Anulare act administrativ . Sentința 198/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
SENTIN ȚA NR. 198
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanții;;;, toți prin mandatar, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 109, județul D, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 190, județul D; Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,cu sediul în B, sectorul 3,-,Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, cu sediul în ârgoviște, nr. 1, județul D și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, cu sediul în com., județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului reclamanților să depună concluzii scrise, potrivit art. 156 alin.2 Cod proc. civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 octombrie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-,
reclamanții, G, prin mandatar, au chemat în judecată pe pârâtul I, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute Ordinului nr.73/30.12.1991, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2601/4.11.1992, emis de Comisia Județeană D pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că cele două acte menționate sunt lipsite de obiect, dreptul invocat de către pârât nu există, că ambele acte se referă la un teren asupra căruia pârâtul nu a avut nici un drept, că pârâtul, fiind născut în comuna, județul G nu deținea nicio suprafață de teren pe raza județului D, că, în final, a obținut un schimb de terenuri între județele G și D, în raza
comunei, pe amplasamentul reclamanților, că a ascuns adevărata situație juridică a terenului propus la schimb, că SA, prin adresa nr. 1974/ 1991, i-a comunicat acceptul pentru schimbul propus că prin cererea nr. 331/25.10.1991 adresată SC Târgu - J, pârâtul a solicitat aprobarea schimbului, iar în aceeași zi societatea comunică acordul pentru schimbul propus, că avizele de schimb sunt obținute înainte de recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna, județul G, că a fost emis Ordinul nr 73/1991 prin care se aprobă efectuarea schimbului,că, la 4.03.1992, prin proces - verbal, are loc predarea terenului din comuna de la SC SA Târgoviște către pârât că titlul de proprietate nr. 2601/ 1992 se eliberează pe numele pârâtului, că, atât Ordinul emis de Ministerul Agriculturii, cât și titlul de proprietate sunt lipsite de un element esențial, fiind fără obiect, întrucât dreptul invocat de pârât nu există, că împrejurările prezentate au fost descoperite în cursul anului 2007, iar cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 948 - 950 cod civil.
Pârâtul Iaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile
necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște și declinarea în favoarea Curții de Apel București, excepția tardivității, excepția prematurității, excepția autorității de lucru judecat, excepții privitoare la Ordinul nr 73/ 1991 și excepția autorității de lucru judecat privitoare la titlul de proprietate nr. 2601/1992
Întâmpinare a formulat și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care se invocă excepția necompetenței instanței sesizate și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal - precum și excepția autorității de lucru judecat
Prin sentința 351/24.01.2008, Judecătoria Târgoviștea admis excepția de necompetență materială și, în temeiul art. 158 Cod proc.civ. a declinat competența de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel București, reținând că, potrivit 2 art. 3 alin 1 pct. 1,Curțile de Apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Cum actul în discuție îmbracă forma juridică a unui act administrativ de autoritate, emis de un minister în executarea dispozițiilor legale, Curții de Apel București îi revine competența, în temeiul art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, să soluționeze cauza în primă instanță.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, susținând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. III lit. a pct. 1 și lit. g din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar în redactarea dată de Legea nr. 247/2005, că în aplicarea corectă a acestor texte normative, instanța sesizată cu acțiunea în anulare a unui titlu de proprietate rezultat dintr-un schimb de terenuri acuzat de nelegalitate era competentă să se pronunțe și asupra legalității schimbului, că obiectul acțiunii în anulare îl poate face orice act emis cu încălcarea legilor de reparație în materie de fond funciar și nu numai titlurile de proprietate emise de consiliile județene, că în privința transferurilor de terenuri dintr-o localitate în alta, legea nu face nicio distincție în ce privește emitentul actului de transfer sau a unui act preparatoriu al acestuia și că declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Bucureștis -a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2007 a contenciosului administrativ.
Tribunalul Dâmbovița, prin Decizia 471/8 aprilie 2008, a respins recursul
declarat de reclamanți, reținând că Ordinul 73/30.12.1991 are caracterul unui act administraiv de autoritate emis de un minister și, prin urmare, potrivit art. 3 pct. 1 Cod proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată, competența de soluționare în fond a cauzei revine Curții de Apel București, așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță.
Cât privește dispozițiile art. III lit. g din legea fondului funciar, acestea nu sunt incidente în cauză, anularea Ordinului nr. 73/30.12.1001 neputând constitui obiect al acțiunii în constatarea nulității absolute, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997.
La Curtea de Apel București, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din 15.09.2008, reclamanții, prin avocat, au invocat excepția necompetenței teritoriale, în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care reglementează dreptul reclamanților de a alege instanța pe care o sesizează cu acțiunea în contencios administrativ,solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești și, prin sentința 2274/15.09.2008, Curtea de Apel Bucureștia declinat competenta în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această sentință instanta a reținut că excepția este întemeiată, deoarece, potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
În dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanții nu au optat, în ceea ce privește soluționarea cererii de anulare a ordinului și a excepției de nelegalitate, pentru instanța de la domiciliul lor.
Curtea de Apel Bucureștia mai reținut și că reclamanții au atacat cu recurs sentința de declinare, al doilea motiv de recurs vizând încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în sensul că au optat pentru instanța de la domiciliul lor - Curtea de Apel Ploiești, dar declinarea de competență s-a făcut în favoarea Curții de Apel București.
Este adevărat că sentința de declinare a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Dâmbovița -Secția Civilă, prin decizia civilă nr. 471/08.04.2008, dar această decizie nu este obligatorie pentru Curtea de Apel București, Tribunalul Dâmbovița nefiind instanță de control judiciar pentru Curtea de Apel București, nefiind aplicabile dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 787/13.02.2009, a respins ca nefondat recursul, reținând că reclamanții- intimați au formulat o acțiune la Judecătoria Târgoviște, instanță necompetentă material să judece cererea de anulare a unui ordin emis de un organ administrativ central și au solicitat declinarea competenței privind acest capăt de cerere în favoarea Curții de Apel Ploiești -aceasta fiind instanța pentru care au optat (instanța de la propriul domiciliu).
La Curtea de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus Note scrise prin care a reiterat excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la primul dosar de fond și au arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în dosarul - reclamanții au solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți, anularea Ordinelor nr.73/30.12.1991 și nr. 153/1992
eliberate de și anularea titlurilor de proprietate nr. 2601/1992 și 2602/1992 emise de Comisia Județeană de Fond Funciar D.
Prin sentința civilă nr. 2130/12.09.2007, rămasă definitivă prin nerecurare,
Curtea de Apel Bucureștia respins cererea reclamanților.
Pârâtul a invocat și excepția tardivității acțiunii, susținând că Ordinul 73/1991 emis de este un act administrativ suspus prevederilor Legii 554/2004 și, potrivit prevederilor acestui act normativ, ordinul poate fi atacat în termen de un an de la emiterea sa, termen care s-a împlinit.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dad epus, la rândul său, Note scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că Inalta C de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant asupra inadmisibilității excepției de nulitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.
A doua excepție invocată a fost a autorității de lucru judecat, precizând că nulitatea Ordinului 73/30.12.1991 a fost invocată pe calea acțiunii principale în dosarul - al Curții de Apel București.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a depus Note scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că Ordinul este un act administrativ cu caracter individual, dar și pentru ca s-a solicitat constatarea nulității acestuia pe cale principală în dosarul - al Curții de Apel București.
A doua excepție invocată a fost aceea a puterii lucrului judecat, pentru motivele invocate anterior.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamanții au formulat răspuns la excepția invocată precizând că excepția este nefondată întrucât nu există identitate de obiect și de cauză.
În litigiul soluționat în dosarul -,acțiunea pentru anularea Ordinului 73/1991 a fost motivată pe inexistența în persoana pârâtului a dreptului de proprietate asupra terenului oferit în schimb și a fost respinsă pentru tardivitate.
După pronunțarea hotărârii s-a constatat, din relațiile furnizate în scris de către autoritățile interesate, că schimbul de terenuri aprobat prin Ordinul amintit este fictiv.
Apare, că în litigiul de față se invocă o cauză de nulitate absolută a Ordinului nr. 73/1991, care n-a fost invocată în litigiul anterior.
În ce privește excepția de tardivitate, reclamanții consideră că, solicitându-se constatarea nulității absolute rezultată din săvârșirea unei infracțiuni de fals și uz de fals, termenul pentru acțiunea în contencios administrativ nu curge potrivit art. 11 din Legea citată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat:
Excepția puterii lucrului judecat este o excepție de fond, care are drept scop
evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii în aceeași cauză. Excepția puterii lucrului judecat este o excepție peremptorie și absolută (are caracter imperativ).
Puterea lucrului judecat nu este reglementată în mod expres ca efect al
hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală absolută irefragabilă în art. 1201 civ. și ca o excepție procesuală de art. 163 proc.civ.
Potrivit art.1201 civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Identitatea de părți presupune aceleași părți în aceeași calitate, personal sau prin reprezentanții lor, într-o pricină pentru care s-au mai judecat la o dată anterioară.
Din examinarea actelor dosarului prin prisma dispozitiilor art. 1201 civ. reiese că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, fiind întrunită condiția triplei identități a celor trei elemente: obiect, cauză și părți.
Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă sentința civilă 2130/12.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, care poartă mențiunea definitivă și irevocabilă prin nerecurare, din care rezultă că în acel dosar au fost aceleași părți ca și în prezentul.
Identitatea de obiect impune ca pretențiile formulate prin cea de-a doua cerere să fie aceleași cu pretențiile formulate prin prima cerere sau dacă obiectul este formulat diferit în cele două cereri dar scopul urmărit de reclamant este același ori dacă dreptul ce formulează obiectul celei de-a doua judecăți în primul proces a fost invocat pe cale incidentală.
În primul dosar ( -), obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea Ordinelor 73/30.12.1991 și 153/29.07.1992 eliberate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, anularea titlurilor de proprietate nr. 2601/4.11.1992 și 2602/4.11.1992 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor.
În dosarul prezent reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 73/30.12.1991 emis de și a titlului de proprietate nr. 2601/4.11.1992 emis de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Rezultă că și cea de a doua condiție, referitoare la identitatea de obiect, este îndeplinită.
Ultima condiție, prevăzuta de art. 1201 civ. se refera la identitatea de cauză, condiție care si ea este îndeplinită. Există identitate de cauză ori de câte ori temeiul a două cereri în instanță este același.
În dosarul -, obiectul cererii privind solicitarea de anulare a ordinelor a fost întemeiat lipsa dreptului de proprietate și de posesie pentru terenurile date la schimb de către pârâti.
În dosarul prezent au fost invocate ca temei legal, fraude comise de pârâți în obținerea actelor de proprietate, motivându-se că dreptul de proprietate invocat de pârât nu există, iar actele încalcă norme imperative de drept, a căror lezare atrage desființarea lor.
Se constată că în ambele dosare scopul este același, indiferent de modul de formulare a cererilor.
Ca atare, constatându -se îndeplinite condițiile art. 1201 civ, se va admite excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâții:, și Comisia
Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și, pe cale de consecință, se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,și Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții;;;, toți prin mandatar, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 109, județul D, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 190, județul D; Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,cu sediul în B, sectorul 3,-,Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, cu sediul în ârgoviște, nr. 1, județul D și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, cu sediul în com., județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
tehnored MC/MP
11ex/18.11.2009
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
