Obligația de a face. Decizia 2359/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2359

Ședința publică de la 12 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu

JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, și C, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurent Reclamant - și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, și

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.

S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

Curtea, constată cauza în stare de soluționare și o reține pentru deliberări.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.2 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamantul.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, și

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că este neîntemeiată excepția necompetentei materiale invocată de reclamant întrucât raportat la natura litigiului, competenta aparține instanței de contencios administrativ conform art. 2 și 3 din Legea 554/2004.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, s-a apreciat că este întemeiată, reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 1201.civ. este lucru judecat când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Art. 166.pr.civ. prevede că excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de instanța de judecată.

S-a reținut că în cauză cererea are același obiect, părți și cauză cu cererea ce a făcut obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința nr. 4554/26.11.2007.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a încălcat prevederile art.118 Cod pr.civilă.

Un al doilea motiv privește faptul că nu există identitate între obiect, părți și cauză, întrucât atât obligația de a face, părțile și cauza diferă.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că C nu are calitatea de pârâtă, fiind introdusă abuziv în cauză, fără acceptul său și că instanța de fond a avut în vedere probele și excepțiile C, fără ca aceasta să depună întâmpinare.

Se arată că actul dedus judecății este HCL 51/31.03.1998, act ce nu a fost emis de pârâta C, pentru a fi introdusă în cauză.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea îl apreciază neîntemeiat.

Prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea Consiliului Local al Municipiului C să respecte și să aducă la îndeplinire prevederile Hotărârii 51/31.03.1998, să se constate legalitatea acestei hotărâri și să se dispună sigilarea raportului comercial, situat în C, strada -, -emina, parter,.150, până la îndeplinirea obligației prevăzute în art.2 din Hotărârea nr.51/1998 a Consiliului Local al Municipiului

Instanța de fond, prin încheierea de ședință din 20.10.2008 a disjuns capătul de cerere privind sigilarea spațiului comercial și l-a înaintat secției comerciale spre competentă soluționare păstrând astfel pentru soluționare capetele de cerere privind obligarea Consiliului Local al Municipiului C să respecte și să ducă la îndeplinire prevederile Hotărârii 51/31.03.1998 și să se constate legalitatea acestei hotărâri.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că-n cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.1201 Cod pr.civilă ce reglementează excepția lucrului judecat, întrucât printre capetele de cerere ce au făcut obiectul dosarului nr- și în care s-a pronunțat sentința nr.4554/26.11.2007 figurează și cel privind constatarea legalității hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr.51/31.03.1998.

Că prin cea de-a doua acțiune, reclamantul a solicitat în plus obligarea Consiliului Local să respecte și să ducă la îndeplinire prevederile Hotărârii 51/1998 nu înfrânge puterea de lucru judecat, întrucât această cerere este posibilă doar ca urmare a constatării legalității hotărârii.

Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între același părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Susținerea recurentului că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.118 Cod pr.civilă, în sensul că a admis această excepție, fără ca pârâții să depună întâmpinare în termenul legal, fiind astfel decăzuți din dreptul de a propune probe și invoca excepții, nu poate fi reținută ca motiv de casare sau modificare a sentinței.

Potrivit art.118 alin.2 Cod pr.civilă, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a atrage decăderea pârâtului din dreptul de a depune mai propuse probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, iar art.166 Cod pr.civilă prevede că aceasta se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.

Astfel, nedepunerea întâmpinării în termenul legal, nu decade părțile din dreptul de a invoca excepția autorității de lucru judecat, întrucât această excepție este de ordine publică.

Nici susținerea recurentului că instanța de fond a introdus în cauză pe pârâta C fără a avea calitate de pârâtă și fără acceptul său nu constituie motiv de casare sau modificare sentinței.

În condițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă, actele cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Excepția lipsei calității procesuale pasive putea fi invocată doar de, la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond, iar prin menținerea acesteia în cauză ca pârâtă nu s-a produs reclamantului nicio vătămare.

În consecință, având în vedere aceste considere, Curtea în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 2 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.G:-

LF/ 2 ex/04.06.2009

Jud.fond:

Președinte:Gabriela Carneluti
Judecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Daniela Vijloi

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 2359/2009. Curtea de Apel Craiova