.2007, înmânată acestuia în data de 18 mai 2007, după cum reiese din dovada de la dosar.
Petentul a formulat acțiune în contencios administrativ și a solicitat "anularea soluției de respingere, precum și anularea dispoziției nr.3/18.10.2006 ca netemeinice și nelegale", acțiune care s-a înregistrat la 13.11.2007 sub nr-, fiind depusă direct la registratura Tribunalului Bistrița -
Tribunalul a constatat că aceasta este prima acțiune în contencios administrativ depusă de reclamant la instanța competentă stabilită legal prin disp.art.10 al.1 din Legea nr.554/2004, modificată și că este prima oară când se solicită în justiție anularea actului administrativ pretins vătămător.
Constatarea de mai sus a fost impusă de faptul că plângerea prealabilă depusă de petent sub nr.560/7 noiembrie 2006 la Inspectoratul Județean de Poliție B-N, în cadrul procedurii obligatorii prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, nu poate fi în nici un caz socotită ca acțiune în justiție nefiind adresată instanței competente. Faptul că organul administrativ competent să se pronunțe asupra plângerii formulate a trimis din eroare plângerea la judecătorie, nu echivalează cu o acțiune adresată instanțelor judecătorești deoarece urmarea procedurii prealabile este obligatorie, fiind o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ, iar neîndeplinirea ei atrage inadmisibilitatea acțiunii (.3527/2005 a J).
În cazul de speță, chiar petentul a considerat că înregistrarea plângerii prealabile spre soluționare la judecătorie și apoi la tribunal prin declinare de competență este în afara cadrului legal și a solicitat trimiterea acesteia la organul administrativ pentru ca acesta să se pronunțe. În caz contrar, acțiunea putea fi apreciată ca prematură, deoarece organul emitent nu s-a pronunțat, trimițând instanței de judecată așa-zisa acțiune spre soluționare înainte de expirarea termenului de 30 zile prevăzut de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004.
În contextul faptic mai sus expus și al reglementărilor legale incidente speței, tribunalul a constatat că deși a formulat plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru a solicita anularea actului administrativ despre care pretinde că îi vatămă un drept, la peste un an de la data când a luat la cunoștință de emiterea actului pretins vătămător.
Astfel, din actele existente la doar, rezultă că în data de 25.10.2006 reclamantul a luat la cunoștință că s-a emis dispoziția nr.3/18.10.2006 prin care s-a dispus măsura anulării autorizării pentru a deține arme și muniții dată recunoscută ca atare și de reclamant în toate susținerile din cursul judecății.
Această măsură a fost atacată în instanță la data de 13 noiembrie 2007 cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art.11 al.2 din Legea nr.554/2004, termen de decădere, după cum este definit de art.11 al.5 din aceeași lege.
Dată fiind natura acestui termen, tribunalul a statuat că incidentul procedural generat de trimiterea eronată a plângerii prealabile de către organul emitent al actului atacat la instanță, nu are nici o consecință juridică asupra termenului de un an, pentru că decăderea determină stingerea tuturor posibilităților de punere în valoare a dreptului neexercitat în termen legal, altfel spus, decăderea stinge însăși dreptul procedural.
Cu privire la actul prin care organul administrativ a comunicat petentului în data de 18.05.2007 că îi respinge plângerea prealabilă, tribunalul a stabilit că adresa de comunicare este un act ulterior emiterii deciziei administrative prin care se pretinde vătămarea unui drept sau interes legitiv, precum și că această comunicare nu poate avea o existență de sine stătătoare, în afara deciziei nr.3/18.10.2006 pentru care operează termenul de decădere. Fiind de principiu că decăderea ca sancțiune procedurală se răsfrâng și asupra actelor subsecvente, în considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse pentru actul principal, tribunalul a respins acțiunea și pentru acest capăt de cerere.
În considerarea art.137 al.1 Cod proc.civilă, tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei, însă pentru lămurirea reclamantului - față de susținerile sale- face trimitere la disp.art.37 al.2 din Legea nr.295/2004 cât privește identitatea obligațiilor legale pentru cel care folosește arma împrumutată cu cel care este titularul dreptului de deținere, la disp.art.30 lit.i care prevăd că dreptul de deținere a armelor încetează, se pierde, dacă arma i-a fost sustrasă în împrejurări imputabile, ceea ce înseamnă că în acest caz dreptul de a purta armă înceteazăope legis.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru ca aceasta să se pronunțe pe fondul cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul recurent arată următoarele:
Instanța a reținut că deși reclamantul a formulat plângerea prealabilă în termenul prevăzut de lege, acesta nu s-ar fi adresat instanței de contencios administrativ pentru a solicita anularea actului administrativ despre care pretind că îi vatămă drepturile, la peste un an de la data când ar fi luat la cunoștință de emiterea actului vătămător.
Din actele existente la dosar, rezultă că în data de 25 octombrie 2006, reclamantul a luat la cunoștință că s-a emis dispoziția nr. 3/18 octombrie 2006 prin care s-a dispus măsura anulării autorizării pentru a deține arme și muniții, dată recunoscută ca atare și de reclamant în toate susținerile din cursul judecății.
Această măsură a fost atacată în instanță la data de 13 noiembrie 2007 cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin 2 din Legea nr. 554/2004, termen de decădere, după cum este definit de art. 11 alin 5 din aceeași lege.
În ceea ce privește greșita interpretare a dispozițiilor art. 11 alin 2 din Legea nr. 554/2004 arată faptul că în mod greșit instanța a interpretat că termenul de 1 an s-ar raporta la data luării la cunoștință de către reclamant despre Decizia nr. 3/18 octombrie 2006.
Textul legal pe care instanța și-a bazat motivarea hotărârii atacate, nu se referă la data la care reclamantul ar fi luat la cunoștință de dispoziția nr. 3/18 octombrie 2006, pe care reclamantul a atacat-o prin procedura plângerii prealabile, ci la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin plângerea înregistrată la 7 noiembrie 2006 sub nr. 560 la Inspectoratul de Poliție a Județului B-N a solicitat anularea dispoziției de anulare și retragere a permisului de armă nr. 3/18 octombrie 2006 solicitând în consecință restituirea permisului de armă și armelor reclamantului.
Inspectoratul de Poliție al Județului B-N a înaintat plângerea astfel formulată Judecătoriei Bistrița la data de 17 noiembrie 2006.
Judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr. 3719/15 decembrie 2006 admis excepția necompetenței materiale de soluționare a plângerii și a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița -
Judecătoria Bistrițaa reținut că dispozițiile art. 47 alin (5) din Legea nr. 295/2004 dispun că: măsura revocării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit legii contenciosului administrativ.
Dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă a fost adoptată la data de 18 octombrie 2006 și a fost comunicată reclamantului la data de 18 octombrie 2006.
Prin adresa emisă sub nr. 40227/14 aprilie 2007 IPJ a județului B-N a comunicat reclamantului că plângerea înregistrată sub nr. 560/07.11.2006 și înaintată Tribunalului Bistrița care prin sentința civilă nr. 54/CA/2007 a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea IPJ B s-a comunicat reclamantului respingerea plângerii acesta primind un exemplar al comunicării la data de 18 mai 2007.
Reclamantul subsecvent comunicării dispoziției de anulare emisă sub nr. 3/18 octombrie 2006 formulat plângere la organul emitent, plângere înregistrată sub nr. 560/07.11.2006 care a fost înaintată Judecătoriei Bistrița iar ulterior a fost soluționată de organul competent astfel că, soluția asupra plângerii formulate a fost comunicată reclamantului la 18 mai 2007, reclamantul formulând ulterior acestui moment plângere împotriva acestui act emis în soluționarea plângerii sale la data de 13 noiembrie 2007.
Dispozițiile art. 11 alin (1) stabilesc un termen de 6 luni în care cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea unui drept pretins trebuie înregistrate.
Termenul menționat se calculează de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau după caz, data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii.
Termenul de 6 luni este un termen procesual deoarece se raportează la sesizarea instanței respectiv la exercitarea dreptului la acțiune astfel că, termenul se sfârșește în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare potrivit prevederilor art. 101 Cod procedură civilă.
Reclamantul așadar a formulat plângerea împotriva soluției pronunțate de IPJ B-N în termenul statuat de dispozițiile legale.
Determinarea momentului de la care curge termenul de 6 luni a fost stabilit de însuși legiuitor care, a prevăzut în dispozițiile art.11 alin (1) lit a că, acesta curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă astfel că, interpretarea dată de prima instanță comunicării actului ca fiind un act ulterior care nu poate primi valențe juridice nu poate fi primită.
Constatând că prima instanță a soluționat procesul fără cercetarea în fond a cauzei, reținând că raportat la dispozițiile legale incidente respectiv prevederile art. 11 alin (1) din Legea nr. 554/2004 plângere a fost formulată cu respectarea exigențelor legale sub acest aspect, Curtea apreciind recursul ca fiind întemeiat în raport de dispozițiile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă prima instanță realizând o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente va admite recursul iar potrivit dispozițiilor art. 312 alin (5) coroborat cu dispozițiile art. 20 alin (3) din legea contenciosului administrativ va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.229 din 25 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
3 ex./1.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
