Anulare act administrativ . Decizia 1969/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1969
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta - pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 998 din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, luând act că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 998/11.03.2009 a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PRORIETĂȚILOR și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, dispunând anularea deciziei nr. 2503/08.12.2008 emisă de pârâta, precum și anularea hotărârii nr. 3464/13.07.2007 emisă de pârâta Comisia mun. B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea pârâtei Comisia mun. B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de acordare a compensațiilor pentru următoarele bunuri: 10 ha teren agricol, recolte de porumb de pe 3 ha teren, recolte de soarelui de pe 0,75 ha, locuință și anexe și 1000 mp teren aferent acesteia.
Pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să valideze hotărârea ce se va emite și să actualizeze compensațiile totale ce se vor acorda cu indicele de inflație aferent perioadei 13.07.2007 și până la data la care se va emite decizia de validare.
Prin aceeași sentință au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia mun. B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a lipsei calității procesuale pasive a Prefectului mun. B, ca rămasă fără obiect, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a considerat că cele două autorități pârâte au reținut în mod greșit că autorul reclamantelor ar fi fost despăgubit anterior pentru prejudiciile suferite în urma aplicării Tratatului d l Craiova;
Astfel, Decretul nr. 553/1953, invocat de pârâte, arată tribunalul, nu a fost publicat niciodată în Buletinul Oficial al României (el purtând chiar mențiunea expresă că nu se va publica); el nu stabilește cu claritate beneficiarii scutirii, nu conține modalitățile concrete de constatare a scutirii de plată și are și caracter discriminator, prevăzând scutirea numai în măsura în care prețul nu a fost deja plătit, fără a prevedea eventual și restituirea părții deja plătite din preț.
Mai mult, arată instanța de fond, nu există certitudinea că acest act normativ a fost vreodată aplicat chiar și numai în fapt de Statul Român, reclamantele tăgăduind această împrejurare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii în integralitate.
Prin propriul recurs, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a invocat incidența prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, privind excluderea de la despăgubire în baza acestei legi a persoanelor care au fost despăgubite anterior, or obligația de plată a ratelor pentru invocatul contract de vânzare cumpărare a fost anulată prin Decretul nr. 553/1953.
La rândul său, prin propriul recurs, pârâta COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 a învederat faptul că instanța de fond nu era investită cu competența de anulare a hotărârii sale, întrucât, potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 - sunt supuse controlului judecătoresc hotărârile Comisie centrale, decizia pârâtei fiind singura în măsură a fi contestată.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Problema în jurul căreia se poartă fondul prezentei cauze este aceea a incidenței sau nu a art. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, text potrivit căruia "În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2".
Textul mai sus invocat vizează doar ipoteza despăgubirii anterioare parțiale, însă regula, principiul general de acordare a compensațiilor în temeiul acestei legi, se regăsește în chiar art. 1 alin. 1 al legii, care circumscrie sfera de aplicare a acesteia la "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiripentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Prin urmare, persoanele care au fost despăgubite anterior pentru bunurile abandonate în nu intră sub incidența legii reparatorii, iar persoanele despăgubite parțial beneficiază de compensațiile bănești oferite de această lege în măsura rămasă neacoperită de despăgubirea anterioară.
2. În considerarea acestui text de lege, Comisia municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 3464/13.07.2007, validată prin Decizia nr. 2503/08.12.2008 a, ambele contestate în prezenta cauză, a aprobat acordarea către reclamante, cu titlu de compensație a sumei de 183.442,82 lei, pentru următoarele bunuri: 2,08 ha teren agricol, recolta porumb 3 ha, recolta soraleui 0,75 ha, 1000 mp teren aferent locuinței, locuința și anexe suprafață de 43 mp.
Nu au fost acordate despăgubiri pentru 8 ha teren, cu privire la care s-a considerat că autorul reclamantelor a fost despăgubit.
2. În cazul reclamantelor, autorul acestora, numitul a încheiat în 1948 contract de vânzare cumpărare cu Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Direcția proprietății și Bunuri Stat, Serviciul, contract încheiat în baza Legii asupra colonizării ( 28-31 dosar fond).
Statul Român, în calitate de vânzător, a vândut autorului reclamantelor, din Fondul imobiliar al recolonizării, suprafața de 8 ha teren de cultură situat în comuna comuna, jud. C, prețul fiind de 160.000 de lei, stabilit conform Legii nr. 715/1946, plătibil în 10 rate anuale egale, fără dobândă.
3. Ulterior încheierii contractului, a fost adoptat Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte, decret al cărui art. 1 statua "Se anulează în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941".
Or, reclamantele nu au făcut nici un moment dovada plății prețului terenurilor cumpărate sau cel puțin a ratelor scadente anterior adoptării acestui act normativ. Or, cât timp dovada faptelor negative determinate (nu a plătit) se face prin dovedirea de către partea adversă a faptelor pozitive contrare, incumba reclamantelor sarcina probei plății ratelor.
Nu există absolut nici un temei legal pentru a reține o prezumție de plată a acestor rate, desprinsă din reținerea că dacă nu s-ar fi plătit ratele, Statul Român, în calitate de creditor, ar fi rezoluționat contractul și ar fi deposedat cumpărătorul de bunuri, potrivit clauzelor contractuale.
Un astfel de raționament nu poate fi reținut cât timp este vorba de dreptul de opțiune al creditorului de a rezoluționa sau nu contractul, cu atât mai mult cu cât rațiunea însăși a adoptării menționatului decret a fost aceea a realității faptice a imposibilității de plată a acestor rate de către coloniști.
Singura modalitate prin care reclamantele și-ar fi putut proba susținerea relativ la neaplicarea în realitate a Decretului ar fi fost aceea a dovedirii plății ratelor de preț, lucru pe care acestea nu l-au făcut.
Relevantă este, prin urmare, nu atât natura oneroasă inițială a contractului, Legea nr. 9/1998 neoperând cu acest termen, ci dacă autorul reclamantului a fost despăgubit pentru bunurile abandonate în Bulgaria, folosul final obținut de acesta; or și cumpărarea (inițial) de la stat, la un preț favorabil, cu plata în rate pe 10 ani, fără dobândă, preț la care ulterior Statul Român a renunțat, constituie o compensare pentru bunurile abandonate.
4. Împrejurarea că Decretul nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniștii evacuați din D de Sud și reașezați în alte părți, reprezentând prețul terenurilor și construcțiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte nu a fost publicat în Buletinul Oficial al României nu prezintă absolut nici un fel de importanță în raționamentul juridic al cauzei; aceasta întrucât Statul Român era tocmai vânzătorul - creditor al prețului, astfel încât manifestarea de voință a acestuia, în calitate de parte într-un contract civil, în sensul renunțării sale la un drept contractual nu trebuie să fie publicată pentru a produce efecte juridice.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea reține că reclamantele nu sunt îndreptățite la beneficiul Legii nr. 9/1998 într-o mai mare măsură decât a decis Comisia municipală și a validat, autorul lor fiind despăgubit anterior, de maniera arătată, pentru parte din bunurile abandonate în Bulgaria, astfel că va admite recursul pârâtelor.
5. În ceea ce privește motivul de recurs al pârâtei Comisia mun. B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, acesta nu poate fi reținut ca întemeiat.
Este real că, potrivit disp. art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 "Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul", însă hotărârile comisiei centrale nu constituie altceva decât validarea sau invalidarea hotărârii comisiei municipale, aceasta din urmă fiind cea care produce efecte, desigur condiționat de validarea lor, însă cenzurarea lor de către o autoritate administrativă nu exclude controlul instanței judecătorești.
În lumina considerentelor arătate, în temeiul prevederilor art. 312 coroborat cu art. 3041.pr.civ. Curtea va admite recursul pârâtelor și va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca nefondată.
Se vor menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 998 din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante și, și, în consecință:
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâtelor AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Vasile Bîcu
