Anulare act administrativ . Decizia 1845/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1845/2009
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M SRL, împotriva sentinței civile nr. 147/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, respectiv pârâtul PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, avocat, cu delegație la dosar și intimata personal, asistată de reprezentanta intimaților persoane fizice, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25.05.2009 s-a depus la dosar, de către intimatele și întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantu recurentei.
Acesta din urmă depune la dosar copii după o serie de adrese (filele 23 - 29 dosar) formulate/primite (de) către clientele sale, copia avizului de mediu, precum și o planșă foto care face dovada îndeplinirii obligației de afișare, prevăzută de lege.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze data de la care curge termenul de 6 luni, înlăuntrul căruia se poate ataca actul.
Reprezentantul recurentei arată că termenul începe să curgă de la data luării la cunoștință a actului, în speță data afișării - ianuarie 2008.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor și solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 147/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, s-a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantele și - în contradictoriu cu pârâții Primarul com. și SC M SRL și în consecință s-a anulat autorizația de construire nr. 38/14.12.2007 eliberată de Primarul com. în favoarea pârâtei SC M SRL, și au fost obligați pârâții la plata, în favoarea reclamantelor, a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță examinând, cu prioritate, excepțiile lipsei de interes a reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni și a inadmisibilității cererii, invocate de pârâta SC M SRL prin întâmpinare, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă, din următoarele considerente:
Este real că autorizația de construire contestată a fost emisă pentru o perioadă de 12 luni și anume până la data de 14.12.2008, dar acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia lipsirii de orice efecte juridice a actului administrativ. Astfel, nu trebuie omis faptul că imobilul edificat în baza unei autorizații de construire poate fi înscris în cartea funciară, în acord cu Legea nr. 7/1996, astfel încât se poate admite că autorizația de construire își produce efectele și sub acest aspect. Prin urmare, apreciind ca nefondată excepția inadmisibilității, tribunalul o va respinge.
Referitor la respectarea termenului de introducere a plângerii prealabile, tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă trebuie efectuată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. Or, cum în cauză, actul contestat nu a fost comunicat reclamantelor, tribunalul apreciază că plângerea prealabilă a fost formulată în termen. Referitor la termenul de 6 luni invocat de reprezentantul pârâtei, tribunalul constată că acest termen se referă la introducerea acțiunii, termen care de asemenea a fost respectat, acțiunea fiind introdusă în termen de o lună de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantelor, tribunalul constată, de asemenea, că aceasta este nefondată, reclamantele justificându-și pe deplin interesul promovării prezentei acțiuni, în condițiile în care sunt proprietarele imobilului aflat în proxima vecinătate a imobilului construit în baza autorizației de construire contestate. În consecință, și această excepție va fi respinsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată, din următoarele considerente:
Prin autorizația de construire nr. 38/14.12.2007 eliberată de Primarul com., s-a autorizat executarea lucrărilor de construire birouri și depozit produse decorative pe imobilul teren situat în jud. C, sat nr. 129B. La baza emiterii acestei autorizații de construire a stat documentația tehnică elaborată de SC SRL, însoțită, printre altele, și de acordul unora dintre vecini.
Potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991 (lista B), este necesar acordul vecinilor exprimat în formă autentică în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc).
Din dispozițiile legale enunțate, rezultă că un asemenea acord este necesar și în prezenta cauză, aspect de altfel necontestat de vreuna dintre părți. În acest context, tribunalul constată că, în ceea ce le privește pe reclamantele din prezenta cauză, care sunt coproprietare asupra terenului învecinat cu cel pe care s-a edificat construcția, un astfel de acord nu a fost dat. Astfel, din înscrisul depus la fila 51 dosar, intitulat "acord", rezultă că nici măcar reclamanta nu și-a manifestat acordul pentru edificarea construcției, în condițiile în care în dreptul numelui său nu apare nici o semnătură. Mai mult decât atât, acest înscris nu satisface cerințele legale citate anterior care impun existența unui acord autentic.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că nici reclamanta, care este coproprietar asupra terenului cu reclamanta, nu și-a dat vreun acord în acest sens. Tribunalul nu a putut reține susținerile pârâtei SC M SRL în sensul că acordul acesteia nici nu ar fi fost necesar, deoarece, chiar dacă acest acord nu reprezintă în sine un act de dispoziție, acesta poate fi asimilat unui asemenea act, nefiind în nici un caz un simplu act de administrare sau de gestiune. Astfel, edificarea unei astfel de construcții poate aduce atingere dreptului de proprietate al vecinilor, astfel încât pentru a fi atins scopul dispozițiilor legale prevăzute de Ordinul nr. 1430/2005, este necesar acordul tuturor vecinilor, inclusiv a tuturor coproprietarilor. De altfel, în condițiile în care nu s-a procedat la un eventual partaj, nu se poate cunoaște în lotul căruia dintre coproprietari va cădea imobilul învecinat cu cel pe care intenționează a se construi, astfel încât, până la acest moment, toți coproprietarii pot fi considerați vecini în accepțiunea dispozițiilor legale enunțate.
Or, în condițiile în care nici una dintre reclamante nu și-a dat acordul pentru edificarea construcției compusă din birouri și depozit produse decorative, tribunalul constată că autorizația de construire a fost emisă ci nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 50/1991 și 8 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a dispus în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata, în favoarea reclamantelor, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta M solicitând dmiterea acestuia, modificarea în întregime sentința atacata in sensul de a respinge acțiunea introductiva formulata de intimatele-reclamante, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare pârâta arată că, instanța de fond a greșit respingând excepția de inadmisibilitate invocata de subscrisa, si care, in lumina art.137 Cod Pr. Civila, făcea inutila cercetarea pe fond a pricinii.
Reclamantele au formulat plângerea prealabila, împotriva Autorizației de Construire nr.38 din 2007, la mai bine de 6 luni de la data la care acestea au luat la cunoștința de existența actului administrativ.
Nu pot fi reținute susținerile instanței, potrivit cărora plângerea prealabila trebuie formulata in termen de 30 de zile de la comunicarea actului, iar pentru ca Autorizația de Construire in cauza nu a fost comunicata reclamantelor, plângerea acestora este formulata in termen. Art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004 prevede ca sunt îndreptățite sa introducă plângere prealabila si persoana vătămata intr-un drept al sau de un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
Plângerea poate fi introdusa in limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin.7 al aceluiași articol.
Prin Decizia nr.797 din 27.09.2007 a Curții Constituționale a fost admisa excepția de neconstituționalitate a art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004.
Ulterior publicării acestei decizii, termenul de 6 luni prevăzut de alin.7 al art.7 din Legea nr.554/2004 este interpretat in sensul ca ar curge pentru terțele persoane nu de le:; data emiterii actului administrativ individual, ci de la data luării la cunoștința a acestuia.
Așadar termenul de 6 luni exista in continuare, diferă momentul de la care acesta începe sa curgă.
In speța, Autorizația de nr.38 a fost emisa de Primarul Com. la data de 14.12.2007. Nu are importanta, in opinia acesteia momentul in care reclamantelor le-a fost comunicat efectiv actul administrativa cărui anulare o solicita, ci momentul la care acestea au luat cunoștință de existenta lui sub aspectul efectelor produse de acesta.
Reclamantele au luat la cunoștință de existenta actului administrativ sub aspectul efectelor produse de acesta, in perioada imediat următoare, in luna Ianuarie 2008, când lucrările de. construire au început.
In legătura cu lucrările de construire, legea prevede o procedura de publicitate special, tocmai pentru a dat posibilitate terților sa ia la cunoștința de lucrări si eventual sa le conteste.
Astfel, art.4 din Ordinul nr. 1430/2005 stabilește modalități de aducere la cunoștință publicului a certificatelor de urbanism si a autorizaților de construire, prin asigurarea caracterului public al acestora.
Potrivit art.53 din Ordinul nr. 1430/2005 lista de construire este publica si ea se afișează lunar la sediul emitentului.
Mai mult, art.81 din același normativ stabilește obligativitatea beneficiarului unei Autorizații de Construire de a amplasa la loc vizibil de identificare a investiției. Rostul acestei transparente si publicități, specifica numai pentru acest tip de acte administrative cu caracter individual, este de a asigura terților posibilitatea de a contesta autorizația de construire.
In speță, pârâta si-a îndeplinit obligația de amplasare a panoului de identificare a investiției la momentul începerii lucrărilor, a căror începere a putut fi constatata imediat de intimate, din moment ce s-au efectuat in vecinatatea terenului lor.
Așadar termenul de prescripție de 6 luni a început sa curgă din luna Ianuarie2009:imediat după amplasarea panoului de identificare a investiției si începerea lucrărilor.
Plângerea prealabila a intimatelor a fost înregistrata abia la data de 16.09.2008, deci la mai bine de 9 luni de la data luării la cunoștință despre existenta actului administrativ.
de acest aspect consideram ca procedura prealabila prevăzuta de Legea nr.- nu a fost îndeplinita in termen, ceea ce din punct de vedere juridic echivalează cu lipsa ei.
Prin urmare pentru lipsa acestei condiții esențiale de exercitare a acțiunii, cererea reclamantelor trebuia respinsa ca inadmisibila.
Pe fondul cauzei se arată ca exista in mod indiscutabil un acord al reclamantei pentru edificarea construcției autorizate in favoarea subscrisei.
Confuzia instanței poate proveni din forma semnăturii reclamantei, ce echivalează practic cu transliterarea numelui sau.
Ceea ce consideram important, fapt ce nu a fost insa luat in considerare de către instanța este neobilgativitatea obținerii unui asemenea acord pentru emiterea in mod valabil a Autorizației de Construire nr.38/.2007.
Textul legal invocat, insa greșit interpretat de către instanța, anume Ordinul nr. 1430/2005, Anexa 2, Lista B "Avize si " punctul b 4, dispune ca acordul vecinilor este necesar: "În cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc.)".
Practic trebuiesc îndeplinite doua condiții cumulative, prima impune ca noile construcții sa aibă alte funcțiuni decât cele învecinate, iar cea de a doua ca natura activităților adăpostite de acestea sa producă poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc).
Conform Avizului de Mediu emis de Agenția pentru Protecția mediului C, s-a stabilit ca investiția subscrisei nu figurează in Anexa nr.1.1 si 1.2 din Ordinul nr. 860/2002, motiv pentru care s-a propus aplicarea ștampilei de Tip A - Fără Acord de Mediu.
Concluzia logica a acestei stări de fapt este ca activităților adăpostite de construcțiile ce urmau a fi edificate nu produc nici un fel de poluare ( noxe, zgomot, vibrații etc.).
Se poate concluziona ca neproducând nici un fel de poluare, eliberarea unei autorizații de construire pentru aceste construcții, nu trebuia sa fie condiționata de obținerea nici a unui aviz din partea vecinilor.
Este lipsit de importanta daca acest acord îmbracă sau nu forma autentica, respectiv daca provine ambele reclamante sau doar de la una dintre ele, din moment ce acordarea lui nueste necesara.
Se menționează că Avizul de Mediu la care a făcut referire se afla la dosarul cauzei, împreuna cu toata documentația ce a stat la baza eliberării Autorizației de Construire nr.38/14.12.2007.
Pentru aceste motive, solicită să se admită recursul, să se modifice in întregime sentința atacata, in sensul respingerii acțiunii intimatelor-reclamante, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la 25 mai 2008 reclamantele și - solicită ca in temeiul disp. art. 312 Cod proc.civila să se respingă recursul formulat de către recurenta și menținerea in totalitate sentința civila nr. 147/2009 pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul cu nr. de mai sus, aceasta fiind temeinica si legala, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
În motivare reclamantele arată că sunt proprietare asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ in Comuna, sat nr.129 A, imobil înscris in CF. 2139, nr.topo 192/3/2/1 cu destinație de" C si arabil" in suprafața totala de 1.297 mp.
Recurenta este titulara unui drept de folosința asupra imobilului teren situat din punct de vedere administrativ in Comuna, sat nr.129 R, judo C, imobil teren înscris in CF. 2140, nr. topo 192/3/2/1. Acest imobil este proprietatea tabulara a reprezentantului recurente, acesta din urma dobândind dreptul de proprietate asupra acestui teren printr-un contract de vânzare cumpărare încheiat sub semnătura privata, noi subsemnatele reclamante având calitatea de vânzători, dreptul de proprietate al paratului fiind înscris in CE. in baza sentinței civile nr.2734/2007 pronunțata de Judecătoria Turda in dosar civil 3361/2006 a Judecătoriei Turda.
In prezent, recurenta edifica pe terenul descris mai sus o construcție având destinația de depozit si spatii de birouri, construcție edificata in baza Autorizației de construire nr.38 din 14.12.2007 eliberata de Comuna Primariei, jud. C,
Despre existenta acestei construcții am aflat in urma formulării unei cereri înregistrata la Primăria Comunei cu nr.2652 din 01.08.2008, cerere formulata prin avocatul nostru la biroul căruia a fost comunicat si un set de documente care au fost anexate la dosarul de autorizare, printre aceste documente enumerându-se si un înscris intitulat" Acord" in care apare semnătura subsemnatei intimate-reclamante, semnătură prin care și-ar fi dat acordul la edificarea acestei construcții cu o asemenea destinație.
Având in vedere acest lucru, la data de 16.09.2008 am formulat o plângere prealabila prin care am solicitat Primăriei Comunei sa dispună revocarea autorizației de construire, aceasta plângere având caracterul unei proceduri prealabile in sensul dispozițiilor Legii 554/2001.
Primăria comunei a expediat pe seama acesteia adresa având numărul 3269/02.10.2008 prin care ne-a înștiințat cererea a fost respinsa si ca Autorizația nr. 38/14.12.2007 a fost emisa cu respectarea dispozițiilor lega le in materie.
Drept consecința am formulat o acțiune prin care am solicitat anularea Autorizației de construire emisa de către Primaria Comunei, acțiune care a fost soluționata conform sentinței ce formează obiectul prezentului recurs.
In opinia acestora, sentința pronunțata la fondul cauzei este una legala si temeinica, având in vedere atât motivele expuse in rândurile de mai sus, cat si cele pe care le vor enumera.
Apreciază ca emiterea autorizației de construire s-a făcut cu încălcarea reglementarilor impuse de Planul Urbanistic General al Comunei, in sensul ca nu s-a obținut acordul vecinilor așa cum solicita acest, astfel arată ca prin adresa nr. 2072 din 07.07.2008 comunicata subsemnatei intimate - reclamante, Primaria Comunei arata ca: "Stabilirea destinației clădirii alta decât casa de locuit s-a facut respectanduse al comunei in care sunt admise funcțiuni complementare -cladirii cu activitati de productie si depppoyitare nepoluante, de capacitate, avand acordul de mediu si acordul vecinilor, conditie pe care o indeplineste aceasta cladire". Asadar, pentru edificarea uneri conbstructii cu alta destinatie decat casa de locuit, in cazul de avand destinatia mentionata mai sus, se poate realiza numai cu acordul proprietarilor vecini.
Așa cum am aratat in randurile de mai sus, subsemnata - nu mi-am exprimat consimtamantul in acest sens, iar in ceea ce priveste pe subsemnata arat ca eu nu am semnat un inscris intitulat" Acord" pe baza caruia mi-as fi dat acordul la edificarera acestei constructii.
De asemenea, si dispozitiile Ordinului 1430 din 26.08.2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii prevede in anexe la capitolul. Lista B .Avize si/sau obtinute prin grija solicitantului, la punctul BA:Acordul vecinilor -acordul vecinilor exprimat in forma autentica se solicita in urmatoarele situatii:. "in cazul amplasarii de constructii noi cu alte functiuni decat cele ale cladirilor invecinarte si daca prin natura activitatilor adapostite de acestea se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii, etc.).
Așadar, legiuitorul a stabilit in mod expres care sunt situatiile in care acordul vecinilor constrituie un document necesar pentru eliberarea unei autorizatii de constructie, iar in situatiile mentionate se regaseste si ipoteza amplasarii de constructii noi cu alte functiuni decat cele ale cladirilor invecinate, ipoteza regasita si in situatia de.
In mod corect instanța de fond a reținut ca subsemnatele avem un interes in promovarea acțiunii întrucât locuim in proxima vecinătate a imobilului construit in baza autorizației de construire contestate, si pe cale de consecința instanța a respins legal si temeinic excepția lipsei de interes invocata de către recurenta.
Tot in mod corect instanța a respins si excepția inadmisibilității cererii de chemare
in judecata, reținând ca in cauza au fost respecta te procedurile prealabile impuse de disp.art. 7 si urm. din Legea 554/2004.
Apoi, Tribunalul Cluj in mod corect a reținut ca in cauza sunt aplicabile disp. Ordinului 1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 50/1991, (lista B), concluzionând ca in cauza era necesar acordul proprietarilor vecini exprimat in forma autentica.
Tot in mod corect instanța de fond a reținut ca subsemnata intimata -, desi am calitatea de coproprietar asupra terenului învecinat, nu mi-am dat acordul in vederea edificării acestei construcții.
Pe cale de consecință, instanța de judecata a reținut ca in conditiile in care nici una dintre reclamante nu si-a dat acordul pentru edificarea construcției cu alte functiuni decat cele ale clădirilor învecinate, autorizatia de construire a fost emisa fara a respecta dispozitiile lega le in vigoare.
In ceea ce privește motivele de recurs invocate de către recurenta se poate observa ca acestea sunt aceleași apărări care au fost invocate si la fondul cauzei, astfel încât acestea urmează a fi respinse, având in vedere si scopul prevăzut de legiuitor atunci când a instituit obligațiile prevăzute in Ordinul 1430/2005.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate cât și în temeiul dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține că este parțial fondat pentru considerentele ce urmează:
1. În ceea ce privește criticile pârâtei recurente vizând soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii pe motivul lipsei plângerii prealabile și respectiv a excepției lipsei de interes, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale pertinente incidente în materie (art. 126 alin. 6 teza I din Constituția României, Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 554/2004) actul administrativ cum ar fi bunăoară o autorizație de construire care a fost epuizat (executat în materialitatea sa) este susceptibil de a fi suspus cenzurii pe calea contenciosului administrativ.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. art. 126 alin. 6 teza I din Constituția României controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Două excepții sunt prevăzute de la această importantă regulă de drept constituțional: actele ce privesc raporturile cu Parlamentul și actele de comandament cu caracter militar, excepții care de altfel sunt reluate și în legea organică a contenciosului administrativ.
Așa fiind, nu se poate concepe a se deroga de la regula constituțională mai sus evocată decât tot pe baza unei reguli de drept care îmbracă aceeași forță legală. Prin urmare, nici pe cale jurisprudențială nu se poate ocoli un atare principiu care să marcheze limite ori restrângeri ale acțiunii în contencios administrativ.
Altfel spus, realizarea materială a unui act administrativ nu marchează o limită temporală a acțiunii în contencios administrativ.
Pe cale de consecință, așa cum a arătat și instanța de fond, deși autorizația de construire eliberată în beneficiu pârâtei pe o perioadă de 12 luni ar fi expirat la data de 14.12.2008, această împrejurare nu esteper sede natură să conducă la paralizarea demersului judiciar al reclamantei pe calea contenciosului administrativ, terț față de respectivul act.
Cât privește critica privind soluția dată excepției tardivității introducerii acțiunii de contencios administrativ, Curtea reține că în cauză devin aplicabile normele legale în materia formulării plângerii prealabile de către un terț față de actul administrativ individual, respectiv dispozițiile art. 7 alin. 3 corelat cu alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Așa cum corect a statuat tribunalul termenul de formulare a plângerii prealabile este de 6 luni și curge de la data la care terțul a aflat pe orice cale de existența actului și a realizat că acesta îi vatămă drepturile ori interesele legitime. Numai astfel poate fi interpretat textul art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 declarat neconstituțional prin decizia cu rezervă de interpretare a jurisdicției de contencios constituțional din România (decizia nr. 797 pronunțată la 27.09.2007).
Cum în cauză actul administrativ nu a fost comunicat formal reclamantelor și având în vedere împrejurarea că nu s-a dovedit în mod lipsit de echivoc că acestea ar fi luat la cunoștință de actul administrativ respectiv și i-ar fi putut evalua consecințele negative mai devreme de termenul de 6 luni de la data formulării plângerii prealabile, Curtea apreciază că plângerea prealabilă a fost depusă în termen legal la autoritatea publică emitentă a actului contestat, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
din recurs conform căreia reclamantele ar fi luat la cunoștință de existența autorizației de construire imediat ce lucrările au început nu este și nici nu poate fi reținută ca pertinentă în lipsa altor probe certe și verificabile.
A admite în sens contrar ar însemna ca pe anumite baze factuale discutabile, având în vedere și litigiului, să îndepărtăm pe reclamante în calitate de terțe persoane față de actul administrativ individual de la jurisdicția de contencios administrativ și să le încălcăm astfel accesul la justiție și dreptul la judecător, ceea ce evident nu se poate accepta.
De aceea se impune a se constata că reclamantele au acționat în termen legal la autoritatea competentă, autoritate care a soluționat plângerea prealabilă pe fondul acesteia, neaducând în discuție alte vicii de formă sau conținut.
Cu referire la excepția lipsei de interes asupra căruia s-a pronunțat tribunalul se constată că în mod corect s-a statuat că reclamantele pot justifica interes în cauza pendinte în condițiile stării de fapt reținute și necontestate, respectiv terenul pe care s-a autorizat edificarea construcției se află în proxima vecinătate a imobilului proprietatea acestora și deci pot cere astfel organelor în drept să verifice legalitatea unei construcții edificate pe un astfel de teren cu atât mai mult cu cât funcțiunea acestui imobil este diferită față de celelalte clădiri zona limitrofă.
Pe cale de consecință, Curtea reține că sentința instanței de fond prin care s-au rezolvat excepțiile antamate în precedent de instanța de recurs este legală și temeinică și ca atare în aceste limite va fi păstrată.
2. Recursul este însă fondat în ceea ce privește soluția dată pe fondul cauzei.
Curtea reține astfel că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale pertinente incidente în materie, în special prevederile relevante ale Ordinului nr. 1430/2005 privind regimul acordului vecinilor pentru edificarea locuințelor sau clădirilor pe terenurile limitrofe.
Astfel, conform prevederilor legale înserate la pct.-ul 2.5.6. din Anexa I la Legea nr. 50/1991 Acordul vecinilor se impune, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente, precum și in cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate iar conform prevederilor înserate în Anexa 2, Lista B "Avize și acorduri" la punctul 4b din Ordinul nr. 1430/2005 (anexă abrogată în prezent prin Ordinul nr. 119/2009) s-a prevăzut că acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, se solicită, între altele, în cazul amplasării de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea se produce poluare de orice fel ( noxe, zgomot, vibrații etc.).
Textul redat anterior presupune îndeplinirea a două condiții distincte cumulative: prima presupune ca noile construcții să aibă alte funcțiuni decât cele învecinate, iar a doua se referă la natura activităților adăpostite de aceste clădiri care să conducă la producerea poluării de orice fel.
În speță, prima condiție este îndeplinită, respectiv construcția ce face obiectul autorizației de construire din litigiu are ca funcțiune birouri și depozit produse decorative, respectiv este diferită ca funcțiune de construcțiile amplasate în zona respectivă.
Pe de altă parte, cu privire la acea de a doua condiție, din conținutul Avizului de Mediu emis de Agenția pentru Protecția Mediului C, act ce face parte integrantă din documentația prealabilă emiterii autorizației de construire, s-a prevăzut că investiția ce face obiectul autorizației de construire nu figurează în Anexa nr. 1 și 2 din Ordinul nr. 860/2002, motiv pentru care s-a propus aplicarea ștampilei de Tip A - Fără Acord de Mediu.
Nu în ultimul rând, în cauză nu s-au adus ca elemente certe și verificabile și nici probat prin alte mijloace de probă că cea de a doua condiție sub aspectul producerii poluării de orice fel, analizată de C, este îndeplinită în speță.
Așa fiind, cea de a doua condiție nefiind dată în cauză acordul vecinilor reglementat de dispozițiile legale analizate în precedent, nu era necesar a fi obținut de la reclamante.
Ca atare, reținerea de către instanța de fond a necesității și obligativității acestui acord drept condiție esențială de valabilitate a autorizației de construire nu se încadrează în prevederile legale mai sus evocate și ca atare soluția dată de instanța de fond este susceptibilă de modificare dat fiind existența motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9.pr. civ.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312.pr.civ. se va admite recursul cu consecința modificării parțiale a sentinței recurate cu privire la soluția dată pe fond cererii de contencios administrativ și rejudecând în aceste limite se va respinge acțiunea ce are ca obiect anularea autorizației de construire nr. 38 din 14.12.2007.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu referire la soluționarea excepțiilor de inadmisibilitate și a lipsei de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC M SRL C-N, împotriva sentinței civile nr. 147/23.01.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de anulare a autorizației de construire nr. 38/14.12.2007.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepțiilor de inadmisibilitate și a lipsei de interes.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
3 ex./17.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
