Anulare act administrativ . Decizia 2264/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2264
Ședința publică de la 09.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 525F/25.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin reprezentant, cu delegație pe care o depune în ședință publică, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțate de către Tribunalul Ialomița ca temeinică și legală.
Curtea, în conformitate cu art. 150.Pr.Civ. declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.525F/25.05.2009, Tribunalul Ialomițaa respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S; a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamanta " " S împotriva pârâtei S; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6.286,65 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare și dobânda aferentă până în momentul restituirii sumei efective și a obligat pârâta către reclamantă la 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr-, din 20 mai 2008, după casarea dispusă de Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin decizia civilă nr. 780 din 23 martie 2009, reclamanta LSa chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice S, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i restituie suma de 6286,65 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare actualizată cu rata dobânzii legale la data achitării efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand din Germania, iar pentru a fi înmatriculat în România a fost nevoit să achite suma de 6286, 65 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, astfel fiind încălcat Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre în materie fiscală cu referire la restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea unor taxe discriminatorii și protecționiste.
Cum potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din dreptul intern, respectiv prevederile art. 214, indice 1 Cod fiscal, care introduc un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, măsura perceperii taxei de primă înmatriculare nu are suport legal, susține reclamanta, sumele încasate cu acest titlu urmând a fi restituite.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Finanțelor Publice S, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că perceperea taxei de primă înmatriculare nu se face în baza unui act administrativ emis de această instituție, ci a unui act normativ, pârâta neavând decât un rol de organ de încasare a unei taxe reglementată expres de un act normativ.
Tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism Volkswagen Passat Variant cu nr. de înmatriculare, second hand.
Pentru ca acest autoturism să fie înmatriculat în România reclamantei i s-a perceput o taxă de primă înmatriculare în sumă de 6.286,65 lei, potrivit chitanței nr. nr. - din 03.08.2007, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, sumă ce s-a făcut venit la bugetul statului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție ridicată de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, asupra căreia instanța urmează a se pronunța cu prioritate, potrivit art. 137, alin. 1 Cod procedură civilă, în raport de situația de fapt mai sus arătată, tribunalul a respins-o ca nefondată, pentru considerentele de mai jos:
Astfel, rezultă că suma plătită de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare a fost încasată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice S, în calitate de organ fiscal.
Acțiunea reclamantei având ca obiect restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare motivat de faptul că această obligație fiscală nu are suport legal în raport cu normele Comunității Europene, calitatea de pârât revine și instituției fiscale care a încasat taxa, respectiv Administrației Finanțelor Publice S, care în cazul admiterii acțiunii reclamantului poate fi obligată la restituirea sumei încasată nelegal.
Există prin urmare identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice S urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei acțiunea reclamantei apare ca fiind întemeiată.
Astfel, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art. 214, indice 1 Cod fiscal, sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de 01.01.2007, urmare apariției Legii nr. 343/2006 care a suferit modificări prin nr.OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art. 214, indice 1 Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism.
Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art. 214, indice 1, alin. 3 Cod fiscal.
Important este de reținut că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
De asemenea, potrivit art. 28 CE "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor.
Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Ori, dispozițiile figurând în art. 214, indice 1 din Capitolul 2, indice 1 Cod fiscal, potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, C-90/94,.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, C-213/96,.I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, și, C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în, punctul 399).
Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Industries C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și citată anterior, punctul 45).
Așa fiind, se observă că textul din legea internă, respectiv Capitolul 2, indice 1, inclusiv art. 214, indice 1 Cod fiscal prin taxa specială pe care o impune intră în coliziune cu dispozițiile cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus, situație care după data de 01.01.2007, dată de la care România a aderat la Uniunea Europeană se rezolvă potrivit art. 148, alin. 2 din Constituția României, care statuează că "tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Or, potrivit Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005 se prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Așa fiind, pentru toate cele arătate mai sus, rezultă că prin art. 214, indice 1 - art. 214, indice 3 Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat, și că acest din urmă act normativ are prioritate de aplicare, astfel tribunalul a reținut acțiunea reclamantei " " S, ca fiind întemeiată.
reclamanta în mod nelegal de suma de 6.286,65 lei, pârâta datorează și actualizarea sumei cu rata inflației numai astfel prejudiciul cauzat reclamantului fiind acoperit integral potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice S, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
În motivarea deciziei date, Tribunalul Ialomița susține în mod eronat faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă este nefondată, deoarece calitatea de pârât revine și instituției fiscale care a încasat taxa de primă înmatriculare, existând identitate între persoana pârâtului, în speță Administrația Finanțelor Publice S și cel obligat în raportul juridic dedus judecații.
Mai arată că prin excepția invocată, pârâta a solicitat scoaterea din cauza a sa și introducerea Statului Român prin Ministerul d e Finanțe întrucât contestarea taxei de prima înmatriculare de către reclamantul nu are la baza un act administrativ emis de către pârât, ci un act normativ emis de către Statul Român, în speță Ministerul Economiei si Finanțelor.
Potrivit art.205 alin.(1) din Codul d e Procedură Fiscală, se pot formula contestații împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale. In aceste condiții, recurenta-pârâtă nu se poate încadra în nici una din dispozițiile art.205, deoarece în această speță nu a avut decât un rol de organ de încasare a unei taxe reglementate expres de un act normativ, emis de organul ierarhic superior, taxele de primă înmatriculare fiind încasate de Administrația Finanțelor Publice S, indiferent de domiciliul pe care îl are reclamantul pe raza județului Aceasta, deoarece înmatricularea autoturismelor se efectuează la IPJ I, care are sediul în localitatea
Având în vedere cele expuse mai sus, consideră excepția pe care a invocat-o ca fiind întemeiata, pârâta nefiind organul fiscal care a dispus calcularea si încasarea respectivei taxe de prima înmatriculare.
Instanța de fond apreciază ca nelegală taxa de primă înmatriculare, echivalând aceasta cu taxele privind produsele accizabil, din moment ce face referire la achiziții intracomunitare, ceea ce este nefondat deoarece taxa de prima înmatriculare nu se aplică numai autoturismelor de proveniență străină, ci tuturor autoturismelor, inclusiv mărcii a cărei fabricare se efectuează pe teritoriul României.
In acest sens, motivarea instanței de fond nu are temei, deoarece Codul d e Procedură Fiscală, care reglementează taxa de primă înmatriculare, este legea specială după care se ghidează întreaga procedură fiscală.
În aceste condiții, consideră legală încasarea taxei de primă înmatriculare de către pârât, deoarece dispozițiile art.2141și 2143din Codul d e Procedura Fiscală au caracter imperativ.
Referitor la dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, de care instanța de fond nu a ținut cont în hotărârea dată, dispoziții care prevăd instituirea temeiului pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de - SRL în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, pârâta arată că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada mai sus menționata, și nu restituirea integrală a taxei.
Mai arată că în nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanta Permanentă a României pe lângă -, se arată că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită restituirea taxei plus dobânda legală aferente, recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond în mod greșit a admis această solicitare deoarece s-a produs o confuzie între dobânda legală și rata inflației, cum în mod corect trebuia solicitat, deoarece organul fiscal nu este o instituție bancară, iar reclamantul nu a depus acești bani cu titlu depozit pentru a i se calcula dobânda legală.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecarea cauzei instanței de fond, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice S, iar pe fond, menținerea ca legală și temeinică a operațiunii de încasare a taxei de primă înmatriculare efectuată de pârâtă.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.299 Cod Procedură Civilă și dispozițiile Codului d e Procedură Fiscală.
Intimatul - SRL nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și art.299 Cod procedură civilă, art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, în primul rând, susținerea recurentei pârâte Administrația Finanțelor Publice S, în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză este vădit neîntemeiată în raport de prevederile punctului 2 din Capitolul I al Procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, aprobate prin Ordinul MFP nr.1899/2004, conform cărora " restituirea se efectuează șa cererea contribuabilului, în termen de 45 zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent".
În raport de aceste prevederi normative și de faptul că pârâta este organul fiscal care a încasat taxa în discuție, așa cum de altfel, a precizat și prin intermediul motivelor de recurs, în mod corect a apreciat instanța de fond că există identitate între persoana pârâtei și cea care este obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că recurenta pârâtă are calitate procesuală în prezenta cauză". De altfel, recurenta pârâtă nu a indicat nici un temei legal pentru care Ministerul Finanțelor Publice ar trebui să aibă calitatea de parte în prezenta cauză.
În al doilea rând, cum corect a arătat și instanța de fond, taxa de prima înmatriculare în cazul autoturismelor care fuseseră înmatriculate anterior într-o țară membră a Uniunii Europene, precum în speță, are natura juridică a unei taxe cu efect echivalent, interzisă de art.25 și art.90 din Tratatul instituind, situație în care devine aplicabil principiul priorității dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, principiu consacrat și de art.148 alin.2 din Constituția României.
Recursul este fondat însă, în privința dobânzii întemeiate de intimat pe prevederile art. 1084 cod civil în referire la art. 1082 Cod Civil acordate acestuia de către instanța de fond. Prin concept, art. 1084 Cod Civil în referire la art. 1082 Cod Civil, privește acordarea daunelor-interese cuprinzând în general, pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, creditorul. Prin ipoteză, dispozițiile art. 1084 Cod Civil în referire la art. 1082 Cod Civil, pe care le-a avut în vedere și tribunalul, conform principiului disponibilității care guvernează imperativ, materia procesului civil, vizează dobânda legală, respectiv cea fixată de Banca Națională a României.
Or, în cazul materiei contenciosului fiscal, aceste daune-interese se fundamentează pe un temei distinct, Codul d e Procedură Fiscală, și totodată, se raportează la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod, având așadar, o natură diferită față de dobânda legală.
Întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, astfel cum am arătat, instanța nu poate să modifice temeiul juridic al cererii reclamantului, sub acest aspect, temei juridic ce a fost de altfel, reținut și de către tribunal, astfel încât Curtea va înlătura dispoziția instanței de fond referitoare la acordarea acestor daune-interese, în temeiul Codului Civil, dispoziție detaliată de către instanța de fond în cadrul considerentelor sentinței atacate, având în vedere faptul că reclamantului nu i se datorează aceste daunele-interese reglementate de Codul Civil, astfel cum am argumentat anterior și cum le-a solicitat în mod expres intimatul.
Pe de altă parte, Curtea constată faptul că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă faptul că intimatul ar fi solicitat în cadrul procedurii prealabile, organului fiscal, și plata majorărilor de întârziere reliefate, înscrisul de la fila 9 primul dosar fond, vizând exclusiv taxa de primă înmatriculare.
Pe cale de consecință, pentru ansamblul acestor considerente, întrucât sentința instanței de fond este nelegală sub acest aspect, se va admite recursul ca fondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că va fi respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor legale formulată de reclamanta și vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 525F/25.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea privind acordarea despăgubirilor legale formulată de reclamanta.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
--
Red.
Tehnodact. / /2 ex./22.02.2010
I -
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei
