Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1844/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1844/2009
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și - SRL, împotriva sentinței civile nr. 202/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C N și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta - SRL, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, până la acest termen, la dosar nu s-au depus motivele de recurs de către recurenți. De asemenea, la data de 27.05.2009, pârâții Administrația Finanțelor Publice C-N și Direcția Generală a Finanțelor Pubilice C au depus la dosar întâmpinări, comunicate cu reprezentanta recurentei - SRL, în prealabil începerii dezbaterilor.
Aceasta din urmă depune la dosar motivele de recurs.
Față de acest aspect, Curtea învederează acesteia obligația achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. De asemenea, Curtea îi învederează reprezentantei recurentei - SRL faptul că prezenta cauză urmează a fi lăsată la rând, în vederea achitării taxelor judiciare de timbru învederate și raportat la problematica pe care o implică, nefiind în fapt, o amânare fără discuție.
La reluarea dezbaterilor în prezenta cauză se prezintă reprezentanta - SRL, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Aceasta depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în cuantumul învederat (fila 13 dosar).
Curtea, din oficiu, având în vedere data comunicării hotărârii primei instanțe și data formulării și înregistrării recursului, invocă excepția nulității recursului.
Reprezentanta - SRL arată că nu a intrat în posesia hotărârii primei instanțe, solicitând respingerea excepției.
Curtea învederează acesteia că la data de 11.03.2009, când s-a declarat și înregistrat - impropriu - apel, hotărârea primei instanțe era deja comunicată și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 202 din 28 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția inadmisibilității și în consecință s-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanții și - SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, ambele cu sediul în C-N, P-ța - - nr. 19 jud. C, privind anularea procesului verbal de inspecție fiscală nr. 2/03.12.2007 și a deciziei de impunere nr. 952/04.12.2007.
S-a respins, ca nefondată, cererea reclamanților privind anularea deciziei nr. 36/11.03.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de anulare a procesului verbal de inspecție fiscală nr. 2/03.12.2007 și a deciziei de impunere nr. 952/04.12.2007, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Rezultă din aceste dispoziții legale că pot fi contestate la instanța de contencios administrativ doar deciziile emise în soluționarea contestației administrative. Prin urmare, contestarea procesului verbal de inspecție fiscală (care nici măcar nu constituie titlu executoriu) și a deciziei de impunere, apare ca fiind inadmisibilă, raportat la textul legal citat anterior. Faptul că decizia de soluționare a contestației a fost emisă cu depășirea termenului prevăzut de lege nu o lipsește de efectele ei, în condițiile în care reclamanții au decis să aștepte emiterea acesteia și apoi să sesizeze instanța de contencios administrativ.
Examinând, actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 36/11.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 952/04.12.2007, Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N a stabilit în sarcina reclamantei - SRL obligații suplimentare în sumă totală de 45.684 lei. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație. Prin decizia nr. 36/11.03.2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Cad ispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
Contrar susținerilor reclamanților, tribunalul a apreciat că această decizie a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, în urma verificărilor efectuate la societatea reclamantă, organele fiscale au constatat că, la data de 03.06.2004 societatea a încheiat un contract de prestări servicii cu d-na, în valoare de 30.000 euro, având ca obiect "construcția unei anexe-livada", în care se precizează că prețul lucrărilor se va stabili în 3 tranșe, astfel: la semnarea contractului (10.000 Euro), la începerea construcției modulelor (18.000 Euro) și la semnarea procesului verbal de predare-primire (2.000 Euro). În data de 01.09.2004, cu chitanța emisă la acea dată, d-nul, administratorul societății, ca persoană fizică a încasat de la d-na suma de 28.000 Euro pentru producerea unui kit de casă modulară, sumă achitată conform anexei la contractul de prestări servicii încheiat la data de 03.06.2004 între societatea reclamantă, în calitate de prestator și d-na, în calitate de beneficiar. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea nu a emis factură fiscală pentru această operațiune, nu a înregistrat în evidența contabilă încasarea acestei sume, respectiv TVA aferent avansului încasat.
De asemenea, s-a constatat că la data de 20.12.2005, - SRL a încasat prin bancă de la - Trans SRL suma de 35.000 lei, iar la data de 16.02.2006, suma de 10.000 lei, reprezentând avansuri pe care societatea le-a înregistrat în contul 419 "Clienți creditori", operațiuni pentru care până în prezent nu au fost întocmite facturi fiscale și nu au înregistrat TVA aferent avansurilor primite.
În data de 20.12.2005, societatea reclamantă a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu dl. și soția, în vederea construirii unui apartament, la prețul de 60.000 Euro. La data de 26.05.2006 societatea a încasat de la acești clienți suma de 5.000 lei, iar la data de 27.05.2006, s-a încasat suma de 4.000 lei, încasări pe care le-a înregistrat la contul 419 "clienți creditori", pentru care nu s-au emis facturi fiscale și nu s-a înregistrat TVA colectat aferent.
La data de 22.01.2007, s-a întocmit Nota de alunare a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 22.05.2006 cu fam., iar la data de 07.09.2007, s-a restituit suma de 8.100 lei, iar pentru diferența de 899,64 lei s-a emis factura nr. -/07.09.2007.
Întrucât faptele descrise în raportul de inspecție fiscală parțială TVA și în procesul verbal de inspecție fiscală întocmite la data de 03.12.2007 au fost considerate de organele de inspecție fiscală că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. C din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale și ale art. 43 din Legea nr. 81/1991, actele de inspecție fiscală au fost înaintate organelor de urmărire și cercetare penală. În urma sesizării formulate de organele de inspecție fiscală, organele de urmărire penală au decis trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 214 Cod procedură fiscală, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;
b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Or, în condițiile în care, împotriva reclamantului s-a pornit acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, ca urmare a celor constatate de către organele de inspecție fiscală, în mod corect Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Caf ăcut aplicarea dispozițiilor art. 214 lit. A din OG nr. 92/2003 și a dispus suspendarea soluționării contestației până la soluționarea definitivă a laturii penale. Susținerea reclamanților în sensul că soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale nu depinde de soluționarea cauzei penale nu pot fi reținute, în condițiile în care reclamantul este cercetat tocmai ca urmare a celor constatate de către organele fiscale. De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, tribunalul constată că prin decizia contestată nu i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție, această decizie referindu-se doar la suspendarea soluționării contestației administrative până la soluționarea laturii penale. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât pârâta s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs la data de 11 martie 2009 reclamantul și - SRL, recursul nefiind motivat.
Intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin întâmpinarea depusă la 27 mai 2009 solicitat să se constate nulitatea recursului formulat de reclamant și - SRL.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C prin întâmpinarea depusă la 27 mai 2009 solicitat să se constate nulitatea recursului formulat de reclamant și - SRL.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art.303 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.306 Cod procedură civilă a invocat excepția nulității recursului promovat de reclamanții și - SRL C-
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior, Curtea constată că este întemeiată, recursul declarat fiind nul.
Astfel, potrivit art.303 Cod procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din dosarul cauzei rezultă că motivarea hotărârii atacate a fost comunicată recurentului la data 3 martie 2009 (fila 151 dosarul de fond) iar recurentei - SRL la data de 3 martie 2009 (fila 152 dosarul de fond) dar acestea nu au depus motivele de recurs în termenul defipt de lege, dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă nefiind astfel respectate.
Întrucât motivele de recurs au fost înregistrate abia la 28 mai 2009 se va reține că, în speță, nu au fost respectate dispozițiile de procedură menționate, iar în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică care pot fi invocate din oficiu, astfel încât urmează a se constata nulitatea recursului declarat de reclamanții și - SRL, conform art.306 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții și - SRL C-N, împotriva sentinței civile nr. 202/28.01.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, care se menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./1.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
