Anulare act administrativ . Decizia 1722/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1722/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 698 din 18.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și pe intimata AGENȚIA JUDEȚEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 04.09.2008 s- înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentei la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 10 -11).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 698, pronunțată la data de 18 aprilie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva deciziei nr. 1290/2007 emisă de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că AJOFM Cae fectuat un control în data de 12.09.2007 la societatea reclamantă, constatând că prin decizia nr. 488 din 12.10.2006 s-a desfăcut contractul individual de muncă a lui, în baza prevederilor art. 55 lit. din Codul Muncii, specificându-se că motivul de desfacere a contractului individual de muncă s-a realizat din inițiativa unității ca urmare a voinței unilaterale a angajatului. De asemenea, la dosar se află o cerere de preaviz a angajatului începând cu 3.10.2006.
A reținut instanța de fond că prin decizia 1290 din 7.11.2007 a Ca fost respinsă contestația cu nr. 10516/24.09.2007 considerându-se că măsurile dispuse de organul de control prin procesul verbal de control 9927 din 12.09.2007 sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că potrivit deciziei s-a specificat acordul atât al angajatorului cât și cel al angajatului pentru desfacerea contractului de muncă, astfel că, art. 55 lit. b din muncii a fost corect indicat în decizia nr. 488/2006.
De asemenea, în cazul în care decizia cuprindea o eroare datorită necunoașterii legii și a voinței părților de către persoană care a completat decizia de desfacere a contractului de muncă se impunea emiterea unei noi decizii prin care să se rectifice situația care nu corespunde realității, fapt care nu a fost efectuat de societatea reclamantă, iar această decizie trebuia înscrisă, în conformitate cu art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976 în carnetul de muncă al angajatului.
A apreciat instanța de fond că prin desfacerea contractului de muncă, în conf. cu art. 55 lit. b muncii s-au încălcat prev. art. 85 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, astfel că decizia de respingere a contestației 10516/24.09.2007 cu nr. 1290 din 7.11.2007 a Ca fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta, solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că în cauză sunt incidente prevederile act. 304 pct. 9.pr.civ. instanța apreciind într-o manieră subiectivă și eronată norma juridică aplicată.
A apreciat reclamanta că în mod eronat instanța a considerat că a existat un acord atât al angajatorului cât si al angajatului pentru desfacerea contractului de muncă, temeiul legal, art. 55 lit. b din Codul muncii fiind corect indicat în decizia nr. 488/2006.
S-a susținut, de asemenea, că motivul de desfacere a contractului individual de muncă este trecut "voința unilaterală a angajatului", indicarea greșită a temeiului legal de desfacere a în Decizia 488/12.10.2006 este o eroare a funcționarului societății, care însă nu schimbă conținutul actului juridic realizat ca urmare a demisiei, iar instanța, în sentința civilă nr. 698/2008, face vorbire despre eventualitatea emiterii unei decizii rectificative și în decembrie 2007, în urma unei verificări interne, a îndreptat aceasta eroare și a eliberat o nouă decizie, respectiv decizia nr. 134/31.12.2007 cu temeiul legal corect de desfacere a pentru d-ul ca fiind art. 79 Codul Muncii, decizie acceptată și înregistrată de către C sub nr. 2147/04.01.2007.
Analizând recursul declarat de către reclamanta prin prisma dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost beneficiara unor facilități fiscale acordate în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, beneficiind lunar, pe o perioadă de 12 luni de o sumă egală cu un salariu minim brut, cu obligația menținerii raporturilor de muncă cel puțin 2 ani conform art. 85 alin.1 din lege.
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 4 din Legea nr. 76/2002, angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin.1 și 2, anterior termenului de 2 ani sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană plus dobânda de referință a BNR în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin.2.
Motivele prevăzute de art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002 sunt:
a) încetarea raportului de muncă în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. c), e) și f) și <LLNK 12003 53 10 202 65 29>art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare;
b) încetarea raportului de serviciu în temeiul art. 84 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. e) și alin. (4) lit. c) din <LLNK 11999 188 11 201 0 18>Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
În speță, organele de control din cadrul pârâtei C au constatat prin procesul-verbal de control nr. 9927 din 12 septembrie 2007, că reclamanta nu a respectat în totalitate obligațiile asumate, operând desfacerea contractului individual de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii pentru unul din angajați, numitul, anterior termenului de 2 ani astfel că reclamanta trebuie să restituie pârâtei suma aferentă acestui angajat plus penalitățile corespunzătoare în cuantum de 3796,3 RON.
Această situație este evidențiată și în decizia nr.488/2006 unde se arată că motivul desfacerii contractului individual de muncă al angajatului îl constituie dispozițiile art.55 lit.b Codul muncii respectiv din inițiativa angajatorului ca urmare a voinței unilaterale a angajatului.
În aceste condiții, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantei care viza anularea actelor administrative mai sus arătate este legală și temeinică.
Motivele de recurs formulate și care vizează neîndeplinirea cerințelor pentru antrenarea răspunderii contractuale a reclamantei, care pretinde că nu are nici o culpă în încetarea raporturilor de muncă cu angajații nu pot fi luate în considerare, deoarece, așa după cum în mod corect a reținut și prima instanță, izvorul obligației la plata penalităților provine din Legii nr. 76/2002, neexistând între reclamantă și pârâtă raporturi contractuale, aceasta din urmă fiind îndrituită prin lege ca autoritate să verifice respectarea condițiilor impuse celor cărora li se acordă facilitățile respective și în cazul constatării încălcării lor să procedeze la stabilirea penalităților corespunzătoare, cum s-a procedat în speța de față.
În consecință, întrucât motivele de recurs ale reclamantei sunt neîntemeiate, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, reținând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 698 din 18 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red./dact.MS/.
Dact./2 ex./24.09.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
