Anulare act administrativ . Decizia 218/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 218
Ședința publică din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr.895/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat lipsă, mandatarul care este și consilier juridic, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Nemaifiind formulate cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 18.12.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 2175/06.11.2008 emisă de Autoritatea Națională Pentru restituirea Proprietății cu privire la validarea Hotărârii nr. 3006 din 24.06.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituție Prefectului Municipiului B, obligarea pârâtei să emită un nou act administrativ intitulat decizie prin care să dispună acordarea compensațiilor pentru bunurile deținute de autorul respectiv tatăl său N, în termen de 30 de zile sub sancțiunea unor penalități de întârziere de 100 lei pe zi până la data executării hotărârii.
În motivarea acțiunii se arată că în calitate îndreptățită, în temeiul Legii 9/1998, moștenitor al autorului său Nad epus, cerere de acordare de compensații l la Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului B, care la data de 24.06.2004 a emis Hotărârea nr. 3006.
Reclamantul arată că deșii a depus nenumărate diligențe Comisia Central aflată actualmente în cadrul Autorității naționale pentru restituirea proprietăților a îndeplinit această obligați în 06.11.2008 când a emis Decizia nr. 2175 prin care a validat Hot. 2006/24.06.2008 cu o întârziere de mai mult de 4 ani și i-a soluționat necorespunzător cererea.
Astfel în motivare hotărârii de respingere s-a învederat că la dosarul cauzei au fost insuficiente acte pentru dovedirea celor solicitate.
Reclamantul mai arată că a depus la doar toate actele necesare respectiv, întreg dosarul obținut de la Ministerul Administrație și Internelor, Arhivele Naționale privind declarația și situația de avere imobiliară rurală a tatălui său din Com, jud. și dosarul de colonizare la data aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria încheiat la C la 07.09. 1940.
De asemenea reclamantul arată că alți consăteni au primit aceste compensații.
Pârâta deși a fost legal citată nu a înțeles să depună întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 895/11.11.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B și a dispus anularea Deciziei nr. 2175 /06.11.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății cu privire la validarea Hotărârii nr. 3006 din 24.06.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9 /1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, respingând în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin decizia nr. 2175/06.11.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a validat Hotărârea nr. 3006/24.06.2004 prin care s-a respins cererea formulată de moștenitori defunctului în baza Legii nr. 9/1998 întrucât documentele aflate la dosar nu sunt suficiente pentru dovedirea celor sicitate.
În lumina dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii judiciare exercitate înaintea instanței de contencios administrativ îl poate constitui dreptul cetățeanului, recunoscut de lege, ce a fost încălcat fie prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, fie prin refuzul nejustificat de soluționare a acesteia.
Atât refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim), cât și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal sunt asimilate, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, actelor administrative unilaterale.
Așa fiind, refuzul nejustificat devine - alături de nesoluționarea în termen legal și de actul administrativ unilateral - cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, putând face obiectul controlului judiciar exercitat de către instanța de contencios, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În lumina dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 554/2004), obiectul acțiunii judiciare exercitate înaintea instanței de contencios administrativ îl poate constitui dreptul cetățeanului, recunoscut de lege, ce a fost încălcat fie prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, fie prin refuzul nejustificat de soluționare a acesteia.
Atât refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, cât și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal sunt asimilate, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, actelor administrative unilaterale.
Așa fiind, refuzul nejustificat devine - alături de nesoluționarea în termen legal și de actul administrativ unilateral - cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, putând face obiectul controlului judiciar exercitat de către instanța de contencios, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Sintagma de "refuz implicit" nu se confundă cu cea de "exprimare explicită" la care se referă dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004. Nimic nu împiedică manifestarea refuzului implicit printr-un enunț sau o exprimare explicită, de tipul celei care nu lasă nici o umbră de îndoială asupra celor expuse, conform argumentației anterioare.
Majoritatea cetățenilor care au formulat cereri de acordare a compensațiilor în temeiul Legii nr. 9/1998 sunt moștenitori ai foștilor proprietari ai bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar.
Astfel cauza Broniowski contra Poloniei, pronunțată la 22 iunie 2004, instanța europeană a ajuns la concluzia că "bunul" al cărui titular era reclamantul se circumscria noțiunii prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1, "bunul" fiind reprezentat de "dreptul de a obține un titlu compensatoriu", ca urmare a cererii de despăgubire adresate în timp util de către reclamant autorităților poloneze competente. Acordarea compensațiilor era subordonată de legea poloneză adoptării unei decizii administrative de către autoritățile naționale. Chiar și așa, instanța europeană a apreciat în sensul existenței unui "bun" al reclamantului, având în vedere că normele interne poloneze confereau în mod indubitabil o bază legală obligației de despăgubire ce revenea statului polonez.
Instanța de fond a reținut că la data de 20.06.2003 autoritatea a solicitat moștenitorului lui să depună la doar copie legalizată a tabelului cu recoltele neculese abandonate statului bulgar și declarație notarială.Aceste documente se regăsesc în documentația depusă la dosar.
Ulterior pârâta a solicitat aceluiași moștenitor să depună la dosar copie lizibilă a situație de avere, tabelul cu recoltele neculese abandonate statului bulgar, declarația notarială și acte de stare civilă.
Din cuprinsul actelor de la doar s-a reținut că situație de avere a fost depusă, și apare menționată și în referatul întocmit de comisia Municipiului B, de asemenea și tabelul de acte de stare civilă și declarațiile moștenitorilor.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că decizia pârâtei privind respingerea cererii formulate în temeiul Legii nr.9/1998 cu motivarea că actele depuse sunt insuficiente pentru dovedirea celor solicitate este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul art. 78 din Legea nr. 9 /1998, art. 1, 8 și 12 din Legea nr. 554/2004 va admite în parte și în consecință va dispune anularea Deciziei nr. 2175/06.11.2008 emisă de Autoritatea Națională Pentru restituirea Proprietății cu privire la validarea Hotărârii nr. 3006 din 24.06.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituție Prefectului Municipiului
Cu referire la celelalte petite însă Tribunalul reținut următoarele:
ART. 7 din legea 9/1998 arată că:
(1) Comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
Iar ART. 8 prevăd că:
(1) acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, iar plățile către persoanele fizice se asigură de către direcțiile generale ale finanțelor publice în raza cărora își au domiciliul beneficiarii.
Din lecturarea textelor legale mai sus arătate rezultă că doar comisiile județene și a municipiului B pot acorda compensațiile iar direcțiile generale ale finanțelor publice efectuează plățile.
Prin urmare pârâta din proces, doar validează hotărârile și nu are ca și atribuții legale acordare de compensații potrivit art. 7 din Legea 9/1998.
Față de considerentele mai sus arătate Tribunalul a respins petitul acțiunii privind obligarea pârâtei să emită un nou act administrativ intitulat decizie prin care să dispună acordarea compensațiilor pentru bunurile deținute de autorul respectiv tatăl său N, în termen de 30 de zile sub sancțiunea unor penalități de întârziere de 100 lei pe zi până la data executării hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare se arată că prin Decizia nr.2175/06.11.2008 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a fost validată Hotărârea nr.3006/24.06.2004 a Comisiei pentru aplicare Legii nr. 9/1998 a Municipiului B și nu se acordă compensații deoarece reclamantul nu a depus acte doveditoare conform art. 4 alin. 1 din legea 9/1998.
Se mai arată că reclamantului i s-au solicitat și comunicat ce acte sunt necesare spre a fi depuse, de către Prefectura Municipiului B prin adresele nr.2916/2001/G/20.06.2003 și nr.12594/2916/200S.G/26.04.2004. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa.
Totodată consideră că acuzele reclamantului privind nemotivarea Deciziei nr. 2175/06.11.2008 este lipsită de obiect deoarece, art. 35 alin.4 lit. b) și c) din HG nr. 753/1998 prevede că doar răspunsul la contestații și deciziile de invalidare și rectificare a hotărârilor se motivează.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 9/1998, HG nr.1277/2007, OG nr.94/2004 și legea 554/2004.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe arătând că, motivele de fapt și de drept invocate în recurs nu sunt de natură să ducă la modificarea sentinței civile atacate, întrucât tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală bazată pe actele existente la dosar, ce a determinat anularea Deciziei nr. 2175/06.11.2008 emisă de prin care a fost validată Hotărârea nr.3006/24.06.2004 a Comisiei pentru aplicare Legii nr. 9/1998 a Municipiului B și obligarea pârâtei să emită un nou act administrativ intitulat "Decizie" prin care să se dispună acordarea compensațiilor pe care le-a deținut defunctul.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Motivele de fapt și de drept invocate în recurs de către pârâta recurentă nu sunt de natură să ducă la modificarea sentinței civile atacate, întrucât tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală bazată, reținând că data de 20.06.2003 recurenta a solicitat reclamantului intimat să depună la doar copie legalizată a tabelului cu recoltele neculese abandonate statului bulgar și declarație notarială, documente ce se regăseau în documentația depusă de către reclamant.
Ulterior pârâta recurentă a solicitat aceluiași reclamant să depună la dosar copie lizibilă a situație de avere, tabelul cu recoltele neculese abandonate statului bulgar, declarația notarială și acte de stare civilă, acte ce au fost depuse de către reclamant, întrucât, situație de avere apare menționată și în referatul întocmit de comisia Municipiului B, de asemenea și tabelul de acte de stare civilă și declarațiile moștenitorilor.
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat că decizia pârâtei privind respingerea cererii reclamantului formulată în temeiul Legii nr.9/1998 cu motivarea că actele depuse sunt insuficiente pentru dovedirea celor solicitate este neîntemeiată, astfel că în temeiul art. 78 din Legea nr. 9 /1998, art. 1, 8 și 12 din Legea nr. 554/2004 a admis în parte acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 2175/06.11.2008 emisă de Autoritatea Națională Pentru restituirea Proprietății cu privire la validarea Hotărârii nr. 3006 din 24.06.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituție Prefectului Municipiului
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr. 895/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. MB/11.03.2010
TehnoredM. /11.03.2010
4expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
