Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 227/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.227
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile. Intervenienții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. Art. 242 alin.2 pr. Civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței intervenienții au depus concluzii scrise iar pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților au depus întâmpinări.
Instanța reține cauza în pronunțare în soluționarea excepției necompetenței materiale, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Contencios administrativ și fiscal, la data de 16.04.2009, sub nr-, disjunsă din dosarul cu același număr al Secției Litigii de muncă și asigurări sociale, a aceleași instanțe, intervenienții în interes propriu, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, obligarea pârâtelor la stabilirea și plata dreptului salarial reprezentând sporul de stres, în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare reactualizat cu rata inflației începând cu data de 29.08.2000 până la data de 1.04.2004 reprezentând spor risc și suprasolicitare neuropsihică, în condițiile prev. de art.47 din Legea 50/1996, republicată și modificată, cu modificările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești și actualizarea sumelor pentru perioada mai sus menționată cu rata inflației.
În motivarea cererii se susțin următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce OUG nr. 177/2002, prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr.50/1996, în art.41 se prevede expres că se abrogă numai OUG 17/2002 și Legea 50/1996.
În atare situație, intervenienții reclamanți apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, este și a rămas în vigoare la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai menționează că Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și "constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
În atare situație consideră că acțiunea formulată este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi, nu poate fi modificat sau abrogat, decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică. Or, nu se poate pune semnul egal între lege și ordonanțele guvernului.
Consideră că acțiunea pe care au formulat-o este întemeiată pe principiul dreptului muncii, dar mai ales pe principiul nediscriminării, statuat în mai multe acte normative, între care și OG 137/2000 care în art.27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Susțin că au luat cunoștință de săvârșirea faptelor incriminatorii prin minuta deciziei nr.21 din 10 martie 2008 din dosar nr.5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art.27 alin.2 din OG nr. 137/2000 și practicii judiciare, termenul de prescripție de 3 ani în acest caz curge cu începere din luna martie 2008 și nu de la data discriminării de către pârâți.
Față de aceste considerente solicită plata acestor drepturi de la 01.09.2000 până la 1.04.2004 și de la 26.11.2007-în continuare, până la zi.
Menționează că dreptul salarial pe perioada 01.04.2004-26.11.2007 le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 513/26.11.2007 pronunțată de tribunalul C-S în dosar nr- sentință care este executorie și care obligă pârâții la plata acestui drept salarial pentru perioada 01.04.2004-26.11.2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii față de
În motivare se, în primul rând se invocă pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune motivat de faptul ca drepturile salariate solicitate de reclamanți sunt aferente perioadei 29.08.2000-01.04.2004.
Potrivit art.283 alin.1 din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate î termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Astfel că solicitările reclamanților pentru perioada 29.08.2000-01.04.2004, sunt prescrise.
Consideră că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât:
- Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a bugetelor locale, respectând procedura reglementata in Legea Finanțelor publice.
- Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice neputând fi obligat la plata salariaților altor instituții;
- Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților le are Ministerul Justiției, raporturile de muncă există între reclamanți și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Finanțelor Publice să fie implicat în vreun fel.
- Intre Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Justiției nu există nici o obligație; faptul că ordonatorul principal de credite nu a corectat periodic, în mod nejustificat, indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților, nu le conferă acestora nici o garanție din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite pentru personalul acestor instituții, iar conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi virate și nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Ministerul Finanțelor Publice nu este titularul alocațiilor bugetare din care se face plata drepturilor salariale ale angajaților Tribunalului C-S, acesta având doar o funcție de îndrumare metodologică a elaborării proiectului bugetului de stat.
Învederează că, potrivit art.19 lit a din Legea 500/2002 privind finanțele publice în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Așadar Ministerul Finanțelor Publice pregătește proiectele legilor de rectificare bugetara și nu adoptă asemenea proiecte, această atribuție revenind Parlamentului României.
Se arată că în temeiul art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au emis ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774C:
- Prezentul ordin stabilește modalitatea de eșalonare a plății titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției emise până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
- Plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii prevăzute de prezentul ordin cuprinde atât realizarea dreptului recunoscut prin acestea, cât și plata dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate, calculate până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de executare.
- Plata sumelor aferente fiecărui titlu executoriu dintre cele prevăzute la art.1 se va realiza, eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2006, în trei tranșe stabilite după cum urmează:
a) în luna octombrie 2008 30%;
b) în luna martie 2009 40%;
c) în luna octombrie 2009 - 30%.
- Fondurile necesare pentru plata sumelor aferente tranșei stabilite potrivit art.2 lit.a) vor fi alocate de la bugetul de stat pe anul 2008, prin rectificare bugetară.
- Fondurile necesare pentru plata sumelor aferente tranșelor prevăzute la art.2, lit.b) și c) vor fi alocate de la bugetul de stat pentru anul 2009 și cuprinse în bugetele Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Ministerului Public.
- Până la data de 30 septembrie 2009, ordonatorii principali de credite vor centraliza datele primite de la ordonatorii secundari de credite, precum și pe cele reprezentând necesarul de fonduri pentru aparatul propriu al fiecăruia și vor solicita Ministerul Economiei și Finanțelor alocarea fondurilor suplimentare necesare plății ultimei tranșee din sumele datorate, inclusiv a dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate, precum și a cheltuielilor de executare, în bugetele Ministerului Justiției, respectiv al Ministerului Public.
- Până la data de 5 octombrie 2009, Ministerul Economiei și Finanțelor va aloca, pe baza solicitării fiecărui ordonator principal de credite din sistemul justiției, sumele necesare efectuării plății tranșei stabilite potrivit art.2 lit.c, inclusiv a dobânzilor, penalităților sau a altor suma acordate, precum și a cheltuielilor de executare.
- Sumele datorate personalului din sistemul justiției, aferente plății tranșei stabilite potrivit art.2 lit.c), inclusiv a dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate, precum și a cheltuielilor de executare vor fi plătite în conturile indicate de beneficiari, până la data de 10 octombrie 2009.
- Se autorizează Ministerul Economiei și Finanțelor la propunerea ordonatorilor principali de credite, să introducă modificările rezultate din aplicarea dispozițiilor prezentului ordin în volumul și structura bugetului de stat și în volumul și structura bugetelor Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2008.
Ca practică juridică învederează că instanțele judecătorești din B, B, C au scos din cauză Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la cererea privind acordarea drepturilor salariale pe viitor solicită instanței să respingă această cerere, deoarece creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Admiterea acestei cereri ar depăși atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege, întrucât doar puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin care solicită să se constate că acțiunea reclamanților este vădit neîntemeiată.
În primul rând, referitor la reclamantul, solicită să se constate că prin sentința civilă nr.70/15.10.2008, instanța a respins acțiunea în privința acestuia.
În al doilea rând, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara de a judeca în primă instanță cauza dedusă judecății.
Astfel, arată că litigiile deduse judecății sunt reglementate de Legea nr.188/1999 și nr.OUG24/2000.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
În conformitate cu dispozițiile art. 2 pct.1 lit.c), din proc.civ. "tribunalul judecă - conflictele de muncă, cu excepția celor date în competența altor instanțe".
Din coroborarea art. 109 Legea nr.188/1999 cu art. 2 pct.1 lit.c), din proc.civ. rezultă că instanța competentă cu soluționarea litigiilor de muncă cu funcționari publici, sunt de competența secției de contencios a tribunalului competent din punct de vedere teritorial.
În ceea ce privește reclamantul, acesta îndeplinește calitatea de personal conex.
Instanța competentă cu soluționarea conflictului de muncă este secția de litigii de muncă a tribunalului competent din punct de vedere teritorial.
În al doilea rând, pârâtul invocă excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, solicită să se constatate că, în raport de primul interval pentru care reclamantul și-a formulat pretențiile, cu privire la acordarea sporului de 50%, respectiv 29.08.2000-01.04.2004, pe de o parte, și data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune s-a prescris pentru perioada solicitată.
Pe fondul cauzei, arată că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Astfel, prin recursul în interesul legii din data de 12 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Totodată, prin recursul în interesul legii din data de 10 martie 2008 au fost stabilite expres și limitativ categoriile care beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în aceste categorii nefiind inclusă și categoria funcționarilor publici.
De asemenea prin deciziile 1325/4 decembrie 2008, 818, 819,820 și 821 din 16.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că în măsura în care din dispozițiile OG 137/2008 se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, un astfel de înțeles este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În același sens, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existenta unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Ca practică judiciară, în cauzele în care s-a solicitat de către funcționari publici și acordarea drepturilor salariale specifice altor categorii de personal din sistemul autorității judecătorești, instanțele de judecată s-au pronunțat în sensul respingerii acestor cereri, și în acest sens menționează, cu titlu de exemplu, Decizia civilă nr. 296/CM din 30 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- și Sentința civilă nr. 401 din 17.01.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 23651/3 LM/2006.
Analizând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în raport de disp art. 158. pr. civilă, instanța coroborat cu art. 137 Cod procedură civilă, o va admite ca fiind întemeiată și va constata că, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului C - S, competent din punct de vedere teritorial, pentru următoarele considerente.
Litigiul dedus judecății este reglementat de Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici și nr.OUG24/2000.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
În conformitate cu dispozițiile art. 2 pct.1 lit. c) din proc.civ. "tribunalul judecă - conflictele de muncă, cu excepția celor date în competența altor instanțe".
Din coroborarea art. 109 Legea nr.188/1999 cu art. 2 pct.1 lit. c), din proc.civ. rezultă că instanța competentă cu soluționarea litigiilor de muncă cu funcționari publici, este secția de contencios administrativ a tribunalului C S, competent din punct de vedere teritorial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cererii formulată de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, în favoarea Tribunalului C
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./14.07.2009
Tehnored./14.07.2009
Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.04.2009
Către
Tribunalul C S
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici,
Întrucât prin sentința civilă nr.227/25.06.2009, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C
Dosarul cusut și numerotat conține 56 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./15.07.2009
Ex.2
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
