Anulare act administrativ . Decizia 230/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 230/
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A, împotriva sentinței civile nr.343/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri,
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului formulat de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și menținerea sentinței civile a Tribunalului Vrancea ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar și pe care le susține oral în fața instanței. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constantă:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanta ""G a solicitat anularea deciziei nr.17/31 ianuarie 2008, deciziei de impunere 19996/26 noiembrie 2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.19995/26 noiembrie 2007.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr.343/6 octombrie 2009 admis acțiunea în parte anulând în parte decizia nr.17/31 ianuarie 2008 precum și raportul de inspecție fiscală nr.19995/26 noiembrie 2007 și decizia de impunere nr.19996/26 noiembrie 2009 menținând obligațiile de plată ale reclamantei numai pentru 37,59 lei contribuție fond și 43,348 lei penalități de întârziere.
Instanța de fond a reținut în motivare că prin raportul de inspecție nr.19995/15 noiembrie 2007 și decizia de impunere 19996/26 noiembrie 2007 au fost stabilite pentru reclamantă obligații de plată de 69.964 lei din care 28.729 lei contribuție fond și 41.235 lei penalități întârziere.
Reclamanta era obligată potrivit specificului activității sale să contribuie la fondul de mediu, însă expertiza efectuată în cauză a stabilit că autoritatea pârâtă a încadrat în categoria ambalajelor mai multe dintre materiile folosite de reclamantă și nu a avut în vedere și plățile efectuate de aceasta.
Așa fiind debitele reclamantei sunt de 37,599 lei fond și 43,34 lei penalități.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Fondului Pentru Mediu, invocându-se încălcări ale art.261 pct.5 Cod proc.civilă, în sensul că instanța de fond a preluat necritic concluziile raportului de expertiză, fără să emită propriile considerații, care să constituie motivarea judecătorului.
În fapt, hotărârea instanței este nemotivată, neoferind garanția pentru părți că cererile lor au fost analizat cu atenție.
Sub un alt motiv de recurs, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii prin încălcarea art.201 Cod proc.civilă, prin aceea că expertiza nu poate avea ca obiect decât împrejurări de fapt care presupun cunoștințe de specialitate, expertul neputându-se pronunța asupra unor probleme de drept și sub acest aspect, expertul și-a depășit atribuțiunile sale, substituindu-se judecătorului cauzei.
date de expert noțiunii de ambalaj sunt eronate astfel că nu a fost respectată nr.HG349/2002 cu privire la definiția ambalajului.
Sub această definiție de "ambalaj" organele de control au inclus pungile, sacoșele, sacii și folia de polietilenă cu grosime mai mică de 0,1 mm, folie în care se încadrează și cea termocontractibilă, iar toate celelalte produse ale "" reprezentând sacii menajeri și folia mai groasă de 0,1 mm nu au fost încadrate ca și ambalaje și nu au fost incluse în baza de impunere a cotei de 3% din valoarea de comercializare a ambalajelor, în perioada de referință 7.06.2002 - 2.10.2003.
Expertiza trebuia înlăturată și pentru că expertul a făcut trimitere la Directiva nr.94/62/CE a Parlamentului European deși directivele produc efecte doar de la data transpunerii lor în legislația internă.
Din acest punct de vedere, directiva la care s-a făcut referire a fost transpusă în legislația internă abia prin nr.HG899/10 iunie 2004 pentru modificarea și completarea nr.HG349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje și nu poate fi aplicabilă perioadei controlului, fiind ulterioară.
Un ultim motiv de recurs se referă la calculul obligației de plată a cotei de 3%, susținându-se că expertul a calculat eronat, luând ca bază de calcul valoarea de comercializare a ambalajelor de către producătorii și importatorii de ambalaje, prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
În referire la primul motiv de recurs se precizează că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea ca urmare a Deciziei nr.2890/27 mai 2009 pronunțată de în soluționarea recursului promovat într-o primă fază procesuală, în care instanța de fond a fost Curtea de APEL GALAȚI.
Motivul de casare reținut de a fost acela al competenței materiale a instanțelor, statornicindu-se că aceasta aparține Tribunalului ca primă instanță.
Așa fiind și cu ocazia primei judecăți și în fața primei instanțe a fost administrată proba cu expertiză contabilă, fiind vorba de o expertiză apreciată ca fiind utilă cauzei și ale cărei concluzii sunt în sensul exprimat prin cele două sentințe, respectiv al calculului eronat făcut de organele de control prin aplicarea cotei de 3% pentru fondul de mediu.
Instanța a omologat expertiza efectuată, ale cărei concluzii și le-a însușit și condiția validării lucrării este subînțeleasă astfel că o argumentare peste ceea ce s-a afirmat ar fi o repetare inutilă.
Așa fiind, nu se poate afirma că instanța de fond nu argumentat suficient hotărârea, câtă vreme și-a însușit integral concluziile raportului de expertiză, fiind înlăturată cele constatate de organele de control precum și susținerile, implicit.
De altfel, expertiza face parte integrantă din hotărâre din momentul în care a fost însușită de instanță.
Va fi înlăturată și susținerea potrivit căreia expertul trebuia să se pronunțe numai pe împrejurări de fapt și nu și asupra celor de drept și prin aceasta au fost nesocotite disp.art.201 Cod proc.civilă.
Expertiza contabilă a avut un singur obiectiv și anume acela al stabilirii corecte a obligațiilor de plată reprezentând contribuție la fondul de mediu în funcție de obiectul de activitate al reclamantei, care, a contestat modul de clacul efectuat de organele de control.
Este neîndoios că, pentru a răspunde acestui obiectiv, expertul contabil a avut în vedere împrejurări de fapt dar și chestiuni de drept, cercetând legislația aplicabilă perioadei supusă controlului.
Aceasta nu înseamnă o imixtiune în atribuțiile judecătorului cauzei, ci o argumentare legală prin care s-a ajuns la concluzia datorării unei sume mai reduse decât aceea reținută de organele de control, indicându-se totodată și actele normative avute în vedere.
Astfel fiind, se constată din actele dosarului că reprezentanți ai au stabilit obligații de plată și pentru alte produse fabricate de reclamantă, contrar prevederilor legale referitoare la definiția ambalajelor, conform Anexei I din nr.HG349/2002 și Legii nr.73/2000 care prevede că această cotă pentru mediu se datorează numai pentru producția de ambalaje.
Conform nr.HG349/2002 "Noțiunea de ambalaj semnifică orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reținerii, protejării, manipulării distribuției și prezentării acestora, de la materiile prime la cele procesate, de la producător până la utilizator și consumator.
Inspectori ai au considerat o parte a foliei termocontractibile ca ambalaj, incluzând cantitățile produse la plata sumelor datorate, deși această folie în fapt este un produs semifinit, prelucrat de alți agenți economici, în scopul producerii ambalajelor.
În perioada verificată, în categoria ambalajelor a fost inclusă de organele de control, folia în valoare de 2.756.674.810 lei, calculându-se suplimentar, ca sumă datorată la fondul de mediu cota de 3% în valoare de 82.700.244 lei, fapt ce duce nu numai la încălcarea dispozițiilor legale precizate, dar și la o dublă impunere în sensul calculării procentului de 3% atât în sarcina reclamantei, "" în calitatea sa de producător cât și în sarcina beneficiarului, ca producător de ambalaje.
Reclamanta are în obiectul său de activitate și producerea de produse finite dar și semifabricate - în speță folie, destinată altor agenți economici în vederea prelucrării ulterioare.
Sub un alt aspect la calcularea contribuției la fondul de mediu, organele de control nu au avut în vedere și cantitățile de deșeuri colectate și reciclate de reclamantă în perioada 2002-2003, așa cum rezultă din evidențele sale contabile.
Dispozițiile aceleași Legi nr.73/2000, prevăd în cazul colectării și reciclări deșeurilor, cota de 3% din valoarea ambalajelor introduse pe piață se datorează numai pentru diferența dintre cantitățile introduse și cantitățile colectate și reciclate.
Deși din evidențele contabile ale societății, pentru perioada 2002- decembrie 2003, rezultat că deșeurile colectate și reciclate de societate prin terți, sunt în cantitate de 820 kg. în anul 2002 și 2.260 kg. în anul 2003, cantități ce se regăsesc și în raportul de expertiză, organele de control au consemnat în raportul de inspecție fiscală că societatea nu a realizat valorificarea și reciclarea de deșeuri de ambalaje.
Organele de control nu au luat în calcul cantitățile de deșeuri reciclate, sub motivarea că reciclarea nu a fost realizată de reclamantă în mod direct ci prin terți, autorizați să recicleze deșeuri, contrar dispozițiilor legale.
În sensul celor susținute de reclamantă în legătură cu acest aspect a fost citată Decizia nr.4228/6 noiembrie 2007 potrivit căreia, este greșită interpretarea că obligația de colectare și reciclare a deșeurilor, stabilită de Legea nr.73/2000, ar avea un caracter intuitu personae și astfel scutirea prevăzută de art.8 alin.3 din lege de la plata cotei de 3% pentru fondul de mediu, nu ar putea fi acordată producătorului care a dus la îndeplinire această obligație prin intermediari, în baza unui contract de prestări servicii.
Așa fiind, contrar celor stabilite prin expertiză cu referire la modalitatea de calcul, organele de control au stabilit că este datorată cota de 3% de către reclamanta care a colectat și reciclat deșeuri dar această ultimă operațiune a fost înfăptuită prin terțe societăți autorizate în acest sens.
În fine, Curtea va înlătura și susținerea potrivit cu care, expertul contabil a greșit și atunci când la efectuarea lucrării, avut în vedere Directiva nr.94/62/CE a Parlamentului European, care nu-și putea produce efectele, în opinia recurentei, pe motiv că, nu a fost transpusă în legislația internă în perioada supusă controlului 2002-2003, ci ulterior acestei perioade.
Potrivit art.148 din Constituție dar și Tratatului CEE, reglementările comunitare au caracter obligatoriu, având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Față de cele expuse, văzând și art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A, împotriva sentinței civile nr.343/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./31.03.2010
Tehno/31.03.2010/ex.4
Fond -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
