Anulare act administrativ . Decizia 212/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.212/CA
Ședința publică din data de 28 mai 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI M - PRIN PRIMAR - cu sediul în M,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.191/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SINDICATUL - LA CARTEL - cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T,-, jud. T și în M,-, jud.T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.11/12.05.2009 depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Întrebat fiind reprezentantul intimatului reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile reprezentantului intimatului reclamant, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul intimatul reclamant prin reprezentantul său convențional, solicită respingerea recursului ca nefondat. Suspendarea ordinului s-a făcut cu încălcarea nr.HG833/2007. Fondurile destinate acestor drepturi au fost prevăzute și aprobate în bugetului Orașului
Totodată solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul Sindicatul "", în numele membrilor săi, a chemat în judecată la data de 27.10.2008 pe pârâta Primăria Oraș M prin primarul său, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției acestuia nr.20/30.06.2008, cu consecința obligării la plata drepturilor salariale a căror acordare a fost suspendată, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a încheiat cu pârâta reprezentată prin primar, pentru anul 2008 Acordul colectiv de muncă nr.17219/21.12.2007, pentru funcționarii publici și Contractul colectiv de muncă nr.17218/21.12.2007.
Contractul colectiv de muncă a fost înregistrat la.S T, iar fondurile bănești necesare acordării drepturilor prevăzute de cele două convenții, au fost aprobate prin L nr.9/30.01.2008 privind aprobarea bugetului local pe anul 2008, cu anexele aferente, respectiv anexa 1.
S-a mai arătat că, cele două convenții și-au produs efectele până la data de 30.06.2008 când Primarul a dispus prin Dispoziția atacată nr.20, suspendarea acordării drepturilor salariale "până la clarificarea cadrului legal în baza căruia pot fi acordate", urmare Raportului de control intermediar al Direcției de control financiar ulterior T din 30.05.2008 care a constatat că aceste drepturi reprezintă un prejudiciu adus Primăriei M, această speță aflându-se pe rolul Tribunalului Tulcea.
Prin adresa nr.28/18.09.2008 reclamantul a solicitat primarului revocarea
actului, rămasă fără răspuns.
Reclamantul a arătat că dispoziția este nelegală sub două aspecte: condițiile suspendării AC/ și beneficiul legal al drepturilor acordate.
și cauzele suspendării unui CCM/AC, implicit a unor clauze ale acestor convenții bilaterale sunt reglementate în mod expres prin texte de lege. Astfel, cu privire la CCM, Legea nr.130/1996 prevede cazul în care poate interveni suspendarea la art.32, respectiv pe durata grevei, iar orice modificare a unor clauze se efectuează numai prin acordul părților, prin act adițional, devenind aplicabile de la data înregistrării acestuia la.
Acordul colectiv de muncă se poate suspenda limitativ în două situații prevăzute la art.29 al.1 din HG nr.833/2007, respectiv, în caz de forță majoră sau prin acordul de voință al părților când intervin restricții financiare sau modificări legislative.
Cum nici una din cauzele prevăzute în textele de lege nu este incidentă, dispoziția primarului este lovită de nulitate.
S-a mai arătat că, nici sub aspectul temeiului legal invocat (Raportul de control intermediar al Curții de conturi) nu se poate reține temeinicia actului de dispoziție, deoarece CCM/AC reprezintă acordul de voință al celor două părți și este legea părților (art.969 Cod civil), iar odată înregistrat la - singura instituție căreia îi incumbă obligația verificării în sensul conformității cu legea, aceste acte devin obligatorii și își răsfrâng efectele asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabile și față de autoritățile publice (prefect, curtea de conturi, etc.).
interne, precum și Convenția OIM nr.131/1970 prevăd posibilitatea ca prin CCM să se prevadă drepturi cu caracter superior sau suplimentar celor prevăzute de normele legale sau de CCM încheiate la nivel superior, acestea din urmă neputând prevedea situații și drepturi exhaustive.
Puterea de lege a Contractului colectiv de muncă se fondează prin HCL M nr.9 din 30.01.2008, prin care sumele alocate pentru drepturile speciale prevăzute la art.30 din CCM și AC pentru 2008 sunt aprobate. Hotărârea a produs efecte, nefiind atacată pentru nelegalitate de către prefectură. Prin această hotărâre cele două convenții au căpătat un caracter normativ obligatoriu pentru Primarul Orașului M, având putere de lege pentru terți, inclusiv orice autoritate a statului.
Temeiul acordării acestor drepturi este în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.1 lit.a și b din HG nr.833/2007 ce prevede alocarea de fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătății și securității în muncă, conform cerințelor impuse de Codul d e conduită al funcționarului public (art.2 din Legea nr.7/2004) și ale Legii nr.319/2006 privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.
Primarul, în calitate de3 executant al hotărârilor Consiliului local este ținut să facă plata sumelor a căror acordare a suspendat-o, în temeiul HCL nr.9/30.01.2008 care a aprobat cheltuiala bugetară prevăzută la art.30 din CCM/CA, înregistrat la.
Mai arată că HCL are valoare juridică de act normativ, ceea ce obligă la executarea acestuia. Concluzia se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.215/2001, potrivit cărora primarii sunt autorități executive, îndeplinind atribuțiile printre care și cele referitoare la bugetul local, având obligația ducerii la îndeplinire a hotărârilor consiliului local (art.1, 63, 77). Altfel spus, primarul este organ executiv, iar consiliul local organ deliberativ.
De asemenea, potrivit Legii nr.273/2006 privind finanțele publice, primarul în calitate de ordonator principal de credite are obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile legate de activitățile instituțiilor publice respective.
În concluzie, dispoziția primarului este lovită de nulitate atât sub aspectul nerespectării cauzelor de suspendare și modificare a clauzelor unui CCM/AC prevăzute de Legea nr.130/1996 și HG nr.833/2007 ce dispun acordul de voință al părților, cât și sub aspectul nerespectării obligativității de a executa hotărârile consiliului local.
Constatând că suspendarea unor clauze contractuale se datorează culpei angajatorului, se solicită instanței anularea dispoziției nr.20/30.06.2008 emisă de către Primarul Orașului M, cu consecința curgerii de drept a efectelor CCM/AC și subsecvent obligarea acestuia la plata drepturilor speciale de care au fost privați reclamanții.
La termenul din 5 decembrie 2008, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, înțelegând să-și îndrepte acțiunea împotriva primarului ce reprezintă Orașul M, în baza dispoziției nr.24, 63 al.1, 77 și 132 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
La același termen, reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat disjungerea capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru personalul contractual, cererea formulată de acesta fiind trimisă la completul specializat de litigii de muncă, spre competentă soluționare.
La termenul din 9 ianuarie 2009, instanța a respins cererea de suspendare a cauzei, în. art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă, formulată prin întâmpinare, întrucât dosarul nr- a fost soluționat la data de 4 decembrie 2008, fiind respinsă sesizarea Curții de conturi, ca inadmisibilă.
Prin Sentința civilă nr.191/06.02.2009 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Dispoziției nr.20/30.06.2008 emisă de Primarul Orașului M, ca netemeinică și nelegală și a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale convenite în baza Acordului Colectiv de Muncă nr.17219/21 decembrie 2007, căror acordare a fost suspendată prin Dispoziția nr.20/2008 contestată, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, către reclamanții funcționari publici.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, drepturile salariale cu privire la care s-a dispus măsura suspendării vizează acordarea unor sume de bani pentru refacerea capacității de muncă și pentru vestimentație, drepturi care au fost stabilite în baza Acordului colectiv de muncă, nr.17219/21.12.2007, în ceea cei-i privește pe funcționarii publici din cadrul Primăriei Orașului
Acordul colectiv de muncă menționat a avut în vedere dispozițiile Legii nr.88/1999 privind statutul funcționarilor publici și Legea nr.319/2006 privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, precum și dispozițiile HG nr.833/25.07.2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective de muncă.
Potrivit art.22 al.1 lit.a și b din această hotărâre, Acordul colectiv estre o convenție încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă precum și alte măsuri.
Conform dispozițiilor art.29 al.1și 2 din HG nr.833/25 07.2007 aplicarea Acordului colectiv se suspendă doar în două situații, limitativ prevăzute prin prevederile menționate, respectiv în caz de forță majoră sau prin acordul de voință al părților, dacă măsurile stabilite nu mai pot fi realizate din cauza un0or restricții financiare sau modificări legislative cu privire la drepturile ori obligațiile din domeniile prevăzute în acord, intervenite ulterior încheierii acestora, și numai până la încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.
În speță nu este îndeplinită nici una din cele două condiții arătate, respectiv cazul de forță majoră sau intervenirea unui acord de voință între instituția Primarului Orașului M și reclamanții din cauză, datorită restricțiilor financiare sau modificărilor legislative, după încheierea acordului colectiv.
Este adevărat că prin raportul de control intermediar Camera de Conturi T prin Direcția de Control Financiar Tac onstatat că instituția primarului a acordat salariaților drepturi bănești cu depășirea cadrului legal care ar fi permis acordarea acestor drepturi speciale, însă aceasta nu reprezintă o restricție financiară sau o modificare legislativă care să fi determinat acordul de voință al părților pentru suspendarea aplicării acordului colectiv, în sensul dispozițiilor art.29 din HG nr.833/2007.
Prin urmare, măsura de suspendare a Acordului colectiv de muncă la nivelul Primăriei Orașului M, s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale speciale în ceea ce privește condițiile de suspendare stabilite în mod expres prin lege.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere vizând obligarea instituției primarului la plata în continuare a drepturilor salariale cuvenite reclamanților pentru perioada anului 2008 s-au reținut următoarele:
Drepturile salariale stabilite prin Acordul colectiv de muncă au fost acordate în baza dispozițiilor art.22 al.1 lit.a și b din HG nr.833/2007 care prevede alocarea de fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătății și securității în muncă potrivit cerințelor ce se regăsesc în Codul d e conduită a funcționarului publică, reglementate prin art.2 din Legea nr.7/2004 și de asemenea în dispozițiile speciale ale Legii nr.319/14 iulie 2006, privind securitatea și sănătatea în muncă.
Potrivit art.1 și 3 din această lege, scopul acestei reglementări este acela de a se institui măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor și se aplică în toate sectoarele de activitate atât publice cât și private, angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor.
Prin dispozițiile art.6 al.1 din lege este reglementată obligația angajatorului de a asigura sănătatea și securitatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
Acordul colectiv de muncă încheiat în baza dispozițiilor legale mai sus menționate este legea părților, în conformitate cu disp.art.969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
De asemenea, ulterior încheierii Acordului colectiv, Consiliul Local Maa probat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2008, în care au fost incluse sumele acordate salariaților prin art.30 din Acordul colectiv de muncă, prin hotărârea nr.9/30.01.2008, această hotărâre nefiind atacată pe calea contenciosului administrativ, astfel încât cele două convenții au putere de lege între părți.
Obligația de plată a sumelor bănești stabilite prin dispozițiile din Acordul colectiv îi revine primarului, în baza dispozițiilor art.1, 63 și 77 din Legea nr.215/2001 a Administrației publice locale, potrivit cărora primarii sunt autorități executive, având obligația ducerii la îndeplinire a hotărârilor Consiliului local.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul Orașului
În motivarea recursului se arată că, greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantului. Aceasta, deoarece Raportul de control a arătat că sumele acordate exced prevederilor legale, cu depășirea cadrului legal de acordare și în această situație s-a luat măsura suspendării acordării acestora, ca o măsură preventivă, pentru a nu obliga salariații la restituirea sumelor.
Astfel, în raport de dispozițiile legale, respectiv Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (art.72 al.1) și HG nr.833/2007 (art.22), acestea nu cuprind drepturile la care se referă reclamantul și pe care le solicită a-i fi plătite (nu se regăsesc concretizate sume pentru menținerea sănătății și asigurării unei ținute corespunzătoare) ceea ce a condus la raționamentul emiterii dispoziției de suspendare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.72 (1) din Legea nr.188/1999 "Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă.
Aceste dispoziții sunt prevăzute întocmai și în HG nr.833/2007, în art.2 și reglementează abilitatea părților contractante, a dispune ca, prin înțelegerea lor să se acorde sume pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, sau să se refere la sănătatea și securitatea în muncă a oamenilor funcționari publici, constituindu-se fonduri în acest sens.
Convențiile reținute de instanța de fond și care au determinat anularea Dispoziției nr.20/30.06.2008 a Primarului Oraș M, au fost încheiate legal, iar Primarul ca autoritate executivă, conform 215/2001, are obligația a executa hotărârile Consiliului Local (în speța nr.9/30.01.2008) prin care s-a aprobat bugetul local pe 2008 și în care au fost prevăzute sumele necesare protecției muncii, hotărâre neatacată și prin urmare obligatorie.
Pentru aceste considerente, se constată că toate susținerile recurentului sunt nefondate, urmând ca, în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât - INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI M - PRIN PRIMAR - cu sediul în M,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.191/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SINDICATUL - LA CARTEL - cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T,-, jud. T și în M,-, jud.T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Jud.fond:
Red.hot.jud./16.06.2009
Dact.AN/2 ex/17.06.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu, Revi Moga
