Anulare act administrativ . Decizia 2060/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2060/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinarea, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE, DIRECTIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 996 din 30.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și pe intimații și DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE, având ca obiect anularea Deciziei nr. 14537/2008, ce privește cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.996 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE, DIRECTIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECTIEI DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR.
S-a dispus anularea deciziei 14.537/2008 a Directorului C în ceea ce privește cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.
Pârâții MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Cluj și Directorul Executiv al C au fost obligați să stabilească și să plătească în favoarea reclamantei o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 75 % din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei la care se acordă acest concediu începând cu data de 18.02.2008 și până la încetarea concediului cu dobânda legală pe perioada dintre data la care reclamanta trebuia să primească indemnizația pretinsă, respectiv data de 20 fiecărei luni și până la plata integrală a acesteia, indemnizație care să fie totodată și actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să efectueze demersurile necesare în vederea alocării ordonatorilor de credite a sumelor solicitate de reclamantă prin acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta are funcția de judecător la Tribunalul Cluj și începând cu data de 18.02.2008, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani iar prin Decizia 14537/2008, s-a stabilit acordarea în favoarea reclamantei a unei indemnizații de 600 lei care urmează a se acorda în perioada 10-20 fiecărei luni.
Reclamanta a contestat această decizie emisă de Directorul Direcției de Muncă și Protecție Socială C, la C și prin decizia 33 din 09.04.2008, contestația sa a fost respinsă pe motiv că persoanele prevăzute la art.1 din OUG 148/2005 beneficiază de indemnizația în cuantum unic de 600 lei prevăzută la art.2 din OUG 148/2005, fără a fi condiționată stabilirea cuantumului indemnizației de veniturile realizate pe o perioadă anterioară datei nașterii copilului.
Potrivit art.79 alin.4 din Legea 303/2004, indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani se stabilea în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei la care se acorda acest concediu.
Acest articol a fost abrogat începând cu 01.01.2006 prin art.26/1 din OUG 148/2005, stabilindu-se prin articolul 2 din OUG 148/2005 la suma fixă de 800 lei în anul 2006 și 600 lei începând cu anul 2007.
Potrivit Titlului IV din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea actelor normative poate fi efectuată prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior având ca obiect exclusiv abrogarea sau modificarea respectivă.
Prin urmare, abrogarea parțială a unei legi organice prin OUG 148/2005 reprezintă o modificare a acestei legi printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern astfel că nu se încadrează în limitele stabilite de normele tehnice legislative.
Guvernul României nu a fost împuternicit și nu avea abilitarea legală să abroge dispoziții a unei legi organice astfel că abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art.56 din Legea 24/2000 în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial.
Pe de altă parte, prin Hotărârea 446 din data de 27.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării referindu-se la magistrați, s-a stabilit că sistemul actual de acordarea a indemnizației pentru creșterea copilului nu este unul echitabil întrucât se bazează doar pe principiul solidarității neluându-se în seamă venitul și contribuția diferită a salariaților la bugetul de stat și implicit la sistemul asigurărilor sociale de stat.
Astfel, această situație invocată de reclamantă este o discriminare încălcând prevederile art.14, raportat la art.16 din Constituția României așa cum este definită în art.2, alin.1 din OG 137/2000.
În ce privește prevederile art.1 din Protocolul 12 din O ratificat prin Legea 103/2006 de către România, nimeni nu poate face obiectul unei discriminări inclusiv pe apartenențe sociale sau profesionale. De asemenea, art.6 din Cartea Europeană pentru Statutul Judecătorilor prevede anumite garanții care, în cazul de față, au fost încălcate.
Așa fiind, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită să introducă o acțiune bazată pe prevederile art.27 din OUG 137/2000 pentru a restabili situația anterioară discriminării raportată la prev. art.18 din Legea 554/2004 și în acest sens considerând că efectele OUG 148/2005 nu pot fi luate în considerare deoarece dispozițiile legale din Legea 303/2004, nu au fost legal abrogate expres sau implicit printr-un act normativ de aceeași natură, așa încât poate să solicite indemnizația stabilită de prevederile legale la care a făcut referire și anume o indemnizație raportată la media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă concediul pentru creșterea copilului, 18.02.2008 și până la încetarea acestui concediu.
În consecință, tribunalul a dispus anularea deciziei 14.537/2008 a Directorului C în ceea ce privește cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului și constatând că în mod nejustificat pârâta de rândul 2 refuzat să soluționeze favorabil contestația formulată, cu valoare de plângere prealabilă potrivit art.7 din Legea 554/2004, a obligat pârâții MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Cluj și Directorul Executiv al C să stabilească și să plătească în favoarea reclamantei o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 75 % din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei la care se acordă acest concediu începând cu data de 18.02.2008 și până la încetarea concediului cu dobânda legală pe perioada dintre data la care reclamanta trebuia să primească indemnizația pretinsă, respectiv data de 20 fiecărei luni și până la plata integrală a acesteia, indemnizație care să fie totodată și actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
Raportat la aceste aspecte s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse considerând că deși potrivit art.20 alin.1 din OUG 148/2005, calculul și plata drepturilor prevăzute se fac de către direcțiile teritoriale în calitate de ordonator principal de credite și acest pârât are calitate procesuală pasivă de a figura în proces.
De asemenea, având în vedere atribuțiile pe care le are Ministerul Economiei și Finanțelor fără a încălca prevederile art.14 din Legea 500/2002, tribunalul l-a obligat să efectueze demersurile necesare în vederea alocării ordonatorii de credite a sumelor solicitate de reclamantă prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE, DIRECTIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivarea recursului arată că în mod neîntemeiat instanța a ignorat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În conformitate cu prevederile Legii nr.554/2004, acțiunea în contencios administrativ poate fi formulată împotriva unei autorități publice emitente a unui act administrativ vătămător. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a emis actul administrativ atacat, respectiv decizia nr.14537/2008, nefiind implicat în nici un fel în emiterea actului administrativ atacat, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Mai arată că în conformitate cu Legea finanțelor publice nr.500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisă. Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului și respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002.
Solicită a se avea în vedere că bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat prin Legea nr.388/2007, iar conform art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășită, astfel că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să plătească aceste sume.
Pârâta DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA C solicită casarea sentinței în baza art. 304 pct 9 din Codul d e procedură civilă, ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea evidentă a legii.
În motivele de recurs arată că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, drepturile stabilite de instanță nu sunt prevăzute de OUG148/2005, actul normativ în baza căruia reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, drept pe care pârâta C i-a acordat în favoarea reclamatei prin Decizia nr. 14.537 /2008. Incepând cu data de 18.02.2008 reclamata beneficiază de indemnizația pentru creșterea copilului în cuantumul unic prevăzut la art. 2 din OUG 148/2005, de 600 de lei lunar.
Consideră că instanța avea obligația să verifice dacă legea a fost aplicată corect, în speță OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, respectiv dacă drepturile acordate sunt în concordanță cu reglementările actului normativ care le generează.
Arată că OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, este un act normativ care conține un pachet de măsuri de protecție socială în scopul susținerii familiilor care au copii până în doi ani respectiv 3 ani pentru copilul cu handicap. Se prevede printre altele acordarea din bugetul de stat a unui ajutor bănesc lunar în cuantum de 600 de lei denumit indemnizație pentru creșterea copilului, pe toată durata concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv până 3 ani în cazul copilului cu handicap, perioadă în care beneficiarul a optat să se dedice creșterii copilului, în aceasta perioadă el nerealizând venituri profesionale.
Considerând drepturile prevăzute de OUG 148/2005, ca fiind riscuri asigurate, apreciază că instanța a denaturat spiritul legii, acela de protecție socială, transformându-l în drept de asigurare socială, fapt care a determinat pronunțarea unei soluții care nu a putut fi întemeiată pe nici un articol din din OUG 148/2005, act normativ în temeiul căruia reclamanta a solicitat drepturile de protecție socială și i-au fost acordate prin decizia ce face obiectul contenciosului administrativ adus în fata instanței.
In ce privește discriminarea instituită, după aprecierea instanței, prin OUG 148/2005 care prin reglementarea în cuantum unic al prestațiilor sociale acordate prin acest act normativ încalcă art.14 si 16 din Constituție, și art.1 din Protocolul 12 al CEDO, ratificat prin Legea nr.103/2006, apreciază că Tribunalul ca instanță și-a depășit competența materială întrucât soluționează o excepție de nelegalitate a unei clauze cuprinse într-o ordonanță de urgență aprobată prin Lege de Parlamentul României.
Consideră că reclamatei i-au fost respectate drepturile prevăzute în statut, respectiv dreptul la concediu de maternitate, beneficiind de concediul de maternitate pe perioada de 126 de zile prevăzută de lege (concediul pre si postnatal ) perioadă în care a beneficiat de indemnizația ce concediu de maternitate calculată în procent de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare acordării primei zile de concediu de maternitate. După expirarea acestui concediu de maternitate reclamanta avea posibilitatea legală să opteze pentru una din prestațiile sociale prin care statul susține familia pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv să-și reia activitatea profesională și să beneficieze de stimulentul de 100 de lei sau să opteze pentru suspendarea activității și să beneficieze pe perioada suspendării activității în vederea creșterii copilului de indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută la art.2 din OUG 148/2005.
In ce privește Hotararea 446/ 27.08.2007 emisă de aceasta consideră că prin acordarea unei indemnizații pentru creșterea copilului în cuantum unic persoanele cu venituri mari sunt discriminate în raport cu persoanele cu venituri mai modeste, nu indică insă discriminatorul și pe cale de consecință nu aplică nici una dintre sancțiunile prevăzute de lege, iar prin dispozitiv recomandă,. să elaboreze o lege prin care să se stabilească o indemnizație pentru concediu de creșterea copilului în baza principiului contributivității calculată pe baza contribuției fiecărui beneficiar. Nu recomandă dacă această nouă lege să se aplice în paralel cu OUG 148/2005 sau să se aplice în locul acesteia.
Având în vedere că instanța susține în considerente și îsi motivează soluția pe faptul că prevederile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor nu au fost legal abrogate expres și implicit, aceste prevederi legale în opinia instanței, continuând să-si producă efectele, apreciază că soluția instanței de a obliga să acorde indemnizația pentru creșterea copilului în alte condiții decât cele prevăzute de instanță constituie nu numai o aplicare greșită a legii de către instanță dar aceasta aduce modificări și completări la lege, creează drepturi, ceea ce reprezintă deja o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Consideră că instanța a dat dovadă de inconsecvență în aplicarea legii situație în care a dat o soluție care datorită erorilor în coroborarea legilor aplicabile în cazul stării de drept constatate de instanță nici nu poate fi pusă în aplicare.
Direcțiile de muncă și protecție socială sunt abilitate prin lege să facă plata unor prestații de protecție și asistență socială (ajutoare date de stat) și nu au competenta materială de a asigura plata unor drepturi de asigurări sociale care se plătesc din fonduri speciale, fonduri care pot fi utilizate în condițiile legii numai de titularii creanțelor bugetare respective.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate.
În motivele de recurs arată că tribunalul trebuia să constate că obiectul dedus judecății nu se încadrează în dispozițiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, care arată că " tribunalele soluționează, În primă instanță, litigii privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere; c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale; d) deciziile de pensionare; e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri drepturile de asigurări sociale; f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; g) plângerile împotriva proceselor - verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi; h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi; i) alte drepturi și obligații de asigurări în temeiul prezentei legi.
Cererea reclamantelor nu este o cerere ce poate forma obiectul unui litigiu de asigurări sociale, deoarece textul de lege se referă la modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, care sunt plătite conform Legii nr. 19/2000, art. 125 din Legea nr. 19/2000 a fost abrogat prin art. 28 din nr OUG 148/2005 care arată că:
(1 )Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă prevederile referitoare la concediul și indemnizația pentru creșterea copilului, cuprinse la articolele: 98, 99, 121, 122, 123, 125, 125/1, 129 și 138 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 79 alin (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 826 din 13 septembrie 2005, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art. 1 din aceeași ordonanță arată că:
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare beneficiază de concediu pentru creșterea copilului, în vârstă de până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la trei ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei (RON).
Dispozițiile art. 19 prevăd că: "Fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cheltuielile administrative, precum și cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei ".
Drepturile cu titlu de indemnizație de creștere copil nu mai sunt plătite de la bugetul asigurărilor sociale de stat și, oricum, reclamanta nu contestă această indemnizație plătită în sumă fixă de către toate persoanele ce se află în concediu pentru creșterea copilului, în vârstă de până la doi ani, indiferent de contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci faptul că a fost supusă unei discriminări de către pârâții chemați în judecată, prin faptul că această indemnizație este o sumă fixă ce nu ține seama de contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat achitate de către reclamantă, în perioada în care aceasta este angajată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău și eliminarea discriminării cu plata diferențelor de drepturi.
Cererea reclamantei fiind o acțiune în despăgubiri, pe dreptul comun, trebuia judecată de către Judecătoria Cluj, în baza dispozițiilor art. 8 din Codul d e procedură civilă care arată: "Cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde Își are domiciliul reclamantul.".
Fată de cele arătate mai sus instanța de fond, constatând că nu este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății. trebuia să-și decline competenta în favoarea Judecătoriei Cluj,
Consideră că greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a.
Tribunalul Cluj trebuia să constate că, nu are calitate procesuală pasivă întrucât de aplicarea prevederilor Legii nr. 303/2004 privind salarizarea și plata altor drepturi bănești, obligați nu pot fi decât ordonatorii de credite principal, secundar și terțiar cu care reclamanta are raporturi de muncă.
Instanța de fond, in soluționarea cauzei, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele motive:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 7/2007 modifică prevederile referitoare la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, precum și în alte acte normative care reglementau, înainte de 1 ianuarie 2006, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, până la 2 ani și respectiv 3 ani, În cazul copilului cu handicap.
Prin acest act normativ s-a externalizat prestația din bugetul asigurărilor, fiind trecută la bugetul de stat și s-a instituit un sistem unic necontributiv potrivit căruia indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în sumă fixă de 800 lei în anul 2006 și 600 lei începând cu anul 2007.
Indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație de asistență socială, cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștigurile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor.
Până în anul 2006 indemnizația pentru creșterea copilului se acorda în baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Calculul indemnizației se realiza la nivelul a 85/% din salariul mediu brut pe țară și era suportat din bugetul asigurărilor sociale, buget contributiv.
Pentru magistrați, avocați și alte profesii liberale indemnizația de creștere a copilului se acorda conform legilor speciale ce reglementau activitățile specifice și se suportau, atât din bugetul de stat pentru magistrați, cât și din fondurile contributive din sistemul propriu de asigurări al categoriilor menționate.
Conform art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, aceștia primeau, pe perioada concediului pentru creșterea copilului, o indemnizație În cuantum de 75% din media veniturilor net realizate în ultimele 6 luni, anterioare datei de la care se acordă acest concediu.
Începând cu 1 ianuarie 2006 pentru a elimina discriminările create prin actele normative menționate a fost adoptată nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei În vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, instituindu-se un regim unic potrivit căruia tuturor familiilor din România indemnizația pentru creșterea copilului se acordă În sumă fixă de 800 lei În anul 2006 și 600 lei Începând cu anul 2007.
Prin acest act normativ s-a externalizat prestația din bugetul asigurărilor. Cu această ocazie indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație de asistență socială, cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștig urile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor.
Aceste cuantumuri se acordă indiferent de nivelul indemnizației avut anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare și actul normativ nu prevede compensări ale drepturilor stabilite În baza altor acte normative.
Prin urmare. de la 1 ianuarie 2006 se aplică numai prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005. cu modificările si completările ulterioare. aprobată prin Legea nr. 7/2007.
Ca atare, aplicând tuturor persoanelor aflate în concediile reglementate de art. 1 din nr.OUG 148/2005, prevederile acestui act normativ nu se poate reține că s-a creatodiscriminare, așa cum este ea definită, la art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță promovată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE, DIRECTIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECTIEI DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR a solicitat anularea deciziei nr. 14537/2008 emisă de către pârâtul directorul executiv al DIRECȚIEI DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE CLUJ sub aspectul cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului să fie obligați pârâții să stabilească și să plătească în favoarea acesteia o indemnizație pentru creșterea copilului de 75 % din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de 18 februarie 2008 și până la încetarea concediului cu dobânda legală pentru perioada dintre data de la care ar fi trebuit să primească indemnizația pretinsă și până la plata integrală a acesteia indemnizație care să fie totodată actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că indemnizația contestată s-a stabilit în baza art. 7 și următoarele din OUG 148/2005 decizia fiindu-i comunicată la 3 martie 2008 iar potrivit art. 9 alin 5 din OUG nr. 148/2005 reclamanta a procedat la atacarea deciziei menționate în ceea ce privește cuantumul conform prevederilor Legii nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat că prin determinarea cuantumului indemnizației la 600 RON, îi este lezat dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului consacrat în același act normativ în substanța sa și acesta contravine prevederilor OUG nr. 137/2000, art. 16 alin 1 din Constituția României, art. 20 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului coroborat cu art. 14 din aceeași convenție și art. 1 din protocolul nr. 12 la CEDO ratificat de România prin Legea nr. 103/2006.
Stabilirea cuantumului indicat relevă că nu este îndeplinit scopul de a înlocui venitul salarial nici măcar într-o măsură rezonabilă acesta reprezentând circa 15 % din venitul net pe care reclamanta îl realiza anterior momentului începerii concediului pentru creșterea copilului.
Construcția juridică care a stat la baza considerentelor reținute de către prima instanță nu este cea indicată de către reclamantă și nu poate fi susținută cu argumente juridice în scopul înlăturării efectelor unui act administrativ prin suprimarea unor dispoziții legale în vigoare a căror constituționalitate a fost verificată anterior de către autoritatea abilitată respectiv Curtea Constituțională.
Analiza nelegalității unui act administrativ de către instanța de contencios administrativ trebuie realizată în raport de dispozițiile legale în vigoare cu respectarea obligațiilor pe care și le-a asumat statul în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Prima instanță nu a realizat în fapt analiza nelegalității actului administrativ atacat și a temeiniciei pretențiilor subsidiare formulate de reclamantă ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei în fond.
Recurentul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE a relevat temeiul de drept al emiterii actului atacat precum și toate dispozițiile legale care au stat la baza emiterii actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ atacat iar analiza acestor aspecte se impune a fi realizată de către prima instanță.
Curtea, pentru considerentele enunțate apreciind că prima instanță a procedat la soluționarea procesului fără a fi intrat în cercetarea fondului cauzei astfel cum a fost investită în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 5 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 20 alin 3 din legea contenciosului administrativ va admite recursurile promovate și va trimite cauza spre soluționare în primă instanță aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE, DIRECTIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.996 din 30 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./5.11.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
