Obligația de a face. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 176/
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
Judecător - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta - I împotriva sentinței civile nr. 984/ din 7 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 984/CA din 7 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta - I, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea modului de stingere a obligațiilor datorate bugetului de stat și obligarea pârâtei la efectuarea corectă a operațiunii de stingere a obligațiilor fiscale, în sensul că suma de 11.302 lei achitată către pârâtă, să vizeze obligațiile fiscale cu reținere la sursă și că, din analiza documentelor de plată, reiese că, la momentul plății, reclamanta nu a respectat prevederile art. 114 alin. 2 din nr.OG 92/2003, nearătând natura obligației fiscale achitate și neprecizând în mod expres imputația plăților, adresa nr. 582/104.2008, privind suma de 4968 lei, fiind înaintată pârâtei după efectuarea imputației plăților, în condițiile în care, pentru celelalte două plăți făcute în contul bugetului de sta nu s- indicat nici măcar ulterior natura debitului ce se dorea a fi achitat.
Constatând că, atâta timp cât reclamanta, la momentul efectuării celor trei plăți, în contul unic pentru stingerea obligațiilor fiscale scadente, nu a indicat care este imputația plăților și nu a precizat în mod expres natura obligației fiscale, supusă stingerii prin plată, prima instanță a apreciat că în mod corect pârâta a procedat conform prevederilor art. 115 alin. 1 lit. b din nr.OG 92/2003 și că dispozițiile art. 114 alin. 2 ind. 3 nu au caracter imperativ, nefiind de natură a împiedica creditorul fiscal să efectueze imputația plăților, mai ales că ordinea d stingere a datoriilor este reglementată de art. 115 Cod procedură fiscală și nu de art. 114 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta - I, care critică hotărârea primei instanțe, pe motiv că s-a făcut greșită aplicare a legii, ignorându-se faptul că, potrivit art. 114 Cod procedură fiscală, distribuirea se face mai întâi pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și apoi pentru celelalte obligații fiscale, conform procedurii reglementate prin F nr. 477/2008, precum și indicațiile cuprinse în documentele de plată, prin care se arată că înțelegerea să datoriile din impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Recurenta mai arată că, potrivit fișei eliberată de pârâtă, la data de 1.04.2004, ea figura cu obligații de plată neachitate, reprezentând rețineri la sursă, respectiv impozit pe venituri din salarii (4722 lei) contribuția individuală de asigurări sociale (2009 lei), contribuția individuală de asigurări pentru șomaj (10 lei), contribuția de asigurări de sănătate (4051 lei), că a solicitat ca suma achitată cu P nr. 11/20.03.2008 să fie imputată în contul impozitului pe salariu, la fel ca și în cazul sumei de 246 lei achitată cu chitanța nr. -/9.04.2008, în timp ce suma de 6.070 lei achitată cu chitanța -/8.04.2008, era destinată a stinge debitele reprezentând contribuția la asigurările sociale, contribuția la fondul de șomaj și contribuția pentru asigurările de sănătate, indicații de care, în mod nepermis, pârâta nu a ținut cont.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că distribuirea plăților și stingerea obligațiilor se face în mod automat, în baza programului informatic transmis de Ministerul Finanțelor, care respectă prevederile dispozițiilor art. 115 alin. 1 lit. a și b din OG nr. 92/2003, că a fost respectată indicația contribuabilului și că litigiul s-a născut din faptul că reclamanta nu a evidențiat în evidența contabilă accesoriile datorate pentru neplata obligațiilor fiscale, omisiune ce a condus la apariția de neconcordanțe între evidența agentului economic și evidența fiscală din culpa exclusivă a contestatoarei.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind dovedit faptul că, în perioada martie - aprilie 2008, reclamanta - recurentă a efectuat un număr de trei plăți, totalizând 11.284 lei, destinate a stinge obligațiile restante către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat și că, datorită multitudinii de obligații scadente, distribuirea sumelor plătite s-a făcut de organul fiscal, conform metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 4377/2008 al ministrului finanțelor, valoarea totală a creanțelor către bugetul de stat fiind, la data de 20 martie 2008, de 1.391.673 lei.
Curtea constată de asemenea că, la rubrica "Natura obligației de plată" din chitanțele emise și în adresa nr. 583/1.04.2008, contribuabilul a menționat "bugetul de stat", "bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale" și "impozit pe salariu" și că, în concordanță cu aceste specificații, organul fiscal a imputat suma de 6.070 lei (achitată cu chitanța nr. -/8.04.2008) în contul datoriilor la fondul asigurărilor sociale, fondul de șomaj și fondul asigurărilor sociale de sănătate, iar suma de 246 lei (achitată cu chitanța nr. -/9.04.2008) în contul datoriilor către bugetul de stat, reprezentând parte din impozitul pe profit (totalizând 93.444 lei datorat, cu scadența în anul 2004.
În atare situație, Curtea apreciază că, în cazul plăților efectuate cu chitanțele nr. -/2008 și nr. -/2008, s-a respectat în mod riguros nu doar art. 114 alin. 2 ind. 3 Cod procedură fiscală, care stabilește că, în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate, distribuția se face mai întâi pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, dar și opțiunea contribuabilului, singurele neconcordanțe ce pot fi reținute fiind cele referitoare la cuantumul obligației scadente.
Astfel, în condițiile în care contribuabilul susține că datorează suma de 2.009 lei la fondul asigurărilor sociale, pârâta a imputat suma de 3.104 lei, iar din suma de 4051 lei, recunoscută ca datorată la fondul de asigurări sociale de sănătate, s-a imputat suma de 1943 lei, în timp ce în locul sumei de 10 lei, considerată neachitată la fondul de șomaj, s-a imputat suma de 1.023 lei.
Nefiind schimbată însă natura obligației stinse, critica recurentei se vădește a fi nefondată, problema cuantumului obligației restante neputând fi cercetată în procedura prevăzută de art. 114 alin. 4 Cod procedură fiscală, în condițiile în care recurenta nu a produs nici o probă de natură a infirma întinderea și componența datoriilor evidențiate în fișa sintetică totală editată de pârâtă la data de 1.04.2008.
În ceea ce privește plata efectuată cu OP nr. 11/20 aprilie 2008, Curtea constată că pârâta a dat curs solicitării ce i-a fost transmisă prin adresa nr. 583/12.04.2008, imputând întreaga sumă de 4.968 lei în contul impozitului pe venituri din salarii, recurenta neacceptând însă ca parte din această sumă să fie folosită pentru stingerea obligațiilor accesorii, care însumau la data de 20.03.2008, 1.608.lei,
Această solicitare nu-și află însă suport legal, având în vedere că, potrivit art. 115 Cod procedură fiscală, în cazul în care suma plătită nu este suficientă, se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală pe care o stabilește contribuabilul, în ordinea vechimii, respectiv atât obligațiile fiscale principale, cât și obligațiile accesorii, reprezentând majorări de întârziere și penalități de întârziere, obligații pe care recurenta le-a exclus din calculul său, în mod nejustificat.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și având în vedere că opoziția reclamantei de a se include în procedura distribuirii sumelor achitate și obligațiile accesorii este lipsită de suport legal, litigiul de față fiind generat tocmai de faptul neevidențierii în contabilitatea sa a accesoriilor datorate pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul promovat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de reclamanta - I împotriva sentinței nr. 984/CA/7.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe cere o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - G -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbăltoc
