Anulare act administrativ . Decizia 175/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 175/
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
Judecător - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de I CONF I împotriva sentinței civile nr. 1071/ din 28 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1072/CA din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta "I CONF" în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reține că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate netemeinicia și nelegalitatea deciziei nr. 51 din 23.05.2008 privind soluționarea contestației formulată și, pe cale de consecință, să anuleze decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1076 din 13.02.2008, ca urmare a controlului ulterior al declarației vamale de tranzit nr. nr. 07ROIS-, finalizat prin procesul-verbal nr. 1076/13.02.2008.
S-a reținut că reclamanta a plasat în regim de admitere temporară, conform Declarației vamale de import temporar nr. I 7388/15.-, un număr de 9 mașini de cusut și o mașină pentru încercarea rezistenței mecanice a textilelor.
Regimul de admitere temporară cu scutire parțială de la plata taxelor vamale a fost prelungit de la 31.12.1999 până la data de 31.12.2002 prin autorizația de admitere temporară emisă de organul vamal sub nr.11724/17.12.2001.
Reclamanta a achitat contravaloarea taxelor vamale doar până la data de 31.12.2009, iar la data de 14.12.2007 a solicitat acordarea liberului la vamă prin importul definitiv al bunurilor sens în care a fost efectuat controlul vamal și încheiate procesul-verbal de control nr.1076/13.02.2008 și Decizia de regularizare a obligațiilor vamale suplimentare nr.1077/13.02.2008 de către -
Deși reclamanta avea obligația ca începând cu data de 01.01.2003 să finalizeze procedura de import definit a bunurilor admise într-un regim vamal cu scutire parțială de plată a taxelor vamale și, pe cale de consecință, să plătească diferența de taxe vamale conform art.122 alin.2 din Legea nr.141/1997 aceasta nu și-a îndeplinit obligația principală de finalizare a procedurii de import definitiv dar nici nu a achitat contravaloarea taxei vamale prevăzute de art.121 alin.1 din Legea nr.141/1997 decât până la data de 31.12.1999.
Faptul că reclamanta nu a finalizat începând cu data de 01.01.2003 procedura de import definitiv a bunurilor admise temporar la import într-un regim cu scutire parțială de la plata taxelor vamale până la data de 31.12.2002 atrage culpa acesteia în neplata taxelor vamale, inclusiv până la data de 12.01.2008.
Dacă reclamanta și-ar fi îndeplinit obligația de a finaliza procedura de import definitiv nu s-ar fi ajuns la situația necalculării și neplății către bugetul de stat a taxelor vamale aferente, a TVA-ului și a comisionului vamal.
De asemenea, tribunalul constată că legea era previzibilă în ceea ce privește obligația reclamantei de plată a taxei vamale prevăzute de art.121 alin.1 din Legea nr.141/1997, iar caracterul lichid al taxei vamale se putea stabili cu ușurință, aceasta fiind egală în fiecare lună, iar reclamanta a achitat lunar pentru perioada 15.07.1999-31.12.1999 contravaloarea taxei vamale astfel încât nu a existat nici un impediment legal ca taxa vamală să fie achitată lunar și ulterior datei de 31.12.1999.
Faptul că organul vamal nu a emis lunar nici un act administrativ fiscal prin care să se stabilească contravaloarea taxei vamale nu atrage lipsa culpei reclamantei în neplata taxei vamale, mai ales că dispozițiile art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997 (anterior abrogării prin OG nr.92/2003) invocate de către reclamantă nu sunt incidente în cauză întrucât acestea privesc o altă situație juridică.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta "I CONF", în motivarea căruia arată că în mod nelegal prima instanță a obligat-o la accesoriile sumelor datorate cu titlu de taxe vamale, deși societatea a procedat la achitarea lor imediat ce i-au fost aduse la cunoștință de organul fiscal, cu ordinele de plată depuse la dosar.
Ori, în situația sa, raportat datei operațiunii vamale, legislația aplicată era cea prevăzută în Legea 141/1997, ce se constituie ca normă specială în raport cu OG11/1996 privind excluderea creanțelor bugetare, astfel că pentru diferențele de taxe vamale constatate de intimată, accesoriile trebuiau calculate după 7 zile de la comunicarea deciziei de regularizare.
Solicită așadar admiterea recursului și anularea deciziei 51/23.05.2008 a I, precum și a actelor subsecvente emise de autoritatea vamală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, atât prin cererea introductivă, cât și prin concluziile depuse în termenul de pronunțare, reclamanta a solicitat, în mod explicit, anularea atât a deciziei nr. 51 din 25.05.2008, emisă de I, cât și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1077/13.02.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Atâta timp cât s-a cerut anularea unui act administrativ emis de o altă autoritate decât cea chemată în judecată, prima instanță era obligată, atât de art. 129 Cod procedură civilă, cât și de art. 161din Legea nr. 554/2004, să asigure soluționarea contenciosului administrativ cu participarea tuturor organismelor interesate, cu atât mai mult cu cât Decizia nr. 1077 din 13 februarie 2008 privind regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal reprezintă chiar actul de autoritate prin care obligația fiscală a fost stabilită, el fiind un act administrativ fiscal în înțelesul dat acestui termen de art. 41 Cod procedură fiscală.
Nu are nici o relevanță, pentru stabilirea sferei participanților la contenciosul administrativ de față, faptul că, potrivit art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, sesizarea instanței se poate face doar după emiterea deciziei de soluționare a contestației îndreptate împotriva unui act administrativ fiscal, atât timp cât, de principiu, cercetarea legalității unui act nu se poate realiza în absența persoanei care l-a emis, indiferent dacă soluția adoptată a fost aceea de respingere a acțiunii, reclamantei trebuind să i se permită realizarea pretinsului drept în raport cu cei implicați în mod direct și hotărâtor în nașterea raportului juridic litigios.
Ca atare, constatând că, indiferent de modul în care reclamanta și-a formulat și susținut acțiunea, prima instanță nu putea proceda la cercetarea legalității unui act administrativ fără ca, în condițiile art. 161din Legea nr. 554/2004, să fi pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a emitentului actului administrativ-fiscal contestat și că neîndeplinirea acestei cerințe aduce atingere dreptului constituțional al celui ce se consideră vătămat la un proces echitabil. Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe, pentru a se asigura soluționarea acțiunii în raport cu toți cei interesați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de I CONF I împotriva sentinței civile nr. 1071//28.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - G -
Grefier
Red.
Tehored.
2 ex.
27.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbăltoc
