Anulare act administrativ . Decizia 1789/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1789
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2267 din 20 noiembrie 2008, ronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimații pârâți Consiliul Local C și Primăria Municipiului C prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul reclamant arată că instanța de fond a reținut că reclamantul a acceptat necondiționat schimbarea destinației imobilului, însă procesul-verbal și contractul de concesiune sunt acte distincte.
Susține că în procesul - verbal nu se face referire la contractul de concesiune și în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul a renunțat tacit la acordarea de despăgubiri.
Arată că nu a contestat dispoziția de demolare, însă a urmat procedura prealabilă a concilierii, lăsând la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimații pârâți Consiliul Local C și Primăria Municipiului C prin Primar susține că în contractul de concesiune exista o clauză ce prevedea acordarea de despăgubiri, însă în procesul-verbal s-a menționat că pentru mutarea modulelor deținute, stabilirea unui nou amplasament și eliberarea amplasamentului din stația părțile nu au pretenții reciproce.
Consideră că în mod corect s-a reținut de către prima instanță acceptarea tacită a reclamantului, care nu a fost vătămat în drepturile sale, nefiind evacuat, ci fiindu-i propusă mutarea într-un alt amplasament în aceeași zonă.
Arată că reclamantul a acceptat demolarea fără acordarea de despăgubiri.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 25.04.2008, sub nr. de mai sus, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâților Primăria Municipiului C, reprezentată prin primar, și Consiliul Local al Municipiului C, prin care s-a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să dispună acordarea unei juste și prealabile despăgubiri, înainte de a dispune demolarea construcției reclamantului, deținute conform contractului de concesiune încheiat cu pârâta.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C contractul de concesiune nr. 118/01.12.1999, contract prin care a preluat un spațiu aflat în stația din Parcul.
În acest contract, la art. 9 lit. b, s-a prevăzut că, în cazul în care interesul local o impune, prin denunțarea unilaterală a contractului, concedentul este obligat să stabilească de acord cu concesionarul acordarea de despăgubiri juste în prealabil. Cu toate acestea, prin adresa nr. 52407/01.04.2008, pârâta l-a somat pe reclamant să demoleze construcția, fără însă să-l fi chemat pentru a-i acorda în prealabil despăgubiri conform clauzelor contractuale.
Reclamantul a achitat la zi redevența și nu a încălcat nicio clauză contractuală, astfel că nu poate fi obligat la demolarea construcției decât după despăgubirea sa.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 1075 și urm. Cod civil.
În dovedirea cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: somația nr. 52407/01.04.2008 emisă de Primăria Municipiului C, contractul de concesiune nr. 188/01.12.1999, act adițional, adresa nr. 16296/31.01.2008.
La termenul din data de 01.07.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei materiale, excepție ce va fi analizată cu prioritate, în raport de prevederile art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr. 11113 din 01.07.2008 Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reținând că:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c Cod pr. civilă, tribunalele judecă în primă instanță litigiile de contencios administrativ, cu excepția celor date de lege în competența curților de apel.
Reclamantul a încheiat cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C contractul de concesiune nr. 188/01.12.1999, având ca obiect terenul în suprafață de 34,76 mp, situat în C, stația - Parcul.
Prin somația nr. 52407/01.04.2008, pârâta Primăria Municipiului C l-a somat pe reclamant să desființeze construcția metalică de pe terenul deținut în baza contractului de concesiune.
Potrivit art. 226 și urm. din nr.OUG 34/2006, litigiile care au ca obiect contracte de concesiune sunt de competența tribunalului, fiind aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, s-a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale, astfel că, în baza art. 158 Cod pr. civilă, oaa dmis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei.
Primind cauza spre competentă soluționare a fost înregistrată sub nr- și s-a acordat termen pentru când s-a dispus citarea părților.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2267 din 20.11.2008 a respinge acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârât PRIMĂRIA MUN C PRIN PRIMAR și pârât CONSILIUL LOCAL
În considerentele sentinței s-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul solicitat ca pârâții să fie obligați la despăgubire justă și prealabilă, înainte de dispune demolarea construcției, deținute în baza contractului de concesiune.
Conform art. 9 al. 1 lit. b din contractul de concesiune nr. 188/01.12.1999, acesta încetează "în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului".
Prin actul adițional la contract, contractul de concesiune fost prelungit până la 01.10.2009, iar prin Somația din 01.04.2008 reclamantul fost somat să desființeze construcția până la data de 01.05.2008.
Prin HCL nr. 283/28.06.2007, Consiliul Local al mun. C aprobat de fezabilitate referitor la " str. -".
La data de 09.06.2008, între părți fost încheiat Procesul-verbal, prin care reclamantulacceptat un nou amplasamentpentru construcția ce deținea, obligându-se să elibereze amplasamentul din stația până cel mai târziu în data de 15.06.2008, întrucât începând cu 16.06.2008 va începe lucrarea de investiții.
Acțiunea reclamantului fost înregistrată la data de 25 aprilie 2008, ca atare acesta pe timpul procesului, acceptat necondiționat desființarea construcției prin schimbarea amplasamentului, nefăcând obiecțiuni, dar nici nu solicitat vreo despăgubire cu ocazia întocmirii procesului-verbal din data de 09.06.2008, ceea ce echivalează cu renunțare tacită.
- mult, după data introducerii acțiunii (25.04.2008),reclamantul,prin cererea nr. 84295 /06.06.2008,a solicitatrevocareamăsurii privind desființarea construcției, dar această solicitare este fără obiect, atâta timp cât acesta și- dat acordul expres de desființare, prin procesul-verbal din 09.06.2008.
În aceste condiții, în sarcina reclamantului nu se poate spune că s- produs vreo pagubă, deci nu este îndreptățit la despăgubiri, conform clauzei din contractul de concesiune, astfel că acțiunea va fi respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că în mod greșit instanța i-a respins acțiunea întrucât a invocat clauza contractuală prev. de art. 9 lit. b din contractul de concesiune nr.188/1999, potrivit căreia în situația în care concedentul denunță unilateral contractul ca urmare apariției unui interes local, este obligat la plata unei juste și prealabile despăgubiri.
arată recurentul că în mod greșit s-a reținut că semnând procesul verbal am acceptat să eliberez amplasamentul din stația Parcului în schimbul unui alt amplasament unde să-și desfășoare activitatea și că nefăcând obiecțiuni și nesolicitând despăgubiri la data introducerii procesului verbal din 09.06.2008, acest aspect echivalează cu o renunțare tacită.
Se învederează că instanța de fond nu a observat că acel proces verbal este o înțelegere între el și pârâți, ce nu influențează contractul de concesiune încheiat în 1999.
Precizează recurentul că instanța de fond a apreciat că a renunțat la dreptul său la despăgubiri în mod tacit, deși în opinia acestuia renunțarea se face în mod expres iar din procesul verbal încheiat la 09.06.2008 nu reiese intenția sa de renunțare la dreptul conferit de clauzele contractului de concesiune, ci reflectă doar buna sa credință, în ceea ce privește intervenirea interesului local.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i acorde o justă și prealabilă despăgubire pentru demolarea construcției deținute prin contractul de concesiune nr. 188/01.12.1999.
Reclamantul susține că este îndreptățit să primească această despăgubire potrivit art. 9 lit. B din contractul de concesiune.
Astfel, cadrul procesual stabilit de reclamant constă în acordarea unei juste și prealabile despăgubiri pentru demolarea construcției deținute de aceasta în temeiul unui titlu valabil ca urmare a denunțării unilaterale contractului impus de interesul local.
Conform art. 9 lit. b din contractul de concesiune nr. 188/1999, acesta încetează în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului.
Instanța de fond, fără să interpreteze clauzele contractuale, a apreciat că semnarea procesului verbal din 09.06.2008 fără obiecțiuni, prin care reclamantul elibera vechiul amplasament pentru a permite efectuarea unor investiții de interes local și accepta un nou amplasament pe B-dul 1 -, echivalează cu o renunțare tacită.
Nu explică instanța de fond la ce renunță reclamantul și nici nu lămurește dacă renunțarea privește construcția pe care acesta o avea pe vechiul amplasament sau despăgubirile conform clauzelor contractuale.
Deși investită cu o acțiune în pretenții aceasta, în virtutea rolului activ, nu lămurit cuantumul acestora și în ce constau aceste despăgubiri și nici nu a administrat vreo probă pentru stabilirea exactă stării de fapt.
Din procesul verbal încheiat la 09.06.2008 reiese fără dubii interesul local ce a impus schimbarea amplasamentului, respectiv: lucrări de investiții pentru modernizarea străzii Calea - prin lărgirea carosabilului și efectuarea unui sens giratoriu în zonă.
Că reclamantul a acceptat eliberarea vechiului amplasament, fără nicio pretenție, nu reiese din nici un act aflat la dosar.
Cum cercetarea fondului în sensul art. 312 Cod pr. civilă, presupune verificarea tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei și cum instanța de fond și-a întemeiat soluția pe motive străine de cadrul fixat de reclamant, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă Curtea va Admite recursul declarat de reclamantul, va asa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2267 din 20 noiembrie 2008, ronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.3//22.05.2009
Jud. fond G
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
