Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2037/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2037
Ședința publică de la 19.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
GREFIER: - -
...
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva Deciziei civile nr. 847 din data de 30.03.2009, pronunțată în dosarul nr. 39736/3/CA/2008, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal și intimatul DGPMB, prin consilier juridic, lipsind intimatul MAI.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 15.10.2009, la serviciul registratură, s-au depus de contestator concluzii scrise, după care:
Contestatorul personal susține că iși menține excepțiile de neconstituționalitate și de nelegalitate a actelor normative invocate prin intermediul concluziilor scrise pe care instanța de recurs a refuzat să le primească la dosarul cauzei în ședința publică de la data de 30.03.2009. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art.21 alin.(1^1) din OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor invocată în completările ulterioare ale contestației în anulare, susține că sporul de 30% privind activitățile în scopul combaterii corupției nu poate fi acordat diferențial. Instanța de fond a reținut situația discriminatorie, însă a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
Intimatul DGPMB, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a art.21 alin.(1^1) din OG38/2003. Susține că, în temeiul art. 9 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe a guvernului sau a unei dispoziții din aceasta poate fi introdusă numai însoțind acțiunea principală, și nu astfel cum a procedat contestatorul, pe calea concluziilor scrise care, potrivit art. 146.Pr.Civ. se depun după închiderea dezbaterilor.
Curtea, deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocată de contestator o respinge ca inadmisibilă, după care, acordă părților cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul personal consideră că ofițerii ce desfășoară activități în conformitate cu prevederile art. 21 alin.(1^1) din nr.OG 38/2003 au o situație identică ofițerilor de poliție judiciară ce lucrează potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea 218/2002. Instanța de fond a constatat situația discriminatorie, însă, în mod greșit, a respins acțiunea în baza nr.OG 43/2002, un act normativ străin cauzei, deoarece aceasta ar fi trebuit să aibă în vedere prevederileOUG nr. 43/2002, săvârșind, astfel, o eroare materială. Susține că instanța de fond a omis pronunțarea cu privire la aspecte ce s-au cerut prin cererea de chemare în judecată, în timp ce instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9.Pr.Civ. formulându-se în acest sens, în conformitate cu art. 318.Pr.Civ. prezenta contestație în anulare. Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 847/30.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii având în vedere și completările ulterioare.
Intimatul DGPMB, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată. Susține că în motivarea sentinței instanței de fond s-a strecurat într-adevăr o eroare materială, menționându-se, în loc deOUG nr. 43/2002,nr.OG 43/2002. Totuși, această simplă eroare materială, nu a influențat în niciun fel soluția pronunțată de instanța de fond, iar în consecință, prevederile art. 318.Pr.Civ. nu pot fi aplicabile în situația de față. Totodată, în conformitate cu art. 11 alin. (4) din Legea 554/2004, susține că actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând, însă contestatorul nu a înțeles să formuleze un capăt de cerere în cadrul acțiunii principale, și nici printr-o altă acțiune, constatarea nelegalității actelor normative de care acesta amintește, preferând să invoce excepțiile de neconstituționalitate și de nelegalitate pe calea concluziilor scrise, deci după închiderea dezbaterilor.
Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel la 7.04.2009, contestatorul solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, anularea deciziei civile nr.847 din 30.03.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva SC 3535 din 10.12.2008 a Tribunalului București.
În motivarea în fapt a cererii, întemeiată pe dispozițiile art.318-320 Cod procedură civilă, contestatorul a arătat că deși instanța de fond nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere având ca obiect sporul de 30% din salariul de bază lunar ce s-a acordat doar ofițerilor de poliție judiciară din, detașați la. instanța de control judiciar a respins recursului fără a ține cont de incidența în cauză a dispozițiilor OUG 43/2002.
Deși Tribunalul București nu s-a pronunțat cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive referitor la art.21 alin.11din OG 38/2003, Curtea de APEL BUCUREȘTI a refuzat să dispună rejudecarea cauzei.
Reclamantul a formulat excepție de neconstituționalitate a OUG 38/2003, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la 22.06.2009, Curtea respingând ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
La 15.06.2009 contestatorul și-a precizat cererea, arătând că înțelege să formuleze acțiune doar în contra lucrării cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Contestatorul a depus în susținerea cererii copii ale actelor normative, practică judiciară, alte înscrisuri
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că Tribunalul București în cuprinsul hotărârii recurate a avut în vedere dispozițiile Legii 43/2003, indicarea în cuprinsul hotărârii recurate OG 43/2002, reprezentând o simplă eroare materială fără relevanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia a cărei anulare se solicită, în raport de susținerile părților și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea inregistrata pe rolul Tribunalului B -sectia a IX-a in data de dosar39.546/3/,reclamantii, si au chemat in judecata pe paratii Ministerul Internelor si Reformei lirectia Generala de Politie a Municipiului B, solicitand instantei, care o va pronunta, sa dispuna:
Obligarea paratilor la plata catre reclamanti a sporului anticoruptie de 30% din salariul lunar de
Obligarea paratilor la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca al reclamanților.
În fapt, reclamanții au afirmat ca potrivit art.28, alin.4 din OUG nr.43/2002,ofiterii de cadrul Parchetului National Anticoruptie si ofiterii de politie din cadrul Anticoruptie care efectueaza activitati de combatere a infractiunilor de prevenirea și combaterea coruptiei in randul personalului beneficiaza lin salariul de baza/solda lunara, fara insa sa se prevad a vreun criteriu de stia si restul ofiterilor de politie judiciara.
Reclamanții au constatat ca, in cazul magistratilor aflati in aceeasi situatie, discriminarea a fost constatata prin Hotararea nr.185/22.07.2005 Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.
Reclamanții au mai sustinut ca nu exista o impartire a organelor de cercetare penala in ale politiei judiciare din cadrul DNA sau si organe de cercetare ale ci are, ca infractiunile de coruptie sunt prevazute in aceeasi legislatie lor nu se face exclusiv de catre DNA sau, ca toti ofiterii de politie si activitati de combatere si prevenire a coruptiei.
În drept, acțiunea a fost intemeieata pe OG nr.13 7/2000.
Parata Directia Generala de Politie a Municipiului Bad epus întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, exceptia lipsei calității procesuale pasive a sa, cu motivarea ca actul normativ discriminatoriu emana de la Guvern, excepția tardivitatii actiunii cu motivarea ca discriminarea s-a produs in data de 01. 09.2002 când a intrat in vigoare actul normativ discriminatoriu,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata,
Prin sentinta civila nr.l491/18.l2.2007 pronuntata in dosarul de mai sus Tribunalul B -sectia a IX -a a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat judecarea cauzei in favoarea Curtii de Apel B -sectia a VIII-
Urmare a acestei solutii, cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de APEL BUCUREȘTI - Sectia a VIII-a sub nr-, prin sentinta civila nr.1234/16.04.2008 instanța declinand competenta de judecare a cauzei in favoarea Tribunalul Sectia a IX -
Prin decizia civila nr.3225/01.10.2008 pronuntata in dosarul civil nr. 39546/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie-sectia de contencios administrativ si fiscal a stabilit competenta de judecare a cauzei in favoarea Tribunalului B - sectia a IX-
Urmare a acestei solutii, cauza a fost inregistrata pe rolul
Tribunalului București -Secția a IX-a în data de 22.10.2008 sub nr. de dosar 39.736/3/CA/2008.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr.3535/10.12.2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că în cauză în raport de dispoziția deciziei nr.821/3.07.2008 a Curții Constituționale, instanța nu mai are competența de a constata existența unei discriminări salariale prin extinderea sferei de aplicare a unui act normativ și la alte categorii de persoane, decât cele direct vizate de actul normativ în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, în termen reclamanții pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ambele recursuri motivele de nelegalitate se încadrează în disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a disp.art.21 al.1 din OG 38/2003 în raport de deciziile pronunțate de Curtea Constituțională și de practica CEDO.
Se arată că în cauză în mod greșit instanța de fond a refuzat să constate existența unei discriminări directe în condițiile în care discriminarea salarială a recurenților reclamanți față de ofițerii de poliție judiciară din cadrul NA și GA este directă. Aceasta în condițiile în acre prin acordarea sporului de 30% din salariul de bază numai anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară discriminarea este directă și poate fi constatată necondiționat în acord cu practica CEDO.
Prin Decizia civilă nr.847 din 30.03.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondate recursurile.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că instanța de fond în mod corect respins acțiunea reclamanților recurenți formulată în calitatea acestora de ofițeri de politică judiciară din cadrul Municipiul B, și care avea ca obiect plata sporului de 30% din salariul de bază, spor anticorupție de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară din cadrul
În cauză acțiunea reclamanților recurenți ca și motivele de recurs apar ca neîntemeiate deoarece recunoaștere drepturilor recurenților la plata acestui spor avea ca situație premisă constatare unei discriminări salariale conf.disp. art.1,2 (39 și art.27(1) din OG 137/2000.
Iar în cauză au fost aplicate în mod corect de către instanța de fond dispozițiile deciziei nr.818/3.07.2008 a Curții Constituționale prin care dispozițiile enunțate din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme date pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatoriu.
Această decizie a Curții Constituționale este obligatorie și în mod corect a fost aplicată de instanța de fond care nu mai avea posibilitatea legală de a constata existența unei discriminări salariale și a obliga intimata la plata drepturilor salariale solicitate de recurenți.
În cauză nu pot fi reținute susținerile privind jurisprudența CEDO sau practica neunitară deoarece nu are legătură cu obiectul cauzei, deciziile pronunțată de Curtea Constituțională fiind obligatorii și pe cale de consecință sporul de 30% anticorupție nu poate fi acordat decât strict în baza actelor normative speciale, respectiv în baza disp.art.1 din OUG 120/2005. Acest act normativ cu caracter special nu este aplicabil recurenților și nu poate fi extins de către instanța de judecată în baza constatării discriminării conform unor texte de lege declarate ca fiind neconstituționale.
Din conținutul deciziei pronunțată de instanța de control judiciar reiese că aceasta a analizat punctual motivele de recurs formulate de recurenți, pe care le- respins prin prisma normelor legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile OG 137/2000 și OUG 43/2002, neimpunându-se desființarea hotărârii recurate pentru indicarea eronată a unui text de lege în cuprinsul hotărârii pronunțate de Tribunalul București, respectiv OG 43/2003, în loc de OUG 43/2002.
Invocarea de către contestator a dispozițiilor deciziilor Curții Constituționale, referitoare la neconstituționalitatea unor texte de lege care reglementează situații similare din punct de vedere al salarizării celei a contestatorului, nu poate fi primită întrucât deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unor legi sau alte acte normative, nu au efect decât asupra aplicării acestora,neputând fi extinse prin analogie altor dispoziții legale cu obiect de reglementare similar.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318-320 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva Deciziei civile nr. 847 din data de 30.03.2009, pronunțată în dosarul nr. 39736/3/CA/2008, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S
GREFIER,
-
Red.
Tehnored./2 ex.
17.12.2009
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
