Anulare act administrativ .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ecizia nr.563/ Dosar nr-
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 49/AF/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 16 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.49/AF/13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1975 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată conform chitanței seria - nr. -/22.03.2007, restul pretentiilor au fost respinse.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, instanța de fond a respins-o având in vedere că, totuși, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legii nr. 571/2003, care este și in prezent in vigoare, nefiind abrogată.
Relativ la anularea actelor administrative emise de B la momentul achitării taxei de primă înmatriculare, instanța de fond a respins cererea întrucât chitanța nu reprezintă decât dovada efectuării plății, nefiind un act administrativ astfel cum este definit de dispozitiile art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 sau de art.41 din OG 92/2003.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanta de fond a respins-o, având în vedere că nu se poate retine culpa procesuală a pârâtei atâta timp cât acesta a actionat în temeiul unei dispozitii prevăzute de normele interne în vigoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a respins în mod nejustificat cererea formulată prin întâmpinare, privind introducerea în cauză pentru opozabilitate a Instituției Prefectului Județului B - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehiculelor.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a considerat că adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice B în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituirea taxei, reprezintă un refuz nejustificat de restituire.
Recurenta a susținut că prin răspunsul formulat la cererea de restituire a taxei a arătat că nu există reglementare legală în acest sens.
Recurenta a invocat prevederile art.19 din OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, act normativ ce reglementează înmatricularea autovehiculelor și art.7 alin.1 din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr.1501/2006, înmatricularea permanentă se efectuează în baza unor documente, printre care, la lit.i) și lit.j) se menționează că, începând cu data de 01.01.2007 este necesară și dovada de plată a taxei de primă înmatriculare, stabilită conform art.214 din Legea nr.343/2006, modificată prin OUG nr.110/2006. Prezentarea acestui înscris privind dovada efectuării plății de primă înmatriculare este imperativ prevăzută în textul de lege, înmatricularea neputându-se realiza fără această dovadă de plată.
Astfel un autoturism nu poate fi înmatriculat fără plata acestei taxe de primă înmatriculare. Rezultă astfel, că dacă se dispune anularea efectuării plății taxei de primă înmatriculare implicit se anulează și înmatricularea autoturismului, întrucât o condiție impusă de lege nu mai este îndeplinită.
Plata taxei s-a efectuat și se efectuează în temeiul unui act normativ în vigoare.
Astfel, instanța de judecată nu poate dispune restituirea unei sume care se încasează în continuare în vederea înmatriculării autovehiculelor, întrucât actul normativ în baza căruia se realizează această operațiune nu a fost abrogat sau modificat sau s-a constatat vreo nelegalitate a acestuia.
Achitarea taxei de primă înmatriculare are caracter imperativ și în prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu regim juridic obligatoriu pe care Administrația Finanțelor Publice B îl pune în aplicare.
În mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând că taxa de primă înmatriculare este percepută doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Taxa de primă înmatriculare se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate în România, cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind percepută începând cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, neputând fi aplicată retroactiv, și anume pentru autoturismele înmatriculate deja până la această dată.
În conformitate cu prevederile art.2141din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text de lege în vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil și în prezent, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehicule noi, indiferent de proveniența acestora, cât și pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, recurenta a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produse interne.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumbă fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la cererea de introducere în cauză a Instituției Prefectului Județului B - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, intimatul a solicitat respingerea acestuia arătând că cererea nu a fost motivată în drept și plata taxei de primă înmatriculare a fost efectuată în contul Administrației Finanțelor Publice B prin trezorerie și a fost astfel vărsată la bugetul de stat.
Referitor la celelalte critici intimatul a susținut că sunt nefondate și că, în mod legal, instanța de fond a constatat că dispozițiile dreptului comunitar se aplică cu prioritate față de cele din dreptul național, respectându-se principiile preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica Curții Europene de Justiție.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.49/AF/13 mai 2008 Tribunalului Brașov este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că la data de 23.02.2007 a achiziționat de la furnizorul Renault România SA B, prin concesionarul Euro Motor SA B, un autoturism marca Renault -, având nr.de identificare -, care a fost importat de la Renault, - Franța, la data de 15.02.2007, potrivit nr.-, realizându-se formațiunile vamale la Biroul Vamal nr.140 - și
Din copia depusă la dosar (fila 14 dosar fond) rezultă că autoturismul importat a fost fabricat în anul 2007 și că este autoturism nou, neînmatriculat.
În această situația, raționamentul instanței de fond, deși corect în cazul automobilelor second hand, care sunt importate din Uniunea Europeană și care au fost deja înmatriculate într-un stat al Uniunii Europene, nu poate fi aplicat fără a analiza în prealabil dacă premisele sunt corecte.
Astfel, în speță, atât din susținerile reclamantului, că și din înscrisurile depuse la dosar, se desprinde ideea că a fost importat un autoturism nou, care nu a mai fost anterior înmatriculat. Or din această situația orice cetățean al Uniunii Europene are obligația de a achita o taxă de primă înmatriculare.
Având în vedere că există dubii cu privire la înmatricularea anterioară a acestui autoturism, dubiu, ce trebuie înlăturat prin administrarea unor probe suplimentare (înscrisuri, relații, interogatoriu) Curtea constată că în speță se impune completarea probatoriului.
Ulterior, în funcție de starea de fapt ce va rezulta se impune a analiza dacă taxa achitată de reclamant este sau nu datorată de acesta, iar în cazul în care este datorată, aflându-se în situația primei înmatriculări a autoturismului, care este cuantumul acestei taxe, respectiv, dacă suma achitată este egală cu taxa de primă înmatriculare a unui autoturism nou, sau diferită.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite, în temeiul art.312 alin.1, 2 și 5 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 49/AF/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va administra probele necesare lămuririi situației autoturismului achiziționat de reclamant, respectiv dacă acesta a mai fost sau nu înmatriculat anterior importării sale în România. În cazul în care autoturismul nu a fost înmatriculat și este pentru prima dată înmatriculat, fiind vorba de un autoturism nou, instanța de fond va stabili, potrivit dispozițiilor legale, cuantumul taxei de primă înmatriculare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice cu sediul în mun.B, B-dul - nr.7, județul B, împotriva sentinței civile nr. 49/AF/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.CC 25.09.2008/dact.VP 29.09.2008/3 ex.
Judecător fond -
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
