Anulare act administrativ . Decizia 2036/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2036
Ședința publică de la 19.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenții-reclamanți și G, împotriva sentinței civile nr. 514/F/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că, la data de 12.10.2009, prin serviciul registratură, intimatul-pârât INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 a depus la dosarul cauzei întâmpinare în dublu exemplar, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant personal solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea sentinței civile nr. 514/F/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița și recunoașterea dreptului de acordare a compensațiilor bănești pentru bunurile bunicului său, defunctul G, bunuri ce au fost trecute în proprietatea statului bulgar.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 514/20.05.2009 Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată cererea formulată de și G în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actele emise de comisie sunt legale întrucât au în vedere declarația dată în momentul abandonării bunurilor și persoanelor evacuate din de către autorul reclamanților. Titlurile de proprietate invocate de aceștia nu prezentau relevanță întrucât nu exista certitudinea că aceste bunuri se mai aflau în proprietatea autorului reclamanților la momentul evacuării.
În ceea ce privește diferența de 2000 mp, tribunalul a reținut că a fost avută în vedere întreaga suprafață de 3000 mp însă doar 1000 mp a fost evaluată ca teren curți construcții iar restul de 2000 mp ca teren agricol.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului se arată că s- făcut dovada deținerii bunurilor de către autorul lor și instanța nu trebuia să se limiteze doar la declarațiile date în momentul evacuării întrucât nu se poate ști dacă autorul lor a avut posibilitatea să enumere toate bunurile avute în proprietate la acel moment, dacă s-au creat presiuni asupra acestuia să nu declare toate bunurile.
De asemenea, se susține că nu se putea evalua terenul ca teren agricol întrucât era vorba de curte aferentă casei.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Titlurile de proprietate invocate de recurenții-reclamanți nu fac dovada că la momentul evacuării autorul lor mai deținea proprietatea asupra imobilelor menționate ci doar că la un moment dat, în trecut, deținut astfel de proprietate. Nu există nici un motiv pentru care să se considere că autorul reclamanților avea astfel de proprietate dar omis să o declare în momentul în care a data declarația cu privire la bunurile deținute.
Este adevărat că legea permite să se facă dovada cu orice mijloc de probă, însă, așa cum am arătat mai sus, înscrisurile invocate de reclamanți nu sunt convingătoare neprobând deținerea bunurilor la momentul evacuării.
În ceea ce privește suprafața de teren despăgubită, tribunalul a reținut în mod corect, în raport și cu probatoriul administrat, respectiv expertiza efectuată în cauză, că întreaga suprafață de teren declarată de autorul reclamanților fost despăgubită întrucât cei 2000 mp se regăsesc alături de suprafața de 5 ha teren agricol în expertiza efectuată în vederea stabilirii despăgubirilor.
Prima instanță reținut în mod corect că în raport de disp. Legii nr. 50/1991 doar 1000 mp au putut fi evaluați ca fiind teren intravilan restul fiind considerat teren agricol.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 din Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 514/F/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I-COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
S
GREFIER
-
Red.DS
Tehnored. CB/2 ex.
06.11.2009
Tribunalul Ialomița
Judecător fond:
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
