Obligația de a face. Sentința 228/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.228
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul d e Finanțe, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având ca obiect acțiune în constatare și despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în nume propriu și în reprezentarea Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. Art. 242 alin. 2. pr. Civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze, raportat la obiectul cauzei, respectiv obligarea Statului Român la plata daunelor morale, și reține cauza în soluționarea excepției.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei totale de 4.000.000 euro reprezentând daune morale.
Prin sentința civilă nr.247/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
În motivarea hotărârii menționate se arată că reclamanții și-au motivat cererea pe faptul că în cauză nu există o reparație concretă și suficientă față de daunele suferite, fiind invocate dispozițiile actelor normative speciale în materie.
Tribunalul având în vedere că în cauză s-a invocat faptul că acțiunea privește acte emise de autoritățile publice centrale, instanța în temeiul art. 3 punctul 1 Cod procedură civilă a admis excepția ridicată și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată astfel pe rolul Curții de Apel Timișoara, Secția de Contencios Administrativ, sub nr- la data de 22.04.2009.
Curtea de Apel Timișoaraa invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, în baza disp. Art. 158 alin. 1. pr. Civilă, raportat la obiectul cauzei, respectiv constatarea caracterului politic al condamnărilor autorilor reclamantelor și obligarea Statului Român la plata daunelor morale, pentru luarea măsurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza Decretului nr. 200/1951.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, care impun ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin acțiunea formulată, reclamantele solicită constatarea caracterului politic al condamnărilor autorilor reclamantelor și plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale pentru suferințele fizice și psihice provocate ca urmare a deportării în.
Instanța apreciază că acțiunea reclamantelor are natură civilă, în cauză nefiind atacat vreun act administrativ ori refuzul pentru emiterea unui act, care să atragă incidența normelor speciale în materia contenciosului administrativ.
Simpla invocare a unor acte normative speciale, ca de exemplu Legea nr. 30/1994, Legea nr.173/2006, OUG nr.214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă -,ori DL nr.118/1990, nu este aptă, raportat la obiectul acțiunii, să ducă la concluzia competenței instanței de contencios administrativ și aceasta întrucât, atunci când legiuitorul a dorit ca anumite cauze să fie date în competența specială a instanței de contencios administrativ, derogatorie de la normele de drept comun, a făcut-o printr-o normă expresă.
Art.6 aliniatul 1 din nr.OG 214/1999 prevede într-adevăr competența instanțelor de contencios administrativ însă pentru acțiunile prin care se atacă fie decizia emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fie refuzul nejustificat al acestei comisii de a rezolva cererea de constatare a calității de luptător.
În speța de față, reclamantele au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice, iar nu Comisia menționată care, potrivit art. 6 aliniatul 11din nr.OUG 214/1999, este reprezentată de Ministerul Justiției, prin acțiune neaducându-se nici o critică vizând activitatea acesteia din urmă, așa cum de altfel nu se aduce vreo critică nici activității Comisiei pentru aplicarea prevederilor DL nr.118/1990.
Constatând așadar că în cauză nu se solicită emiterea vreunui act și nici nu este atacat vreun act administrativ ori refuzul vreunei autorități și că, dimpotrivă, se solicită obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri, obiect al acțiunii care se circumscrie de altfel într-o serie de litigii soluționate irevocabil de Secțiile civile ale instanțelor judecătorești, inclusiv de Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs, instanța constată că, raportat și la valoarea obiectului cererii, competent a soluționa cauza este Tribunalul Timiș - secția civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 punctul 1, litera b Cod procedură civilă.
Apreciind totodată că necompetența Curții de Apel Timișoara este de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin.1 și 159 punctul 2 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția și, în consecință, își va declina competența în favoarea Tribunalului Timiș - secția civilă.
Întrucât în cauză își declină competența reciproc atât Tribunalul Timiș cât și Curtea de Apel Timișoara, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 22 punctul 2 Cod procedură civilă, instanța va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestui conflict, în temeiul art. 21 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul d e Finanțe, T și chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, în favoarea Tribunalului Timiș - Secția Civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență și trimite cauza spre soluționarea acestui conflict Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./14.07.2009
Tehnored./14.07.2009
Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
Către
Înalta Curte de Casație și Justiție
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul d e Finanțe, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având ca obiect acțiune în constatare și despăgubiri,
În vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexă:.nr- - Tribunalul Timiș = 44 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./15.07.2009
Ex.2
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
