Anulare act administrativ . Sentința 22/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.22
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 23,. A,. 2, județul D, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE, cu sediul în B, sector 1,-.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2010,
susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință.
Curtea, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01 februarie 2010, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva actului de constatare nr.1304//2009, emis de Inspecția de din cadrul Agenției Naționale de, prin care s-a constatat că, începând cu data de 18.06.2008, s-ar afla în stare de incompatibilitate, întrucât deține simultan funcția de Primar și calitatea de comerciant persoană fizică.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. 3 din Legea nr.144/2007, republicată, în sensul că actul de constatare nu cuprinde mențiunile prevăzute cu caracter obligatoriu de textul de lege menționat, context în care a invocă excepția nulității absolute a actului de constatare.
A mai susținut reclamantul, că actul de constatare a fost încheiat la data de 4.11.2009, fără a fi încunoștințat despre acest fapt, astfel că a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărarea.
Mai arată că, întrucât actul atacat nu cuprinde obiecțiile și explicațiile sale, este lovit de nulitate, întrucât nu i s-a dat în nici un fel posibilitatea de a aduce la cunoștința pârâtei motivele pentru care nu se află în stare de incompatibilitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 ianuarie 2010, pârâta Agenția Națională de a solicitat, în principal, respingerea excepției nulității actului de constatare, ca nefondată, iar pe fond, respingerea contestației.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin actul de constatare nr.304/II/2009, întocmit de către pârâta Agenția Națională de la data de 04.11.2009, la sesizarea Instituției Prefectului Județului D, s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-ar afla reclamantul, începând cu data de 18.06.2008 și în prezent, întrucât acesta din urmă ar deține concomitent funcția de primar al orașului R, dar și calitatea de comerciant persoană fizică.
În motivarea acestui act de constatare, s-a reținut faptul că începând cu data de 18.06.2008, reclamantul exercită funcția de primar al localității menționate, dar, potrivit relațiilor comunicate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin adresa nr.- din data de 7.10.2009, aceeași persoană fizică are calitate de asociat din anul 2003 până în prezent la SC Com SRL, asociat la Societatea profesională " ", începând cu 16.12.2004 până în prezent, dar și pe aceea de reprezentant asociație familială, din data de 17.07.2000 până în prezent, la, întreprindere familială.
Reține pârâta faptul că, în aceste condiții, reclamantul ar avea calitatea de comerciant persoană fizică, încălcând astfel prevederile art. 87 alin.1 lit.g din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Potrivit art. 9 alin.1 din Legea 144/2007, privind Agenția Națională de, în activitatea sa, inspectorul de integritate întocmește acte de constatare și procese verbale. 3 dispune în continuare, faptul că "actul de constatare trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz".
Pe de altă parte, în literatura de specialitate (Gh., Drept civil român, Ed. Șansa SRL, B, 1993, pag. 178), nulitatea unui act juridic a fost definită ca fiind acea sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. În esență, deci, nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic civil, condițiile de validitate.
În funcție de criteriul modului în care este reglementată, nulitatea poate fi expresă, explicită ori textuală, adică acea nulitate cate este prevăzută ca atare într-o dispoziție legală. În consecință, nulitatea este virtuală atunci când ea nu este prevăzută expres de lege, dar rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiție de validitate a actului juridic, adică atunci când legiuitorul folosește expresii care induc fără putință de tăgadă concluzia caracterului imperativ al condiției de validitate a actului pe care o prevede acea normă juridică.
Astfel, în ceea ce privește alineatul 3 al art. 9 din Legea nr.144/2007, care enumeră, așa cum menționam anterior, mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de constatare întocmit de către inspectorul de integritate, folosirea expresiei " trebuie să cuprindă" inserată în conținutul acestui text de lege, nu poate fi interpretată decât în sensul că lipsa vreuneia din mențiunile enumerate, atrage sancțiunea nulității actului astfel încheiat.
În funcție de natura interesului ocrotit, există nulitate absolută în cazul în care, la încheierea actului juridic, a fost nesocotită o normă ce ocrotește un interes general, obștesc, în timp ce nulitatea relativă este aceea care sancționează nerespectarea unei norme ce ocrotește un interes particular, individual ori personal. În cauza de față textul articolului 9 din actul normativ menționat anterior protejează un interes particular, individual, și anume pe acela al persoanei cercetată de către inspectorul de integritate, ceea ce face ca încălcarea acestei norme să fie sancționată cu nulitatea relativă, și nu cu aceea cu caracter absolut, invocată de către reclamant în cererea sa.
Pe de altă parte, fiind vorba despre o nulitate relativă, aceasta nu poate fi invocată decât de către persoana al cărei interes ocrotit a fost încălcat, acesteia revenindu-i obligația de a face dovada vătămării produse prin încălcarea condiției la încheierea actului juridic, dar și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului juridic încheiat în astfel de condiții.
În cauza de față, atâta vreme cât actul de constatare nu cuprinde obiecțiile și explicațiile oferite de către reclamant, în legătură cu starea de incompatibilitate ce i se impută, dovada vătămării produsă acestuia este indubitabilă. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul actului de constatare contestat (fila 9 dosar), în cuprinsul acestuia se face doar mențiunea referitoare la prezentarea reclamantului la sediul agenției, în data de 14.09.2009, ocazie în care acesta a depus la dosar o serie de acte. Ulterior, nicăieri în cuprinsul respectivului act nu se consemnează dacă reclamantul a oferit sau nu relații privitoare la existența sau inexistența calității sale de comerciant, dacă a obiectat față de pretinsa stare de incompatibilitate sau dacă a oferit orice fel de explicații de natură a induce o altă concluzie inspectorului de integritate.
Ulterior, pe calea contestației ce face obiectul prezentului dosar, în fața instanței, reclamantul a susținut faptul că la data emiterii actului de constatare nu mai deținea niciuna dintre calitățile care ar fi putut determina situația sa de incompatibilitate, ca efect al desfășurării de activități comerciale, și deci al calității de comerciant persoană fizică. În susținerea acestei afirmații, în faza judecății de fond, sus-numitul a depus o serie de înscrisuri, respectiv declarații extrajudiciare de martori, declarația de avere, curriculum vitae, informații furnizate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, actul constitutiv al SC Com, etc.
Dovada existenței vătămării rezidă și din aceea că, în lipsa mențiunilor privitoare la eventualele obiecțiuni și explicații ale reclamantului, la momentul prezentării sale la sediul, în fața inspectorului de integritate, nu se poate cunoaște cu certitudine dacă sus-numitul a oferit inspectorului informații referitoare la existența ori inexistența la momentul cercetării a stării de incompatibilitate sau dacă a avut posibilitatea de a depune la dosar toate actele menționate mai sus și prezentate instanței de judecată și dacă, în final, această modalitate de apărare ar fi putut conduce la o altă soluție a inspectorului de integritate.
Cum această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului constatator, Curtea, în temeiul art.48 alin.2 coroborat cu art. 9 alin.3 din Legea nr.144/2007, va admite acțiunea și va anula actul de constatare nr. 304/II/4.11.2009, întocmit de către pârâta Agenția Națională de, întrucât acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale obligatorii, care prevăd mențiunile imperative ce trebuie inserate în cuprinsul respectivului act.
În pronunțarea acestei soluții, Curtea are în vedere și faptul că pârâta Agenția Națională de nu a făcut în nici un fel dovada unei situații contrare, nu a probat netemeinicia susținerilor reclamantului, limitându-se la a invoca în întâmpinare doar faptul că l-a citat pe reclamant la sediul și că acesta ar fi fost înștiințat despre soluția inspectorului de integritate, dar nu se face nicio referire la motivul pentru care din conținutul actului de constatare nu rezultă în nici un fel obiecțiile și explicațiile reclamantului la momentul prezentării în fața inspectorului de integritate sau faptul că sus-numitul nu ar fi oferit nici un fel de explicații și nu ar fi făcut obiecții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 23,. A,. 2, județul D, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE, cu sediul în B, sector 1,-.
Anulează actul de constatare nr.304/II/04.11.2009 întocmit de către pârâta Agenția Națională de.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.DL/MA
4 ex./11.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
