Anulare act administrativ . Decizia 2122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2122
Ședința publică de la 29.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Canacheu
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr.1520/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.5311/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanții, G, și G.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurentul - pârât - prin avocat, intimații - reclamanți:, și G - personal și asistați de avocat, G, - reprezentat de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Decizia nr. 951 pronunțată la data de 25 iunie 2009 de către Curtea Constituțională, s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alineat 1 din Legea nr. 215/2001, excepție invocată de recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, după care
Reprezentanții părților precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea intimaților - reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar și chitanță de plată a onorariului de avocat. Depune de asemenea Note.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere faptul că Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale sunt imperative, astfel cum a arătat pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 7.02.2008, reclamanții, G, G au chemat în judecată pârâții Primăria orașului, prin Primarul, Consiliul Local al orașului, prin Primar, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Consiliului Local nr. 76/12.12.2007 și a procesului verbal nr. 13/12.12.2007 cu privire la punctul 1 al ordinii de zi, respectiv, proiectul de hotărâre privind aprobarea listei de priorități și a listei solicitanților care au acces la locuințe pentru tineri, destinate închirierii; să se stabilească faptul că reclamanții îndeplinesc criteriile stabilite prin hotărâre a Consiliului local pentru repartizarea unei locuințe și punctajul real; să se constate că reclamanții, împreună cu familiile acestora, au dreptul să li se închirieze locuințe pentru tineri pe raza orașului; să se dispună obligarea pârâților să respecte dreptul locativ al reclamanților și, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, să fie obligați pârâții să închirieze fiecărui reclamant câte o locuință, sub sancțiunea daunelor cominatorii de câte 1000 lei pe zi de întârziere, pentru fiecare familie, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții arată că, în ședința Consiliului Local din 12.12.2007, a fost supus dezbaterii proiectul de hotărâre privind aprobarea listei de priorități și a listei solicitanților care au acces la locuințe pentru tineri, destinate închirierii, la propunerea Primarului, constituind primul punct al ordinii de zi. Arată că hotărârea adoptată cu privire la acest punct al ordinii de zi este nulă de drept, fiind adoptată cu încălcarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 215/2001, la adoptarea hotărârii, participând consilieri care aveau interese patrimoniale în problemele supuse dezbaterii.
În acest context, reclamanții arată că fiii consilierilor, -, au primit punctajul necesar obținerii unei locuințe, cu toate că nu îndeplineau condițiile, astfel, susțin că acești consilieri aveau obligația de a se retrage până după momentul votării acestei hotărâri.
Reclamanții susțin că este un conflict de interese, Legea nr. 215/2001 sancționând influența pe care un consilier o are asupra colegilor săi, fapta putând fi sancționată și penal, cf. art. 253 din Codul penal.
De asemenea, arată că, prin adoptarea hotărârii, pârâtul Consiliul local a încălcat art. 38 al. 1 din Legea nr. 215/2001, hotărârea fiind adoptată cu depășirea scopului legii.
În continuare, susțin că au formulat plângeri prealabile, contestând atât hotărârea, cât și procesul verbal nr. 13, însă, prin adresa din 27.12.2007, li s-a răspuns că solicitarea formulată nu are temei legal. Arată că îndeplinesc criteriile pentru repartizarea locuinței, fiecare dintre reclamanți detaliind criteriile pentru un anumit punctaj, susținând că, la data depunerii cererilor, li s-a comunicat că locuințele se află în construcție și sunt locuințe sociale, dar, ulterior, Primăria a schimbat destinația acestora, fără a aduce la cunoștința reclamanților această modificare și încălcându-le, astfel, dreptul la informație, protejat de art. 31 din Constituție.
Prin sentința civilă nr. 1520/13.05.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea, a dispus anularea nr. 76/12.12.2007, emisă de pârât, și anularea parțială a Procesului-verbal nr. 13/12.12.2007, cu privire la punctul 1 al ordinei de zi, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor parțiale de judecată către reclamanți, în cuantum de 400 lei și a respins acțiunea față de pârâta Primăria Orașului prin Primar pentru lipsa calității procesual pasive.
În motivare, prima instanță a arătat că prin Hotărârea nr. 76/12.12.2007, pârâtul Consiliul Local a aprobat lista de priorități și lista solicitanților care au acces la locuințele pentru tineri, destinate închirierii, conform anexelor 1 și 2, parte integrantă din hotărâre. Proiectul acestui act administrativ a fost supus dezbaterii în ședința ordinară a consiliului din 12.12.2007, după cum rezultă din procesul verbal nr. 13, întocmit la acea dată.
Printre solicitanții locuințelor, s-au aflat și reclamanții, stabilindu-se, in proiectul hotărârii și punctajul obținut de aceștia.
Conform mențiuni1or făcute în alineatul 2 al procesului verbal, au fost prezenți la ședință 14 consilieri din totalul de 15, fiind prezent și Primarul. După stabilirea punctajului pentru fiecare solicitant, în pagina a șasea a procesului verbal, s-a consemnat ca nu au participat la deliberarea și adoptarea hotărârii 4 dintre consilieri, care au interes patrimonial în adoptarea hotărârii.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 215/2001 republicată, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii,(1) Nu poate lua parte la deliberare și Ia adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
(2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată."
În primul rând, se constată îndeplinirea condiției interesului reclamanților în promovarea acțiunii, având în vedere că, urmare a adoptării hotărârii contestate, reclamanții nu au obținut una din locuințele pentru tineri.
În al doilea rând, deși s-a menționat în pagina a șasea a procesului verbal că cei patru consilieri cu interese patrimoniale s-au abținut de la deliberare, se constată că această mențiune nu corespunde realității, câtă vreme se observă că, pentru fiecare solicitant, au votat 14 persoane, după ce, așa cum s-a arătat mai sus, la ședință au fost prezenți 14 consilieri.
În consecință, se deduce concluzia că cei patru consilieri cu interes patrimonial au participat la deliberare, deși s-a menționat contrariul, astfel că sunt incidente disp. art. 47 din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii, dispoziții care sancționează cu nulitatea actul administrativ contestat.
Deși textul de lege prevede sancțiunea ca fiind aplicabilă hotărârii, se constată că și actului care a stat la baza emiterii acestuia ii este aplicabilă aceeași sancțiune, dat fiind că acest act, în speță - procesul verbal nr. 13 ( punctul 1 al ordinii de zi), a determinat adoptarea hotărârii. Dacă s-ar admite contrariul, ar însemna că, procesul verbal rămânând în ființă, pârâtul ar putea adopta o nouă hotărâre cu același conținut, ceea ce ar contraveni legii.
De asemenea, din analiza înscrisurilor depuse la filele 105-107, 109-113. rezultă că, în ședința din 12.12007, cu ocazia analizării cererilor solicitanților, au fost avute în vedere criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate în repartizarea locuințelor adoptate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 48/23.08.2007. Însă, din adresa nr. 3897/18.02.2008, emisă de Primăria, depusă la filele 109 și următoarele, rezultă că aceasta a fost revocată, prin Hotărârea nr. 73/26.11.2007. Chiar în cuprinsul acestei adrese, se menționează că repartizarea locuințelor s-a făcut pe baza criteriilor aprobate prin această hotărâre și a punctajului obținut, de unde rezultă nelegalitatea hotărârii și a procesului verbal și sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul arătând că:
1. În mod vădit greșit instanța de fond reține că,pentru fiecare solicitant au votat 14 persoane, după ce, așa cum s-a arătat mai sus, la ședință au fost prezenți 14 consilieri".
În privința solicitanților față de care unii consilieri aveau interese - patrimoniale respectiv, fiul consilierului, fiul consilierului, fiul consilierului și -, consilier, n-au votat decât 13 persoane, consilierii în cauză abținându-se atât de la deliberare cât și de la vot așa cum rezultă irefragabil din mențiunile procesului verbal nr. 13 în 12.12.2007.
Consilierii respectivi s-au abținut de la deliberare și de la votarea hotărârilor în chestiunile în care aveau interese patrimoniale în sensul arătat de art. 47 din Legea nr. 215/2001, căci interpretând în mod logic textul de lege invocat rezultă că,nu poate lua parte la deliberare și adoptarea hotărârilor consilierul care [.] are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local" ei putând participa la deliberare și vot în chestiunile în care nu aveau interese patrimoniale.
Un argument gramatical în sprijinul celor de mai sus îl constituie folosirea alternativă, atât a singularului cât și a pluralului, în dispoziția normei, ceea ce lasă să se înțeleagă că termenul de,hotărâri" nu trebuie înțeles nu numai că actul normativ (final) emis de consiliul local ci și ca dispoziții ale actului respectiv.
Participarea acestora la deliberări și vot în chestiuni în care nu aveau interese patrimoniale nu poate constitui o încălcare a dispozițiilor legale stabilite de art. 47 din Legea nr. 215/2001 ci, dimpotrivă, chiar o obligație a consilierilor față de cetățenii localității.
Dacă însă hotărârea vizează mai multe chestiuni (în care consilierul nu mai are interese patrimoniale), acesta trebuia să se abțină în continuare de la deliberare și vot? Este oare corectă o astfel de optică?
Procesul-verbal nr. 13 din 12.12.2007 face dovada deplină a celor afirmate mai sus, până la înscrierea în fals.
Cum nimeni nu s-a înscris în fals împotriva lui, urmează că el continuă să ființeze și să producă efecte juridice, constituind astfel proba irefragabilă a celor arătate căci:
2. Tot greșit reține instanța de fond că,deși textul de lege prevede sancțiunea ca fiind aplicabilă hotărârii, se constată că și actului care a stat la baza emiterii acestuia îi este aplicabilă aceeași sancțiune, dat fiind că acest act, în speță procesul-verbal nr. 13 (pct. 1 al ordinii de zi a determinat adoptarea hotărârii".
Greșeala este flagrantă, căci este de bun simț că pentru a nu se lăsa loc arbitrariului și abuzurilor situațiile restrictive (în rândul cărora intră și sancțiunile) sunt de strictă interpretare și aplicare deci trebuind, prin urmare, a fi expres prevăzute de lege, din aceste considerente desprinzându-se și principiul,nulla poena sine lege".
Or, în condițiile în care Legea nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare, nu prevede o sancțiune pentru procesul-verbal incriminat, instanța nu-l putea sancționa cu de la ea putere, cu atât mai mult cu cât și raționamentul logic uzitat este greșit căci dacă efectul (hotărârea consiliului local) este nul nu înseamnă că și cauza (procesul-verbal) este nulă.
Procesul-verbal respectiv ar fi putut fi desființat pe cu totul alte căi decât cele la care au recurs intimații dacă mențiunile sale n-ar corespunde adevărului.
De aceea, pe fond, față de aceste aspecte se impune respingerea primului capăt de cerere ca neîntemeiat.
3. Deși la alin. 2 al art. 47 din Legea nr. 215/2001 se menționează expres că hotărârile date în condițiile alin. 1 sunt nule de drept (prin aceasta legiuitorul înțelegând nule absolut, fiindcă în dreptul român nu există nulități de drept) urmând ca nulitățile să fie constatate de către instanțe (acestea fiind nulități absolute), instanța de fond, ignorând dispozițiile legale,dispune anularea Hotărârii Consiliului local.", ca și când hotărârea ar fi fost lovită de o nulitate relativă.
Mai mult decât atât, instanța de fond a încălcat și principiile disponibilității părții și al contradictorialității, căci ea fusese investită, prin cererea de chemare în judecată,să constate nulitatea" și nu,să dispună anularea", nepunând această chestiune în discuția părților.
4. Pe lângă aceste abuzuri instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitiv asupra excepției lipsei de interes în privința capetelor de cerere subsecvente primului.
Consideră că indiferent de soluția dată în privința primului capăt de cerere, instanța trebuia, fiind obligată în acest sens, să se pronunțe (în dispozitiv) și asupra acestei excepții (așa cum a procedat, de exemplu, în cazul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei).
5. În privința criteriilor de repartizare avute în vedere, menționează că acestea rezultă în primul rând din actele normative (ale autorităților centrale) în vigoare.
Pe de altă parte, nici în Hotărârea atacată și nici în procesul-verbal nr. 13 din 12.12.2007 nu se menționează sediul criteriilor de repartizare.
Din probele administrate, Curtea reține că prin Hotărârea nr. 76/12.12.2007, pârâtul Consiliul Local a aprobat lista de priorități și lista solicitanților care au acces la locuințele pentru tineri, destinate închirierii, conform anexelor 1 și 2, parte integrantă din hotărâre. Proiectul acestui act administrativ a fost supus dezbaterii în ședința ordinară a consiliului din 12.12.2007, după cum rezultă din procesul verbal nr. 13, întocmit la acea dată.
Printre solicitanții locuințelor, s-au aflat și reclamanții, stabilindu-se, in proiectul hotărârii și punctajul obținut de aceștia.
Conform mențiuni1or făcute în alineatul 2 al procesului verbal, au fost prezenți la ședință 14 consilieri din totalul de 15, fiind prezent și Primarul. După stabilirea punctajului pentru fiecare solicitant, în pagina a șasea a procesului verbal, s-a consemnat ca nu au participat la deliberarea și adoptarea hotărârii 4 dintre consilieri, care au interes patrimonial în adoptarea hotărârii.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 215/2001 republicată, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii,(1) Nu poate lua parte la deliberare și Ia adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
(2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată."
Conform mențiuni1or făcute în alineatul 2 al procesului verbal, au fost prezenți la ședință 14 consilieri din totalul de 15, fiind prezent și Primarul. După stabilirea punctajului pentru fiecare solicitant, în pagina a șasea a procesului verbal, s-a consemnat că nu au participat la deliberarea și adoptarea hotărârii 4 dintre consilieri, care au interes patrimonial în adoptarea hotărârii.
Deși s-a menționat în pagina a șasea a procesului verbal că cei patru consilieri cu interese patrimoniale s-au abținut de la deliberare, se constată că această mențiune nu corespunde realității, câtă vreme se observă că, pentru fiecare solicitant, au votat 14 persoane, după ce, așa cum s-a arătat mai sus, la ședință au fost prezenți 14 consilieri.
În consecință, se deduce concluzia că cei patru consilieri cu interes patrimonial au participat la deliberare, deși s-a menționat contrariul, astfel că sunt incidente disp. art. 47 din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii, dispoziții care sancționează cu nulitatea actul administrativ contestat. Dacă în pagina 6 procesului verbal atacat s-ar fi menționat că cei 4 consilieri nu au participat la votarea unor aspecte din cuprinsul hotărârii, n-ar fi existat nici o îndoială cu privire la neparticiparea lor la vot în chestiunile în care aveau interes. Dar s-a consemnat că nu au participat la deliberarea și adoptarea hotărârii 4 dintre consilieri.
Curtea consideră că și procesul verbal nr. 13 ( punctul 1 al ordinii de zi) care a stat la baza hotărârii adoptate este lovit de nulitate deoarece acesta conține mențiuni contradictorii cu privire la numărul consilierilor care au participat la vot. Dar această nulitate nu este expresă spre deosebire de nulitatea hotărârii, care intervine în baza art. 47 din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii, ci este o nulitate virtuală, căci intervine ca urmare a încălcării condițiilor generale pe care un act administrativ trebuie să le îndeplinească.
În al treilea rând, chiar dacă art. 47 din Legea nr. 215/2001 folosește expresia de,sunt nule de drept", în mod legal instanța de fond a anulat hotărârea deoarece potrivit Legii nr. 554/2004 nu există o diferență între nulitatea absolută și cea relativă, așa cum există în materia dreptului civil, de vreme ce dispozițiile acestei legi, îndeosebi art. 1, 7 și 18 folosesc termenul de anularea unui act administrativ. Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, o instanță de contencios administrativ, nu poate dispune decât anularea unui act, neexistând soluția constatării nulității actului administrativ.
Prima instanță s-a pronunțat pe existența interesului reclamanților în formularea cererii de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că s-a pronunțat pe existența interesului pe toate capetele de cerere.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI cu sediul în,-, județul I împotriva sentinței civile nr.1520/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.5311/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în,-, --1,. 2,. 3,. 24, județul I, G domiciliată în,-, - 15,. 1,. 3, județul I, domiciliată în,-, - 4,. 2,. 15, județul și G domiciliată în,-, - 42,. 2,. 2,. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- - - - - - -
GREFIER
Tribunalul București
Secția a IX-a Contencios
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /7 ex./13.11.2009
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Bîcu Vasile, Canacheu
