Anulare act administrativ . Decizia 223/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 223/
Ședința publică din 06 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta --DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței civile nr.618/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței din 24 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de o3 martie 2009, apoi la o6 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 618 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Apele Române B - Direcția Apelor M, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a anulat decizia 44 din 3 iulie 2007 precum și deciziile de impunere nr. 81/2007, 84/2007 și 93/2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 23 ianuarie 2007 fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 235 din 5 februarie 2007 prin care s-a constatat că Apele Române - Direcția Apelor Mad edus nejustificat TVA, fiind respinsă la rambursare suma de 256.426 lei și stabilite obligații fiscale suplimentare de 431.269 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, ulterior fiind emise deciziile de impunere nr. 81,84 și 93.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamanta a formulat contestație care i-a fost respinsă prin Decizia nr. 44 din 3 iulie 2007. Atât la inspecția fiscală cât și la luarea deciziei în soluționarea contestației, s-a considerat că reclamanta efectuează atât operații cu drept de deducere a TVA, cât și fără drept de deducere astfel că, se încadrează în categoria plătitorilor de TVA cu regim mixt putând fi considerată persoană impozabilă în ansamblul sau numai prin partea de structură prin care desfășară activități ca instituție publică. Pentru activitățile finanțate de la bugetul de stat, aferente achizițiilor de bunuri și servicii destinate activităților specifice de interes național și social, precum lucrări cu rol de apărare împotriva inundațiilor, refacerea și punerea în funcțiune a lucrărilor de gospodărire afectate de calamități naturale, s-a apreciat că reclamanta contestatoare nu îndeplinește condiții de deducere.
Instanța a luat în considerare concluziile consultantului fiscal cuprinse în raportul de expertiză fiscală efectuată în cauză și a apreciat că reclamanta, ca instituție publică, dacă nu este îndreptățită la rambursarea TVA pentru că nu are drept de deducere, este îndreptățită la rambursarea pentru că nu trebuia să plătească TVA pentru investițiile finanțate de la bugetul de stat. A considerat că este logic să nu plătească TVA pentru sume primite de la stat în scop de investiții, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 145 alin. 13 din Legea nr. 571/2003 suma TVA dedusă urmează să fie utilizată pentru reîntregirea disponibilităților de investiții și plata aferentă acelorași obiective de investiție.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând că sentința este netemeinică și insuficient argumentată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că reclamanta intimată, s-a considerat începând cu luna februarie 2006 plătitoare de TVA pentru întreaga activitate deducând TVA și pentru cumpărături destinate unor activități de interes național și social finanțate de la bugetul de stat, operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a TVA. Mai precis, pentru perioada februarie - aprilie 2006, organele de inspecție fiscală au stabilit TVA suplimentară în sumă totală de 1.375.214 lei formată din 1.263.561 lei nedeductibilă aferentă achizițiilor efectuate din alocații bugetare destinate unor obiective de investiții de interes național și social și 111.653 lei diferența de TVA nedeductibilă aferentă achizițiilor efectuate pentru activități specifice pentru care se încasează sistemul de contribuții, plăți, penalități și tarife, rezultând ca urmare a calculării pro-ratei, întrucât la data achizițiilor nu se putea cunoștea dacă acestea vor fi utilizate pentru operațiuni de interes național și social sau pentru activități economice specifice.
În sensul celor arătate, recurenta a invocat dispozițiile art. 147 din Legea nr. 571/2003 precum și art. 127 din același act normativ, coroborate cu prevederile pct. 3 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobat prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta a subliniat ideea că achizițiile efectuate pentru care reclamanta a dedus TVA se referă atât la activități specifice pentru care se încasează sistemul de contribuții, plăți, penalități și tarife, cât și la activități specifice de interes național și social finanțate de la buget și că, reclamanta se încadrează în categoria plătitorilor de taxă pe valoare adăugată cu regim mixt, invocând în sprijinul susținerilor sale și punctul de vedere exprimat de din cadrul MEF prin adresa ne. - din 12 ianuarie 2007. S-a precizat astfel că, pentru TVA în sumă de 1.263.561 lei aferentă achizițiilor de bunuri și servicii destinate activităților de interes național și social precum lucrări de apărare împotriva inundațiilor, refacerea și punerea în funcțiune a lucrărilor de gospodărire afectate de calamități naturale este finanțată de la bugetul de stat, reclamanta nu îndeplinește condiții de deducere.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului Direcției Generale a Finanțelor Publice M și menținerea hotărârii atacate, motivând că din probele administrate rezultă că instituția contestatoare este înregistrată ca plătitor de TVA pentru întreaga activitate, încă din luna ianuarie 2006 și că, având în vedere natura bunurilor achiziționate, în mod temeinic s-a procedat la deducerea TVA pentru întreaga activitate. De asemenea, intimata a contestat susținerea recurentei potrivit căreia reclamanta ar fi o instituție plătitoare de TVA cu regim mixt, invocând faptul că în momentul achizițiilor de bunuri nu cunoștea destinația acestora și că însuși atributul fiscal RO denotă faptul că este plătitor de TVA pentru întreaga activitate. S-a mai învederat faptul că acestei instituții nu i se aplică deducerea pe bază de pro-rate deoarece dispozițiile art. 147 din Legea nr. 571/2003 nu dau loc la interpretare și că este eronată invocarea de către recurentă a prevederilor art. 127 alin. 4 din Legea nr. 571/2003.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M este fondat.
În primul rând trebuie pornit de la faptul că reclamanta, potrivit prevederilor art. 1 din OUG nr. 107/2002 republicată, se află în subordinea Administrației Naționale "Apele Române", fiind o unitate cu personalitate juridică potrivit anexei 2 actului normativ menționat. Administrația Națională "Apele Române" are statut de regie autonomă de interes național și își realizează obiectul său de activitate prin direcțiile și unitățile aflate în structura și subordinea sa. Cheltuielile pentru funcționarea acesteia se asigură din veniturile proprii rezultate din aplicarea mecanismului specific în domeniul gospodărirea apelor iar de la bugetul de stat, bugete locale și surse proprii ale persoanelor fizice și juridice se asigură cheltuielile pentru activitatea prevăzută la art. 4 alin.8 din OG nr. 107/2002 republicată. Potrivit alin. 10 al aceluiași text legal, finanțarea investițiilor privind lucrările, construcțiile sau instalațiile de gospodărire a apelor declarate de utilitate publică, potrivit legii se asigură de la bugetul de stat sau bugetele locale.
Potrivit art. 9 Cap.V "Structura organizatorică și funcțională" din Regulamentul de organizare și funcționare a "Apele Române" - Anexa 1 - unitățile prevăzut e la art. 8, printre care și direcțiile de ape, au aceleiași competențe economico-financiare ca și - "Apele Române".
Reclamanta - Direcția Apelor M susține în contestație că, pentru activitatea curentă (prestări servicii specifice și servicii comune privind gospodărirea durabilă a resurselor de apă) a procedat la colectarea TVA pe toate facturile de prestări emise și la deducerea TVA pentru toate facturile de furnizare reprezentând cheltuieli aferente veniturilor impozabile, precizând și că, pentru investițiile finanțate din fonduri externe TVA dedusă a fost asigurată din alocații bugetare, iar pentru investițiile finanțate din bugetul statului, TVA aferentă a fost dedusă, urmând a fi utilizată pentru reîntregirea disponibilităților de investiții și plata aferentă acelorași obiective de investiții, indicând art. 145 alin. 13 din Legea nr. 571/2003. Totodată, a invocat faptul că, pentru toată activitatea sa, este înregistrată ca plătitoare de TVA, având atribut fiscal RO. Aceeași contestatoare învederează faptul că, din economia textelor OUG nr. 73/2005 coroborate cu HG nr. 1176/2005, rezultă că aceleași activități pot avea finanțare din veniturile proprii dar și din fonduri de la bugetul de stat și că aceste tipuri de activități specifice, cum ar fi cele prevăzute la art. 5 alin.9 și 10, identice cu cele de la art. 6 alin. a și b din HG 1176/2005, vor avea același tip de tratament fiscal din punct de vedere al TVA și un tratament diferențiat în ceea ce privește modalitatea de finanțare, pentru a conchide că, începând cu 1 ianuarie 2006, Direcția Apelor M, ca instituție publică, s-a înregistrat ca plătitor de TVA pentru întreaga activitate. Prin urmare, are drept de deducere pentru toate operațiunile, întrucât acestea sunt operații taxabile indiferent de sursa de finanțare. Totodată a susținut că nu îi sunt aplicabile prevederile art.127 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, deoarece nu are ca obiect de activitate furnizare de apă, considerent pentru care nu intră nici în sfera de aplicare a art. 127 alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize iar în concluziile sale expertul a precizat că obligațiile fiscale privind înregistrarea fiscală a entității înființate prin OUG nr. 107/2002 "sunt reglementate în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2007 de OG nr. 92/2003, de Legea nr. 571/2003, HG nr. 44/2004, expertul apreciind că acestea nu dispun obligarea unității publice să obțină 2 coduri de înregistrare în scopuri fiscale și că, în situația în care instituția publică desfășoară activități pentru care era tratată ca persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, aceasta era obligată să se înregistreze ca plătitoare de TVA și că, după înregistrarea instituției publice în scopuri de TVA, aceasta este considerată în continuare, persoană impozabilă din perspectiva TVA numai în legătură cu activitatea care intră în sfera TVA.
În aceeași expertiză se precizează ca răspuns la obiectivul 2, că activitățile pentru care Direcția Apelor M are calitate de persoană neimpozabilă, a căror finanțare se asigură de la bugetul de stat, sunt operații care nu intră în sfera TVA și pentru care nu se acordă dreptul de deducere a TVA aferentă activităților, în timp ce pentru activități pentru care Direcția Apelor M are calitate de persoană impozabilă sunt operații care intră în sfera TVA și pentru acestea se acordă dreptul de deducere.
Se reține, de asemenea, că din documentele societății pentru perioada ianuarie - martie 2006 rezultă că societatea nu a realizat în calitate de persoană impozabilă, operațiuni scutite fără drept de deducere și la obiectivul de la pct. 3 după ce în contextul celor arătate consideră că nu se regăsește în situațiile prevăzute la art. 147 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, face totuși referire la pct. 50 alin. 7 din HG nr. 44/2004.
Se observă că expertul nu face decât să dea o interpretare textelor legale, or, în acest scop nu era nevoie de părerea unui expert, deoarece textele legale sunt aplicate și după caz, interpretate de instanță. În plus, problema de drept dedusă judecății este aceea privind exercitarea dreptului de deducere a TVA în condițiile în care instituția publică realizează operații, respectiv achiziții publice destinate realizării unor acțiuni de interes național și social, operații care nu intră în sfera de aplicare a TVA. De asemenea, se are în vedere perioada supusă verificării, aceasta fiind februarie _ aprilie 2006, în condițiile în care Direcția Apelor M începând cu ianuarie 2006 s-a considerat plătitoare de TVA pentru întreaga activitate. Organele de inspecție fiscală au constatat că Direcția Apelor Mad edus TVA și pentru achiziții destinate unor activități specifice de interes național și social, finanțate de la bugetul de stat.
Prin faptul că reclamanta s-a considerat plătitoare de TVA pentru întreaga activitate, instanța nu poate înlătura aplicarea unor texte legale clare, incidente cu privire la sfera de aplicare a TVA și persoanele impozabile, și anume dispozițiile Codului fiscal. Astfel, potrivit art. 147 din Legea nr. 571/2003, ținând cont de faptul că reclamanta face parte din structura unei instituții publice de interes național potrivit textelor legale deja menționate, este plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt, iar modalitatea de deducere a TVA este expres reglementat de textele alin. 2-5 din art. 147 al Legii nr. 571/2003.
Chiar și expertul reține în raportul său, depus la dosar (fila 198) că sub aspect economic Direcția Apelor M, persoană parțial impozabilă din perspectiva TVA, avea obligația de a separa și a evidenția distinct cele două categorii de activități, activități pentru care taxa aferentă achizițiilor constituie sau nu element de cheltuială.
Organele de inspecție fiscală au reținut că din documentele verificate reclamanta a efectuat în anul 2006 investiții constând în amenajarea cursurilor bazinului hidrografie M, iar pentru aceste achiziții a dedus TVA de fapt însăși contestatoarea arată în cuprinsul acțiunii sale că a colectat TVA pentru toate facturile de prestări emise și a dedus TVA pentru toate facturile de furnizare, precizând că pentru investițiile finanțate din bugetul statului, TVA a fost dedusă, dar că aceasta urmează a fi utilizată pentru reîntregirea disponibilităților de investiții și plată aferentă acelorași obiective de investiții. Se recunoaște, deci că a făcut investiții finanțate de la bugetul statului, pentru care a dedus TVA, context în care este inexplicabilă concluzia expertului că societatea nu a realizat în calitate de persoană impozabilă operațiuni scutite fără drept de deducere, fără vreo altă explicație.
Instanța de fond a simplificat și mai mult starea de fapt, concluzionând că, dacă reclamanta nu este îndreptățită la rambursarea TVA pentru că nu are drept de deducere, este îndreptățită la rambursare, pentru că nu trebuie să plătească TVA pentru investițiile finanțate de la bugetul de stat, acceptând și argumentul reclamantei în sensul că suma TVA dedusă urmează să fie utilizată în scopul menționat. Mai mult decât atât s-a considerat că în mod nejustificat nu s-a admis deducerea TVA, nu s-a rambursat suma solicitată și au fost stabilite sume în plus pentru că activitatea realizată nu intră în sfera TVA iar cu această sumă trebuia reîntregit fondul de investiții. Considerentele pentru care instanța a admis acțiunea contestatoarei nu au suport legal, reprezintă practic o preluare a argumentelor invocate de contestatoare și o neaplicare a prevederilor legale în materia fiscală.
Relevant este că, lucrările realizate de Direcția Apelor M în anul 2006, constatate de organele de inspecție fiscală din documentele contabile verificate și anume cele împotriva inundațiilor, refacerea și punerea în funcțiune a lucrărilor de gospodărire afectate de calamități naturale nu intră în sfera de aplicare a TVA. Contestatoarea nu că ar fi făcut asemenea lucrări, dar se consideră plătitoare de TVA pentru întreaga activitate cu argumentele deja arătate. Contestatoarea susține în acțiune, fără nicio argumentație legală, faptul că tipurile de activități specifice domeniului gospodăriri durabile a resurselor de apă vor avea același tip de tratament fiscal din punct de vedere al TVA și nu un tratament fiscal diferențiat în ceea ce privește modalitatea de finanțare, or, tocmai textele legale menționate, respectiv cele cuprinse în Codul fiscal și în Normele de aplicare prevăzute în HG nr. 44/2004, reglementează un tratament fiscal diferit în ceea ce privește TVA, în funcție de modalitatea de funcționare. Aceste reglementări nu contravin aplicării a legislației iar împrejurarea că unele organe fiscale au admis deducerea de TVA pentru întreaga activitate, în privința altor direcții ale apelor din țară, nu poate determina soluția în această cauză. În mod corect organele fiscale au stabilit că, față de achiziții de bunuri și servicii efectuate în perioada controlată, mai precis pentru cele destinate acelor activități specifice de interes național și social finanțată de la bugetul de stat, reclamanta nu îndeplinește condițiile de deducere iar Direcția Apelor M poate fi considerată persoană impozabilă, doar pentru restul activităților care se pot încadra în acest regim și anume cele care se încadrează în sistemul plății contribuției, penalități, tarife, etc.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M și va modifica hotărârea în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - Apel Române - Direcția Apelor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 618 din 8 octombrie 2008 Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de "Apele Române" B - Direcția Apelor M, împotriva Deciziei nr. 44 din 3 iulie 2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-7.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
