Anulare act administrativ . Decizia 2123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2123
Ședința publică de la 29.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Canacheu
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.681/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.11464./3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - pârâtă - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 18.09.2009, întâmpinare formulată de intimata - pârâtă la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
Reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.681/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - - 2000 SRL contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în urma controlului efectuat la data de 07.01.2008 inspectorii consilieri din cadrul DSVSA B au constatat că societatea reclamantă nu este autorizată sanitar veterinar în conformitate cu prevederile Ordinului nr.276/2006 al Președintelui sau înregistrată conform Ordinului nr.301/2006.
Constatările faptice cu privire la spațiile de depozitare deținute de reclamantă în incinta depozitului - SRL au fost consemnate în procesul verbal de constatare nr.350/07.02.2008.
Tribunalul constată că Regulamentul nr.852/2004 al Parlamentului European este direct aplicabil statelor membre, nefiind necesară transpunerea sa în legislația internă.
Având în vedere constatările autorității pârâte este evident că activitatea reclamantei, în condițiile enunțate prin procesul verbal, încalcă grav normele de igienă și sănătate publică, atât prin prisma prevederilor Regulamentului anterior citat cât și a prescripțiilor impuse prin Ordinul nr.30l/2006 al
Reclamanta utilizează spațiile frigorifice de depozitare astfel că este lipsită de relevanță chestiunea dreptului de proprietate asupra acestora.
Existența normelor comunitare, fără sancțiuni, așa cum afirmă reclamanta, nu exclude aplicarea altor acte normative interne, prevederile comunitare și cele interne sunt complementare și poate fi sancționată reclamanta pe baza prevederilor interne, constatându-se nerespectarea prescripțiilor din Regulamentul nr.852/2004 al Parlamentului European, pârâta procedând în acest mod la emiterea procesului verbal de constatare nr.350/07.02.2008.
În ceea ce privește existența aprobării sanitar veterinare nr. 103/29.06.2005, deținut de L, astfel cum se afirmă în plângerea prealabilă - fila 10 primul dosar - se constată că această aprobare și-a pierdut valabilitatea prin efectul legii, Ordinul nr.139/2004, al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ordin în baza căruia a fost emisă aprobarea, a fost abrogat expres prin Ordinul nr.276/2006 al președintelui, în art.22 alin.1 din acest ultim ordin menționându-se că unitățile prevăzute în anexa 1, ale căror activități au fost aprobate, urmează a fi reevaluate, iar termenul până la care se poate solicita această reevaluare este 30.04.2007, reclamanta nesolicitând reevaluarea până la acest termen.
Un singur aspect este în mod întemeiat invocat de către reclamantă, faptul că măsura suspendării și interzicerii desfășurării activității se dispune prin ordonanță motivată, însă lipsa acestui act nu atrage nulitatea sancționării, este doar un aspect strict formal, pentru încălcarea căruia nu este prevăzută sancțiunea anulării actului atâta timp cât temeiurile suspendării activității sunt clare, condițiile improprii domeniului alimentației publice, în care desfășoară activitatea reclamanta, justificând pe deplin măsurile aplicate de către pârâtă, prin agenții constatatori.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta arătând că soluția instanței de fond reprezintă o greșită aplicare a legii, întemeindu-se pe o prezumție a judecătorului. de la care pleacă acesta este următoarea: în actul de control, temeiul legal al sancțiunii aplicate este Regulamentul nr.852/2004 al Parlamentului European act normativ cu caracter general care nu stabilește sancțiuni administrative.
Anterior aderării la Uniunea Europeană, în România exista legislație specială în domeniu sanitar veterinar, iar fapta contravine prevederilor legislative din legislația națională, astfel încât actul administrativ este legal și sancțiunea corect aplicată.
Recurenta a apreciat că această prezumție este nelegală, actul administrativ contestat neindividualizând temeiurile sancțiunii în conformitate cu prevederile din legislația națională specifică.
În absența acestor temeiuri legale, hotărârea instanței se întemeiază pe dispozițiile generale, în sensul că petenta a încălcat prevederile legale din legislația națională specifică.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a validat o sancțiune administrativă pronunțată cu încălcarea competențelor legale de aplicare a respectivei sancțiuni.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 cod pr.civ.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp.art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Împrejurarea că în procesul verbal de constatare nr.350/7.01.2008 prin care reclamanta a fost sancționată nu sunt indicate dispozițiile din legislația națională specifică ce reglementează sancțiunea aplicată, nu afectează legalitatea actului administrativ contestat de reclamantă având în vedere că pârâta menționat reglementările comunitare încălcate de reclamantă, respectiv Regulamentele Parlamentului European și ale Consiliului nr.852/2004/CE și nr.178/2004/CE.
Regulamentul este un act al instituțiilor comunitare cu aplicabilitate generală, având caracter obligatoriu în toate elementele sale componente și fiind direct aplicabil în toate statele membre, astfel cum prevede art.249 paragraf 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, forma consolidată.
Datorită aplicabilității generale, regulamentul este opozabil tuturor persoanelor fizice și juridice, este direct aplicabil unor situații obiectiv determinate și are consecințe pentru categorii de persoane identificate într-o manieră generală și abstractă.
Regulamentul se aplică în statele membre fără nici un fel de modificări, iar persoanele fizice sau juridice pot invoca prevederile acestuia în fața instanțelor și organelor administrative naționale.
directă a regulamentului nu face necesară transpunerea lui în legislația națională.
În mod corect a apreciat instanța de fond că prevederile comunitare și cele naționale sunt complementare, iar în cazul în care se constată încălcarea normelor comunitare care nu prevăd sancțiuni, urmează a se face aplicarea reglementărilor din legislația internă care prevăd sancțiuni în domeniul respectiv.
În speță, este vorba despre Ordinul nr.301/2006 care la art.16 lit.c prevede sancțiunea interzicerii desfășurării activității pentru care sunt îndeplinite condițiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor prevăzute în legislația națională în vigoare.
De altfel, chiar în motivarea acțiunii reclamanta arată că regulamentul conține norme juridice lipsite de sancțiuni, sancțiuni care se identifică și se stabilesc de către fiecare stat membru, prin legislația internă specifică domeniului.
Menționarea în actul administrativ a normelor comunitare încălcate determină aplicarea prevederilor din legislația națională care reglementează sancțiuni pentru nerespectarea acestora, astfel încât faptul că în procesul verbal de constatare nu este indicată în mod expres dispoziția sancționatorie nu are drept consecință nulitatea actului.
Susținerea recurentei că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe dispoziții generale nu poate fi reținută, în condițiile în care în considerentele sentinței se face referire la reglementările interne care prevăd sancțiunea aplicată reclamantei și la motivul pentru care instanța a apreciat că acestea au fost corect aplicate prin raportare la normele comunitare incidente în speță.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la validarea de către instanță a unei sancțiuni administrative pronunțată cu încălcarea competenței legale de aplicare, Curtea apreciază că este nefondat.
Instanța s-a referit la lipsa ordonanței prin care se dispune măsura suspendării și interzicerii desfășurării activității, reținând în mod corect că această lipsă nu atrage nulitatea actului prin care se constată nerespectarea normelor comunitare și se aplică sancțiunea, atâta timp cât legea nu prevede expres această sancțiune, iar măsura dispusă este pe deplin justificată.
Față de aceste considerente, constatând că nu este incident în cauză motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. invocat de recurentă, Curtea, în temeiul disp.art.312 alin.1 cod pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - - 2000 SRL împotriva sentinței civile nr.681/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.11464./3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.CCM GREFIER
EF/2ex.
11.11.2009
Tr.B-09
Jud.DM
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Bîcu Vasile, Canacheu
