Anulare act administrativ . Sentința 199/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
SENTIN ȚA NR. 199
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în P,-,. 31 T,. 3,. 7, județul P, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr. 1A.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 octombrie 2009.
CURTEA:
Prin actiunea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate nelegalitatea Ordinului MIRA nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile MIRA, precum și nulitatea prevederilor art. 42 alin. 2 din Acordul privind raporturile de serviciu încheiat între Ministerul Administrației și Internelor și Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MIRA, raportat la prevederile art. 18 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 22 alin. 1, art.25 și art. 31 din HG 833/25.07.2007.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin art. 18 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, legiuitorul a dorit să stabilească, în mod clar, modalitatea de ocupare a posturilor de conducere.
In aplicarea acestor dispoziții legale, a fost emis Ordinul Ministrului de Interne și Reformei Administrative nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane care, după ce, la art. 5 alin.3 și art. 40 preia practic conținutul art. 18 din Legea 360/2002, în continuare, stabilește excepții de la regula imperativă și obligatorie cu privire la obligativitatea ocupării doar prin concurs și examen, după caz, a posturilor de conducere vacante.
Aceste excepții nu fac decât să adauge la lege, situație care, evident, atrage nelegalitatea acestor prevederi.
Susține reclamantul că, împrejurarea că prin art. 18 se stipulează că posturile
de conducere se ocupă doar prin concurs sau examen, dupa caz, în situațiile și în condițiile stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative, nu este de natură, sub nicio formă, să dea libertate ministrului de a deroga de la această regulă expresă, așa cum s-a prevăzut prin Ordinul MIRA nr. 665/ 2008.
Aceeași situație s-a întâmplat și în cazul prevederilor art. 42 alin. 2 din Acordul privind raporturile de serviciu încheiat cu MIRA, stabilindu-se, în mod arbitrar, excepții de la regula instituită prin Legea 360/2002, chiar mai mult decât Ordinul MIRA nr. 665/2008.
Se mai arată că, prin OUG 89/2003, s-a încercat și s-a reușit temporar modificarea formei inițiale a art. 18 din Legea 360/2002, în sensul că s-a stipulat că posturile de conducere se ocupă, de regulă, prin examen sau concurs.
Numai că, în momentul dezbaterii pentru aprobarea OUG nr. 89/2003, Parlamentul nu a fost de acord cu această modificare, reimpunându-și voința inițială, și eliminandu-se sintagmade regula.
Precizează că, în calitate de președinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul MAI- Biroul teritorial al Inspectoratului de Poliție al județului P, situația prezentată este de natură să lezeze atât interesele sale legitime, cât și ale altor polițiști.
Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul constatării nelegalității textelor normative invocate.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi invocată numai în cadrul unui alt proces.
Arată pârâtul, în continuare, că acest ordin nu poate face obiectul excepției de nelegalitate tocmai datorită faptului că, nefiind vorba despre un act administrativ de care să depindă soluționarea litigiului pe fond, instanța nu poate verifica dacă, între fondul pricinii și acesta există vreo legatură juridică suficientă pentru a face necesară cenzurarea legalitatii actului, motiv pentru care consideră că excepția de nelegalitate este inadmisibilă.
Cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, solicită respingerea, tot ca inadmisibil, având în vedere că, prin acest Acord nu se produc efecte specifice dreptului administrativ, ci doar sunt stabilite condițiile generale de muncă.
La termenul de judecată în fond, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La același termen, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei procedurii prealabile.
Examinând excepțiile invocate prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru ambele capete de cerere
Potrivit art.1 alin 1 din Legea 554/2004, rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea, în termenul legal, a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,
recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Potrivit art. 4 alin 1 din aceeași lege, legalitatea unui act administrativ
unilateral poate fi cercetată pe cale de excepție numai în situația în care de acest act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.
Curtea constată că, în concretizarea dispozițiilor art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție, legiuitorul a edictat regulile generale care guvernează materia contenciosului administrativ, stabilind că actele administrative individuale pot fi atacate oricând pe calea excepției de nelegalitate, iar actele administrative cu caracter normativ pot fi contestate numai pe calea unei acțiuni directe, introdusă, de asemenea, oricând, indiferent de data emiterii acestora.
S-a dat, astfel, expresie dispozițiilor constituționale care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât nu poate fi primită, actul administrativ normativ, cum este cazul Ordinului 665/2008, putând fi atacat, indiferent de data emiterii, atât prin acțiune directă cu respectarea regulii procedurii prealabile și a termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004, precum și pe calea excepției de nelegalitate. In acest sens este și practica constantă Inaltei Curți de Casație și Justiție ( decizia 2260/2006 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal)
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabileinvocată de instanță, din oficiu,
In conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Rezultă, din interpretarea acestor dispoziții legale, că este obligatorie efectuarea procedurii prealabile mai înainte de introducerea acțiunii, norma de drept fiind imperativă.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte efectuarea acestei proceduri prealabile anterior promovării în instanță a acțiunii de către reclamant.
Drept urmare, excepția lipsei procedurii prealabile se va admite și, pe cale de consecință, se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât.
Admite excepția lipsei procedurii prealabile, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul,domiciliat în P,-,. 31 T,. 3,. 7, județul P, în contradictoriu cu pârâtulMinisterul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr. 1A, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
4 ex/25.11.2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
