Anulare act administrativ . Decizia 20/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/CA
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul DGFP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- B, județ T, împotriva sentinței civile nr.1855/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC MIXT SRL, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect anulare act administrativ - taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanții a solicitat anularea Deciziei de calcul a taxei de primă înmatriculare pentru autovehicule din 23.04.2008 emisă de T - Administrația Finanțelor Publice T și restituirea sumei 10.339 lei actualizată cu dobânda legală conform art. 3 alin.3 din nr.OG9/2000 reprezentând contravaloarea taxei de poluare ce a fost achitată prin chitanța seria 3. nr.-/23.04. 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 2007 achiziționat un autoturism second-hand marca Ford, an fabricație 2003, neînmatriculat în România, drept pentru care la data de 23.04. 2008 solicitat T -Administrația Finanțelor Publice a municipiului T calculul taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculul în cauză și a deciziei de calcul al taxei de primă înmatriculare pentru autovehicule, din 23.04.2008 a fost stabilită această taxă în suma de 10.339 lei.
Reclamanta a considerat că prevederile art. 214.1-214.3din Legea 343/2006 privind Codul Fiscal, în baza cărora a fost calculată taxa, sunt reglementări contrare legislației comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, astfel că la data de 19.05. 2009 prin cererea nr.56234, a solicitat T - Administrația Finanțelor Publice a municipiului T, anularea deciziei și restituirea sumei de 10339 lei, dar fără nici un rezultat.
S-a mai susținut că, prevederile art. 4 lit. din OUG nr.50/2008 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la Or, conform art. 148 alin.2 și 4 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională, iar potrivit art. 25. între statele membre sunt interzise taxele vamale la import sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre impozite interne și să aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari de cât cele care se aplică produselor similar naționale, în acest sens pronunțându-se și instanțele judecătorești.
În drept, s-au invocat prevederile art.11 din Constituție, art. 148 alin.2 și 4 din Constituție, art. 25 și art.90 din Tratatul
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie adresa înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sub nr.56234 /19.05.2009, nota de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule din 23.04. 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T, chitanța seria 3.nr. -/23.04.2008, certificat de înmatriculare, carte de identitate, factură fiscală seria nr.-, adresa nr.5950/10.06.2009.
Prin sentința civilă nr. 1855/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis acțiunea având ca obiect anulare act administrativ, introdusă de reclamanta MIXT, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T -Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea notei de calcul pentru taxa specială pentru autoturisme și autovehicule din 23.04.2008 emisă de T - Administrația Finanțelor Publice T și adresa nr.5930/10.06. 2009 emisă de T, a dispus obligarea pârâtei T -Administrația Finanțelor Publice T să restituie reclamantului suma de 10.339 lei încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea integrală, suma încasată de pârâtă cu chitanța seria 3. nr. -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene -art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor nr.OUG50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și 148 din Constituția României, Legii nr.157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, s-a constatat că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin nr.OUG110/2006, art.214.2)- 214.3)incluse în Codul Fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin nr.OUG50/21 aprilie 2008 publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art.214.1)-214.3)din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului de Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 ( forma în vigoare la data achitării taxei).
Din prevederile legale arătate, a rezultat că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre impozite interne orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art.90 din Tratatul reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală și vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, reține instanța de fond, taxa de poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că gradul de poluare al acestora este același cu acel produs de autovehiculele second - hand importate, uneori chiar mai mare.
Însă normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisdicția Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr.157/2005.
Astfel, potrivit art.11 alin.1și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern ".
Art.48 alin.2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor, actului de aderare . Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4 lit.a din nr.OUG 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel( 15 iulie 1964), precum și delle Finanze dello ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor J, redactate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membrei, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că, o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională,inclusiv cea adoptată ulterior, fiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională".
În consecință, reține instanța de fond, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second -hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat, s-a decis în cauza conexată ȘI, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculelor ( tip motor, capacitate cilindrică) și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second - hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, reține instanța de fond, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art.148alin.2din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate,dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, concluzionează instanța de fond, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul pârât DGFP - Administrația Finanțelor Publice
În motivarea recursului, pârâtul DGFP - Administrația Finanțelor Publice T precizează că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că reînmatricularea autovehiculului de către reclamantă încalcă normele europene la care România este parte, mai ales după ce a devenit stat membru UE, pentru următoarele considerente:
- obligația fiscală privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este imperativ stabilită de ordonanța de urgență nr.50 din 21 aprilie 2008.
- OUG nr.50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
- Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propuse de Guvernul României, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor euro 4 și euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, respectându-se astfel principiul "poluatorul plătește".
- Potrivit art.4, lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule "intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
- De asemenea, potrivit art.126 alin.2 din Constituția României "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Precizează recurenta că nicio lege aflată în prezent în vigoare nu permite unei instanțe de judecată să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale. Aceste atribute revin exclusiv Parlamentului și Curții Constituționale, singurele instituții în măsură să aprecieze dacă legislația referitoare la taxa de primă înmatriculare pentru autovehicule contravine reglementărilor Uniunii Europene și să adopte decizii în consecință.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004 actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."
Conform art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004 "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În speță ne aflăm în prezența situației prevăzută de art. 2 alin. 2 din legea contenciosului administrativ, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de restituire a unei sume de bani.
În mod corect prima instanță a reținut și a justificat prioritatea reglementărilor comunitare față de legislația internă, principiu consacrat de Constituția României.
În aceste împrejurări, aplicarea taxei speciale este nelegală, în raport de legislația comunitară, prima instanță arătând reglementările comunitare în materie.
În ceea ce privește OUG nr.50/2008 în vigoare începând cu 01.07.2008, la art. 11 se prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Dispoziția este lipsită de orice eficiență din punct de vedere juridic. Potrivit principilui neretroactivității legii civile, taxa de poluare se datorează doar de către contribuabilii care solicită înmatricularea unui autoturism începând cu 01.07.2008, data intrării în vigoare a ordonanței, nu și de către cei care au înmatriculat autoturismul anterior acestei reglementări cărora li se aplică legislația în vigoare la momentul respectiv, legislație contrară dreptului comunitar, așa cum s-a demonstrat. În plus, tocmai apariția OUG nr. 50/2008 care instituie taxa de poluare dovedește nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat, recurenta fiind legal obligată la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare cu dobânzile aferente, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, Ordinul Nr. 1899 din 22 decembrie 2004 aprobând procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul DGFP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- B, județ T, împotriva sentinței civile nr.1855/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC MIXT SRL, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect anulare act administrativ - taxă primă înmatriculare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 Ianuarie 2010
Jud.fond-
Jud.red-- -/22.02.2010
Dact.gref.CV/24.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
