Anulare act administrativ . Sentința 20/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.20
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, -. 3,. 9, județul D, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B,- șiPRIMUL MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI, domiciliat în B, str. - -, nr. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, reprezentat de avocat, lipsind pârâții Guvernul României și Primul Ministru al Guvernului României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive, față de capătul de cerere privind anularea HG nr.689/2009 și a Deciziei Primului Ministru nr.553/2009, precum și cea inadmisibilității acțiunii, invocate de către cei doi pârâți prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantului, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primului Ministru al României, arată că hotărârea trebuie să-i fie opozabilă, cu atât mai mult, cu cât este șeful Guvernului, trebuie să-și asume actele emise de acesta, astfel că solicită respingerea acestei excepții.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, arată că a făcut dovada plângerii prealabile, pârâții puteau să invoce cel mult tardivitatea formulării plângerii prealabile, dar nu inadmisibilitatea. De altfel, nici tardivitatea formulării plângerii prealabile nu o puteau invoca, întrucât a făcut dovada cu înscrisul ce poartă data poștei că a înaintat-o în termen. Solicită respingerea și a acestei excepții.
Pe fondul cauzei, arată că reclamantul a fost Secretar General al Prefecturii D din 1990 și nici un moment nu a fost membru al vreunui partid politic, prin OUG 179/2005, denumirea funcției sale s-a schimbat în aceea de subprefect, iar măsura schimbării sale din funcția de s-a făcut pe considerente exclusiv politice, neavându-se în vedere dispozițiile Legii 188/1999, HG 341/2007, inclusiv normele europene.
Solicită admiterea cererii de suspendare a aplicabilității acestor acte până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, precizând, totodată, că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, și nu pe cele ale art. 14, cum eronat au susținut pârâții prin întâmpinare.
În consecință, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea HG nr.689/2009 prin care a fost revocat din funcția deținută anterior și a Deciziei nr.553/2009 a Primului Ministru, acordarea de despăgubiri care reprezintă diferența de salariu dintre cele două funcții, totodată, precizează că nu stăruie în acest capăt de cerere, însă instanța poate, generic, prin hotărâre, să se pronunțe asupra acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
URTEA
Deliberând asupra prezentei acțiunii, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr-/26.11.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al Guvernului României anularea HG nr.689/10.06.2009, anularea Deciziei Primului Ministru nr.553/2009, suspendarea executării actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei conform disp. art. 15 din Legea nr.554/2004, acordarea de despăgubiri cu titlu de daune materiale constând în diferența de retribuție pe perioada aplicării actelor administrative atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că din anul 1990 și până la data emiterii actelor administrative a căror anulare o solicită, fără să fie membrul vreunei formațiunii politice, a îndeplinit funcția de Secretar General al Prefectului
Deși atribuțiile postului nu au fost modificate, prin OUG nr.179/2005 pentru modificarea și completarea Legii 340/2004 privind Instituția Prefectului, denumirea funcției s-a schimbat în aceea de, ceea ce a generat repartizarea acesteia în baza pentru România dintre și PSD, chiar dacă această repartizare încalcă legislația privitoare la funcția publică.
Mai arată aceasta că, demersul înlocuirii sale, chiar dacă formal era întemeiat pe aplicarea modalității prev. de HG nr.341/2007, are drept cauză reală trocul politic convenit între cele două formațiuni cu consecința politizării funcției pe care o deține, susținere ce se întemeiază și pe experiența personală, deoarece a mai fost înlocuit din aceasta funcție în baza altui algoritm, dar repus în funcție prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
De asemenea, aceasta arată că înlocuirea sa din funcția de s-a făcut în temeiul art. 19 (1) lit. a din Legea nr. 188/1999 - privind statutul funcționarilor publici și a art. 33 alin. 1 lit. c din HG nr.341/2007, prin aplicarea mobilității din funcția publică de inspector guvernamental.
Dacă art. 19(1) din Legea nr.188/1999 stabilește doar competențele privind numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu și sancționarea disciplinară a înalților funcționari publici, art. 33(1) din HG nr.341/2007 - cuprins în Capitolul 5 " Mobilitatea în categoria înalților funcționari
publici " - nu poate fi interpretat și aplicat în afara cadrului normativ stabilit de întreg Capitolul 5.
În cazul de față, mobilitatea s-a făcut cu încălcarea altor norme legale incidente și anume:
- Conform art.27" Mobilitatea înalților funcționari publici se realizează pentru
eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice, în interes personal, în interesul funcționarului public, iar nici una dintre aceste cerințe nu se regăsește în motivarea actelor administrative emise.
Astfel, reclamantul învederează că este funcționar public de carieră,
absolvent de studii superioare de specialitate, de numeroase stagii de pregătire în domeniul administrației publice, iar persoana numită în locul său nu îndeplinește nici condiția legală a cuprinderii sale în corpul înalților funcționari publici.
- Mobilitatea s-a realizat fără respectarea condițiilor legale de mai sus și
în afara limitelor expres prevăzute de art.28 alin.1 nejustificându-se condiția eficientizării activității vreunei autorități sau instituții publice, iar principiile imparțialității, obiectivității și transparenței nu a avut nicio relevanță.
- Actele administrative atacate încalcă și disp. art. 30, normă care
circumscrie expres și limitativ situațiile avute în vedere pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice.
Totodată, reclamantul învederează că nici mobilitatea în "
public" - prevăzută de art. 31 nu este justificată.
Primul Ministru al României a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de capătul de cerere ce vizează anularea HG nr.689/2009. Astfel, acesta a precizat că nu are atribuții efective în ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la anularea acestei hotărâri, calitatea procesuală pasivă revenind Guvernului, iar calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului.
S-a mai precizat că Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor și prevederile constituționale, sunt în acest sens.
În ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei Primului Ministru nr. 553/2009 privind numire prin mobilitate a domnului în funcția publică de inspector guvernamental, se solicită să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece acesta a fost introdusă peste termenul imperativ prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004 și anume în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, raportat la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.401/12.06.2009 și având în vedere data introducerii plângerii prealabile la 15.07.2009.
În ceea ce privește cererea de suspendare a Deciziei Primului Ministru nr.553/2009, se solicită a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 14(1) din Legea 554/2004 stabilește îndeplinirea cumulativă a două condiții, iar reclamantul nu este amenințat de o pagubă iminentă și nu ne aflăm nici în situația unui caz bine justificat. Acesta a fost numit într-o funcție de înalt funcționar public (inspector guvernamental), iar dispozițiile legale permit Primului Ministru prerogativa de a emite decizii privind modalitatea înalților funcționari publici, nefiind îndeplinite în cauză prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei Primului Ministru nr.553/2009, se menționează că acesta este temeinică și legală, fiind emisă de autoritatea competentă, în limitele atribuțiilor sale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Astfel, actul administrativ atacat este emis în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001, al art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al art. 33 alin. 1 lit. d din Hotărârea Guvernului nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare și prevede faptul că domnul se numește în funcția publică de inspector guvernamental, în aplicarea mobilității înalților funcționarii publicii.
De asemenea, se învederează că emiterea Deciziei nr.553/2009 s-a făcut în temeiul prevederilor art.33 alin. 1 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, conform cărora, mobilitatea pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice se dispune prin decizie a primului-ministru, pentru funcțiile publice de inspector guvernamental, iar Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 stabilește că mobilitatea cuprinde ansamblul activităților și deciziilor generatoare de modificări ale raporturilor de serviciu de la data intrării în această categorie până la momentul încetării raporturilor de serviciu, pentru eficientizarea activităților autorităților și instituțiilor publice.
Decizia Primului - Ministru nr. 553/2009 a fost emisă avându-se în vedere măsurile luate de reorganizare a aparatului de lucru al Guvernului ca o structură performantă și competitivă în raport cu structurile din țările membre ale Uniunii Europene, iar aplicarea prevederilor Programului de Guvernare 2009-2012 impune atât eficientizarea activității conducerii Instituției Prefectului, cât și stabilirea de măsuri organizatorice pentru asigurarea capacității de coordonare și armonizare a acțiunilor la nivel central, regional sau local, de către inspectorii guvernamentali, corespunzător acestor priorități.
Totodată, această modificare a raportului de serviciu nu echivalează cu o retrogradare, mobilitatea în vederea eficientizării activității instituției publice fiind una din obligațiile pe care un înalt funcționar public trebuie să le execute în virtutea funcție pe care o îndeplinește și în contextul aplicării unor măsuri menite să determine creșterea gradului de realizare a atribuțiilor funcției publice de reprezentat al Guvernului și nu o posibilitate lăsată la propria apreciere, iar invocarea pierderii postului nu se regăsește în spiritul și litera actului normativ ce reglementează situația acestei categorii de funcționari publici și ca atare, nu poate fi invocată și reținută de instanță.
În final se precizează că, reclamantului nu i-a fost adusă nicio atingere unui drept subiectiv ocrotit de lege sau interes legitim, în sensul legii contenciosului administrativ, solicitând respingerea cererii de anulare a Deciziei Primului - Ministru nr.553/209, ca fiind neîntemeiată.
Guvernul României a depus la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamant.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în privința anulării Deciziei Primului Ministru nr. 553/2009 privind numirea prin
mobilitate a domnului în funcția publică de inspector guvernamental, calitatea procesuală pasivă revenind primului-ministru.
Astfel, Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor este actului normativ edificator privind atribuțiile sale, putându-se contesta legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, iar calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului.
S-a invocat, totodată și excepția inadmisibilității cererii de anulare a HG nr. 689/2009, nefiind introdusă în termenul imperativ prev. de art. 7 alin. 1 raportat la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 401 din 12.06.2009 și data introducerii plângerii prealabile, respectiv la 15.07.2009.
În ceea ce privește cererea de suspendare a HG nr. 689/2009, s-a solicitat să fie respinsă, nefiind îndeplinite în cauză dispozițiile art. 14-15 din Legea nr.554/2004 și anume cerința pagubei iminente și existența cumulativă a cazului bine justificat.
Astfel, reclamantul a fost numit tot într-o funcție de înalt funcționar public, iar legea permite Guvernului să emită hotărâri de mobilitate a înalților funcționari publici.
În ceea ce privește cererea de anulare a HG nr.689/2009 s-a solicitat respingerea sa ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
HG nr.689/2009 privind aplicarea mobilității pentru domnul din funcția publică de subprefect al județului D în funcția publică de inspector guvernamental este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 19 alin.1 lit. a din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și ale art. 33 alin. 1 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cu reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițial de Ministerul Administrației și Internelor care, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007, cu modificările și completările ulterioare, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care exercită atribuții privind funcția publică și funcționarii publici.
Se mai precizează că la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare și s-au avut în vedere prevederile art. 33 alin. 1 lit. c din HG 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, iar temeiul legal al acesteia l-a constituit art. 108 din Constituția României, republicată, și art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din HG nr. 405/2007 privind funcționarea Secretariatului General al Guvernului, cu modificările și completările
ulterioare, în cadrul acestuia este organizat și funcționează compartimentul inspectorilor guvernamentali, care au o importanță majoră în procesul de reformă administrativă, în realizarea prerogativelor de putere publică corespunzătoare funcției publice ocupate prin coordonarea de activități, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum și cu prioritățile strategice de dezvoltare a capacității administrative și instituționale.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 93 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată:". funcționari publici sunt supuși mobilității în funcție și prezintă disponibilitate la numirile în funcții publice prevăzute de art. 12, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. 3.
Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la alin.1 atrage eliberarea din funcția publică".
În același sens dispune și art. 29 din HG nr. 341/2007, potrivit căruia: ". funcționari publici prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, prin mobilitate, în condițiile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale art.27 și 28 din prezenta hotărâre", iar legea nu condiționează dispunerea acestei măsuri de acordul înalților funcționari publici, arată Guvernul.
Mobilitatea este o caracteristică a raportului de serviciu, o obligație dispusă de lege în sarcina înaltului funcționar public din momentul intrării în categoria înalților funcționari publici și până la data încetării raportului de serviciu. Modificarea raportului de serviciu al înaltului funcționar public nu echivalează cu o retrogradare, mobilitatea fiind una din obligațiile funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor sale.
În concluzie, pârâtul învederează că reclamantului nu i-au fost afectate acestuia nici un drept sau interes legitim, în sensul dispozițiilor art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fapt pentru care cererea de anulare a dispozițiilor acestui act administrativ apare ca fiind neîntemeiată.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie urmează să fie admisă în parte acțiunea pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 137 (1) pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În cazul de față, prin HG nr.689/10.06.2009 s-a hotărât aplicarea mobilității pentru domnul din funcția publică de subprefect al județului D în funcția publică de inspector guvernamental, iar prin Decizia Primului - Ministru nr.553/10.06.2009 s-a decis numirea prin mobilitate a aceleiași persoane în funcția publică de inspector guvernamental, în baza prevederilor art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, art. 33(1) lit. c din HG nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul căreia și mobilitatea înalților funcționari publici.
Deși HG nr. 689/10.06.2009 a fost emisă de Guvernul României, iar Decizia nr. 553/10.06.2009 a fost emisă de Primul - Ministru al României, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ambele părți va fi respinsă de instanță.
Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Primul Ministru conduce Guvernul, coordonează activitatea membrilor acestuia, motiv pentru care a și vizat HG nr.689/10.06.2009.
Pe de altă parte, potrivit art. 3(1) Guvernul este alcătuit din primul ministru și miniștri, primul-ministru fiind șeful său, astfel că și acest organ colegial are calitate procesuală pasivă în privința capătului de cerere privitor la anularea Deciziei Primului Ministru nr.553/2009.
Ca atare, în contextul legal sus menționat și raportat la obiectul prezentului litigiu este evident că atât Guvernul României, cât și Primul Ministru au calitate procesuală pasivă în privința capetelor de cerere privind anularea HG nr.689/2009 și Decizia Primului - Ministru nr.553/2009.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți, potrivit tichetului de recomandare a unității P - Oficiul Poștal Târgoviște, reclamantul a expediat plângerea prealabilă la Guvernul României în data de 10.07.2009, iar cele două acte administrative au fost publicate în MO al României, Partea I nr.401, în data de 12.06.2009.
Ca atare, reclamantul a formulat plângerea prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004, în termenul egal de 30 de zile de la data comunicării.
Referitor la legalitatea celor două acte normative:
Măsura respectivă s-a luat în baza prevederilor art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și a art. 33 alin 1 lit. c din HG nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici aplicându-se măsura mobilității înalților funcționari publici.
Potrivit art. 27 din HG nr.341/2007, această măsură se realizează pentru eficientizarea activităților autorităților și instituțiilor publice, în interes public și în interesul funcționarului public.
Atât din conținutul celor două acte administrative cât și a referatului de aprobarea, nu rezultă în concret pentru ce situație s-a aplicat mobilitatea în cazul de față.
Astfel, din referatul în discuție nu rezultă nici un considerent concret, a luării acestei măsuri, în sensul stabilirii unor sarcini la nivel guvernamental pentru reclamant sau a unor obiective propriu-zise de realizat.
În această situație, având în vedere caracterul general al celor dispuse, cele două acte administrative nu sunt practic motivate, atât în fapt cât și în drept, reprezentând implicit aspecte esențiale de nelegalitate.
Potrivit art. 27(1) din HG nr.341/2007 R, privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, mobilitatea acestora se realizează pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice, în interes public și în interesul funcționarilor publici.
În baza art.27 (2) din același act normativ mobilitatea înalților funcționari publice se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparțialitatea, obligativitatea și transparența, iar articolele 30,31 și 32 reglementează situațiile în care se pot aplica mobilitățile respective, existând în
concret șase situații: (atunci când există o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă; în cazuri excepționale, care necesită coordonarea unor situații complexe de natura celor care intră în atribuțiile înalților funcționari publici; atunci când este necesară coordonarea unor activități de către un înalt funcționar public cu o anumită calificare, specializare sau experiență; pentru realizarea unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau realizarea competenței autorităților și instituțiilor publice; atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional, teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activități, iar mobilitatea în interesul funcționarului public poate fi aprobată de persoana care are competența numirii în funcția publică, la cererea înalților funcționari publici, formulată în scris și motivată pentru dezvoltarea carierei în funcția publică).
Cu privire la celelalte capete de cerere, C urmează să le respingă ca neîntemeiate, deoarece reclamantul la rândul său nu a motivat și dovedit nici cererea privind suspendarea actelor administrative menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, conform disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004 și nici cererea privind acordarea de despăgubiri cu titlu de daune materiale constând în diferența de retribuție pe perioada aplicării actelor administrative atacate.
Așa fiind, față de situația de fapt și de drept supusă judecății și văzând și art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Primul Ministru al României și Guvernul României.
Va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Primul Ministru al României și Guvernul României și va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al Guvernului României.
Va dispune anularea HG nr.689/2009 și a Deciziei Primului Ministru
nr.553/2009, cu consecința repunerii reclamantului în funcția anterioară.
Va respinge capătul de cerere privind suspendarea executării actelor
administrative de mai sus și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Primul Ministru al României și Guvernul României.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Primul Ministru al României și Guvernul României.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, -. 3,. 9, județul D, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B,- și PRIMUL MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI, domiciliat în B, str. - -, nr. 1.
Dispune anularea HG nr.689/2009 și a Deciziei Primului Ministru nr.553/2009, cu consecința repunerii reclamantului în funcția anterioară.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative de mai sus și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.DL
5 ex./19.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica
