Anulare act administrativ . Decizia 2381/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2381
Ședința publică de la 19.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 436 pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 05.05.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 1022/C/2009), în contradictoriu cu reclamantul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.436/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă s-a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.440/ 12.02.2009 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B; s-a ispus anularea deciziei și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să valideze hotărârea nr.108/28.09.2005 emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și să actualizeze despăgubirile bănești începând cu data expirării termenului de 60 de zile calculat de la înaintarea dosarului, ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr.108/28.09.2005 emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Lg.9/ 1998, contestatorului i-au fost stabilite compensații bănești în sumă totală de 111.011,4820 lei pentru locuințe, anexe gospodărești și teren aferent, dar și pentru teren agricol, bunurile despăgubite fiind identificate în raportul de evaluare atașat la dosar.
Conform acestui raport de evaluare, s-a constatat că au fost stabilite despăgubiri bănești pentru 0,14 ha teren agricol în valoare de 1.074,9100 lei, pentru locuințe și anexe în valoare de 32.029.890 lei ROL și pentru terenul aferent acestora de 1000. în valoare de 1.067.335.830 lei ROL, totalul bunurilor fiind de 111.011,4820 lei, precizat în hotărârea nr.108/2005.
Având în vedere bunurile pentru care au fost stabilite despăgubirile sus arătate, s-a constatat fondată critica de nelegalitate prezentată de contestator, în sensul că despăgubirile stabilite de comisia județeană corespund bunurilor dobândite cu titlu oneros de autorul contestatorului în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1947, aflat la fila 18 din dosar.
Așadar, contractul de vânzare-cumpărare face dovada până la proba contrară că bunurile au fost dobândite cu titlu oneros și nu în compensare, așa cum greșit reține pârâta în decizia de invalidare ce face obiectul prezentului control de legalitate.
Referitor la cererea privind actualizarea compensațiilor, tribunalul constată fondată solicitarea în raport de decizia nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, actualizare ce se calculează de la expirarea celor 60 de zile raportat la data înaintării dosarului la pârâtă, mai ales că în cauză contestatorul a fost de acord cu despăgubirile stabilite de comisia județeană.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta arătând că, în urma recolonizării, autorul reclamantului a fost despăgubit pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1947 fost încheiat cu autorul reclamantului în condițiile respectării disp, Legii nr.715/1946.
Art.1 din Decretul nr.553/1953 prevede anularea, în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
Recurenta a apreciat că statul român nu mai are nicio datorie față de autorul reclamantului, pe aceste considerente fiind emisă Decizia nr.440/12.02.2009 prin care a fost invalidată Hotărârea nr.108/2005, iar dosarul a fost trimis către Instituția Prefectului județului C pentru a se emite o nouă hotărâre, luându-se în considerare toate actele existente în dosarul de despăgubire.
Referitor la cererea de actualizare a cuantumului compensațiilor, au fost invocate disp. art.34 lit.h din HG nr.753/1998, susținându-se că creanța devine exigibilă la data emiterii deciziei de validare, pentru actualizare aplicându-se art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998.
De asemenea, au fost invocate disp. art.5 din HG nr.286/2004, disp. HG 1643/2004, apreciindu-se că a extinde aplicabilitatea acestor prevederi în înseamnă a încălca dispozițiile legale existente, pe principiul conform căruia "legea specială derogă de la legea generală și că legea este de strictă interpretare.
Analizând actele aflate la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate, apreciind că reclamantul este îndreptățit să obțină despăgubirile a căror acordare a fost propusă prin Hotărârea nr.108/28.09.2005 a Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 pentru bunurile autorului său trecute în proprietatea statului bulgar.
Curtea constată că la dosar a fost depusă copia contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al în calitate de vânzător și colonistul, în temeiul disp. art.12 din Legea nr.1430/1940 asupra colonizărilor.
Acest contract avea ca obiect un teren de cultură în suprafață totală de 10 ha. situat în Comuna, județul T, un imobil compus dintr-o construcție cu 2 camere, 1 sală, 1 bucătărie și dependințe cu un teren loc de casă în suprafață de 4.500 mp. situat în V satului.
La art.2 din contract se prevedea că prețul imobilului vândut este de 256.000 lei care se va achita fără dobândă la colonistul cumpărător sau urmașii săi, în termen de 10 ani începând de la 01.01.1950, plata făcându-se în 10 rate egale anuale.
Totodată, la art.14 din contract este consemnată renunțarea de către colonist, prin semnarea contractului, la orice pretenție în viitor față de Statul Român.
Instanța de fond a apreciat că acest contract face dovada până la proba contrară că bunurile au fost dobândite cu titlu oneros și nu în compensare.
Sub acest aspect, Curtea constată că reținerea caracterului oneros al contractului se poate face numai în situația în care reclamantul făcea dovada că autorul său ori urmașii acestuia au plătit prețul menționat în contract, sarcina probei revenindu-i în conformitate cu art.1169 cod civil potrivit căruia cel ce face propunerea înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Caracterul oneros al contractului de vânzare cumpărare este determinat de faptul că ambele părți urmăresc anumite interese patrimoniale, respectiv primirea unui echivalent în schimbul prestației la care se obligă. Vânzătorul urmărește să primească prețul ca un contra echivalent al prestației sale, iar compărătorul urmărește să primească bunul cumpărat în schimbul prețului stabilit.
Or, în cauză, reclamantul nu a probat plata prețului bunurilor cumpărate, astfel încât susținerea privind caracterul oneros al contractului este lipsită de suport probator.
Mai mult, art.1 din Decretul nr.553/1953 prevede anularea, în măsura în care nu au fost achitate, a sumelor datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.766/1941.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit că până la intrarea în vigoare a Decretului nr.553/1953 a achitat o parte din ratele prețului, precum și faptul că ulterior intrării în vigoare a acestui decret colonistul nu mai avea obligația achitării celorlalte rate, se contată că bunurile ce au format obiectul contractului de vânzare- cumpărare nu au fost dobândite cu titlu oneros, ci în compensație pentru bunurile abandonate în Bulgaria.
În consecință, Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr.440/12.02.2009 prin care a fost invalidată Hotărârea nr.108/28.09.2005 este un act administrativ legal, emis cu respectarea disp. Legii nr.9/1998 care în art.1 stabilește că cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 07.09.1940 au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri pe care le aveau în proprietate în județul și, cedate Bulgariei pentru recoletele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fuctiferi altoiți.
În condițiile în care prin contractul de vânzare - cumpărare anterior menționat, autorul reclamantului a dobândit bunuri imobile pentru care nu a plătit prețul stabilit, acestea reprezintă compensații pentru bunurile abandonate în Bulgaria, reclamantul neputând beneficia de compensațiile stabilite de Legea nr.9/1998.
Față de aceste considerente, nu va mai fi analizat motivul de recurs care vizează actualizarea cuantumului compensațiilor acordate reclamantului.
Constatând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința în tot în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 436 pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 05.05.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 1022/C/2009), în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică sentința atacată în tot, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
11.12. 2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
