Anulare act administrativ . Sentința 226/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.226
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Montană în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - B, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului și consilier juridic în reprezentarea pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâta a depus adresă prin care arată că a depus dosarul administrativ odată cu întâmpinarea.
Față de cuantumul sumei contestate, instanța invocă excepția de necompetență materială în soluționarea prezentului litigiu și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea acestei excepții pe considerentul că decizia contestată a fost emisă de un organ central.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției, competența revenind Tribunalului C
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.04.2009 sub nr-, reclamantul Consiliul Local al Comunei Montană, județul C S, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva Deciziei de soluționare a contestației înregistrată la sub nr.5439/23.03.2009, solicitând: suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; admiterea În totalitate a acțiunii și anularea deciziei; exonerarea de la restituirea sumei de 31.824,26 lei.
În motivare se arată că, în fapt, prin Decizia înregistrată la sub nr. 5439/23.03.2009 i se impută suma de 31.824,26 lei acordată ca sprijin pe suprafață de teren aferent anului 2007, pe considerentul că nu ar fi utilizat sumele respective pentru desfășurarea unei activități agricole.Cronologic s-a ajuns la emiterea acestei decizii în modul următor: la data de 15.05.2007 a depus la cererea de acordare a plăților în cadrul se sprijin pe suprafață pentru anul 2007; prin Decizia nr.-/19.06.2008 i s-a acordat suma de 31.824,26 lei, sumă care urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a pășunilor permanente comunale;
Centrul Județean C-S al precizează consiliilor locale care sunt măsurile care trebuie luate pentru aducerea suprafețelor declarate pajiști permanente în parametri deplini de eligibilitate, respectiv care sunt cheltuielile eligibile:
- Efectuarea de lucrări de curățire a pajiștilor permanente pentru îndepărtarea rugilor, mărăcinișurilor, tufelor de și porumbar, puieților de arbori, combaterea ferigii (prin cosiri repetate);
- Pe suprafețele declarate neincluse în "pachetul ", executarea de tratamente de erbicidare pentru înlăturarea vegetației nedorite (feriga);
- de utilaje specifice pentru realizarea lucrărilor de mai sus (utilaje pentru defrișări, cosiri).
Pe baza acestor documente a procedat la organizarea unei licitații conform prevederilor OUG nr.34/2006 și a executat lucrări de îndepărtare a vegetației de pe suprafețele de pajiști precizate în cererea de finanțare.
La data de 27 ianuarie 2009, o echipă de control din cadrul Direcției și Control Intern din cadrul a încheiat un proces-verbal de constatare care are ca obiect verificarea condițiilor de legalitate și oportunitate privind acordarea sprijinului direct pe suprafață, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 de ha, fiind supusă controlului și cererea reclamantului.
Organul de control a constatat că prin Decizia nr.-/19.06.2008 a Directorului General al Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, i s-ar fi aprobat în mod nelegal suma de 31.824,26 lei, nelegalitatea acordării sumei respective fiind determinată de faptul că nu a desfășurat"activitate agricolă proprie" conform prevederilor art.6(1) al ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de către OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de mai sus l-a contestat în termenul legal, contestația fiind respinsă prin Decizia nr.5439/23.03.2009 pe care o contestă prin prezenta acțiune, motivația respingerii contestației fiind aceea că nu a desfășurat propria activitate agricolă, iar respectarea condițiilor agricole și de mediu nu constituie dovada desfășurării activității agricole.
Consideră că temeiul legal avut în vedere de pentru respingerea contestației este invocat în mod eronat, deoarece:
1.- ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.704/2007, care reprezintă temeiul juridic al solicitării de restituire a sumelor primite, a fost abrogat prin Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate.
In acest context nu se poate angaja răspunderea pe baza unui act normativ abrogat, chiar dacă respectiva formulare a fost preluată si de actul normativ abrogator.
2.- nici o prevedere a OUG nr.125/2006 nu impune consiliilor locale să desfășoare "activitate agricolă proprie", iar un ordin al ministrului nu poate adăuga dispoziții noi la o lege, ordonanță sau hotărâre de guvern.
Prin includerea în ordin a obligativității desfășurării unei "activități agricole proprii" de către consiliile locale, fără a explica în ce constă aceasta, se încalcă dispozițiile art.4 alin.3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că: "(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă."
3.- conform prevederilor art.5 alin.(1)din OUG nr. 125/2006 " de plată unică pe suprafață constă în acordarea unei sume uniforme pe hectar plătibilă o dată pe an, decuplată total de producție."
4.- conform prevederilor art.5 alin.(3) lit.b) din OUG nr. 125/2006 "Suprafața agricolă eligibilă poate avea următoarele categorii de folosință: b) pajiști permanente - pășuni și fânețe - terenul utilizat pentru pășunatul animalelor sau pentru producerea de furaje"
Deci, pentru a fi eligibilă suprafața de pajiști este suficient ca terenul să fie utilizat si numai pentru pășunatul animalelor, nefiind condiționat și de desfășurarea unei activități agricole proprii.
5.- deși în legislația internă invocată în procesul verbal de control nu se definește ce înseamnă activitate agricolă proprie, organul de control trebuia să se raporteze la dispozițiile art.2 lit.c) din Regulamentul (CE) nr.1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune si de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori care prevăd: c) "activitate agricolă": producția, creșterea sau cultura produselor agricole, sau menținerea terenurilor în condiții agricole și de mediu, așa cum sunt definite în art. 5.
De asemenea, ordinul nr.152/2004 privind stabilirea termenilor de referință pentru organizarea și funcționarea Sistemului integrat de administrare și control definește activitatea agricolă la pct.2 - Termeni și definiții-ca fiind: "Activitate agricolă - cultivarea plantelor, creșterea și îngrijirea animalelor sau menținerea terenurilor în bună stare agricolă ori ambientală, în conformitate cu reglementările europene."
În art.5 alin.1) din Regulamentul (CE) nr.1782/2003 se menționează că statele membre definesc, la nivel național sau regional, cerințele minime pentru bunele condiții agricole și de mediu
Ordinul / nr.791/1381 din 2006 pentru definirea bunelor condiții agricole și de mediu în România, cu aplicabilitate în anul 2007, prevede trei măsuri referitoare la pajiștile permanente:
7: Nu este permis suprapășunatul pajiștilor permanente
8: pajiștilor permanente este permisă numai cu acordul autorității competente pentru protecția mediului
11: Menținerea suprafeței de pajiști permanente la nivel național, existente la data de 1 ianuarie 2007 .
Prin urmare, respectarea bunelor condiții agricole și de mediu este suficientă, în conformitate cu prevederile actelor legislative sus menționate, pentru dovedirea utilizării pajiștilor permanente de către orice producător agricol care depune cerere de plată, inclusiv de către consiliile locale.
Menționează că aceeași definiție este menținută și în Regulamentul (CE) nr.73/2009 care abrogă Regulamentul nr.1782/2003.
6.- în sarcina reclamantului nu poate fi invocată nici răspunderea civilă contractuală sau delictuală, deoarece nu a făcut altceva decât să pună în aplicare instrucțiunile reprezentanților din momentul depunerii cererii de finanțare.
Prin respingerea contestației pe considerentul că utilizarea pășunilor pentru pășunatul animalelor aparținând cetățenilor din comună nu este o activitate eligibilă, deși reprezentanții au cerut documente prin care să demonstreze că pășunatul este gratuit pentru a avea cererea eligibilă, se ajunge în situația ca să își invoce propria culpă pentru a le imputa sumele de bani pe care i le-a acordat pe baza propriilor criterii respectate de către reclamantă în totalitate.
7.- în sarcina sa nu s-a reținut nici o culpă că ar fi consumat sumele acordate pentru cheltuieli neeligibile sau ca nu ar fi respectat procedurile de achiziții publice, astfel încât nici din acest punct de vedere nu i se pot imputa sumele în cauză, conchide reclamantul.
În drept invocă prevederile art.218 Cod procedură fiscală și Legea nr.554/2004.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.5439/23.03.2009, prin care se menține în sarcina reclamantului debitul de 31.824,26 lei.
Analizând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ, excepție invocată din oficiu de către instanță în raport de disp. art. 158. pr. civilă, instanța coroborat cu art. 137 Cod procedură civilă, o va admite ca fiind întemeiată și va constata că, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului C - S, pentru următoarele considerente.
Impunerea în litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul OG nr. 73/2003 privind controlul și recuperare fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul verbal de constatare nr. 2238/29.01.2009 de către Direcția și Control Intern din cadrul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Împotriva acestui titlu reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 5439/23.03.2009, în condițiile Codului d e procedură fiscală.
Incidența dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată prin art. 3-7 și art. 10 din OG nr. 79/2003.
Raportat la aceste constatări, devin aplicabile prevederile art. 10 al.1 din Legea nr. 554/2004 care dispun că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesoriile acestora, de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunale.
Deci, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței primează și este guvernată de un criteriu valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.
În consecință, cum impunerea din litigiu este sub plafonul de 500.000 lei, revine tribunalului competența materială pentru judecarea cauzei, sens în care dosarul se trimite Tribunalului C -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul Consiliul Local Montană în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - B, în favoarea Tribunalului C S- secția contencios administrativ.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./14.07.2009
Tehnored./14.07.2009
Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.04.2009
Către
Tribunalul C S
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Montană în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - B, având ca obiect anulare act administrativ,
Întrucât prin sentința civilă nr.226/25.06.2009 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C
Dosarul cusut și numerotat conține 51 file
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./15.07.2009
Ex.2
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
