Anulare act administrativ . Decizia 2379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2379
Ședința publică de la 19.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de intervenientul, de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI și de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.406/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.18821/CA/3/2008.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2009,când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B sub nr-, reclamantii, FANIUCA, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, au solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local S nr.22/25.01.2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin hotărârea atacată s-a aprobat planul urbanistic zonal (PUZ), pentru terenul situat în S, Drumul Cota 1400 nrA2, cu derogări de la planul de urbanism general. Deși în zonă regimul de înălțime aprobat prin era, POT 40% și 1,3, prin PUZ-ul atacat s-a modificat la 2,4, iar regimul de înălțime la, ceea ce echivalează cu șapte etaje.
Reclamanții au arătat, de asemenea, că s-a schimbat destinația terenului,din pădure în construcții de locuințe, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.26/1996 privind Codul silvic și OUG nr.96/1998.
Pe terenul respectiv nu se putea obține PUZ decât pentru construirea unui obiectiv turistic, având în vedere că este necesar să fie defrișată o parte din pădurea existentă.
Reclamanții au mai susținut că sunt încălcate dispozițiile Regulamentului General de Urbanism, având in vedere că nu se asigură căile de acces prevăzute în acesta.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că aprobarea PUZ-ului s-a tăcut cu respectarea cerințelor legale, în baza avizului nr.1462/23.11.2007 al Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism a Județului
Beneficiarul actului administrativ atacat, a formulat cerere de intervenție accesorie, solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de intervenție, a arătat că sunt permise derogările de la, iar prin hotărârea atacată s-a aprobat în mod legal un PUZ, neconstituind motiv de anulare derogările de la. A arătat, de asemenea, că există avizul favorabil al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Tîrgoviște, Parcul, din data de 9.10.2007, precum și avizul favorabil emis de Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și P din data de 6.05.2003.
Reclamanții și au renunțat la judecată,iar instanta a luat act de aceste renuntari,în conformitate cu art.246 proc.civ.
Prin sentinta civilă nr.406/02.02.2009,Tribunalul a admis actiunea,a dispus anularea HCL S nr.22/25.01.2008 și a respins ca neîntemeiata cererea de interventie accesorie a intervenientului.
Pentru a pronunta acesta solutie,instanta a retinut ca autorii intervenientului au obținut certificatul de urbanism nr.296/28.06.2007, acesta fiind eliberat in vederea obținerii autorizației de construire pentru imobile locuințe, imprejmuire teren, branșamente utilități și organizare de șantier, pe terenul situat pe Drumul Cota 1400 (fostă Gh. ) nrA2,
Având in vedere că pentru obținerea autorizației de construire a imobilelor s-a stabilit prin certificatul de urbanism obligativitatea obținerii unui plan urbanistic zonal, a fost emis actul atacat, Hotărârea Consiliului Local S nr.22/25.01.2008, în aceasta prevăzându-se derogări de la în ceea ce privește regimul de înălțime stabilit la și in ceea ce privește coeficientul de utilizare a terenului, stabilit la 2,4.
Susținerile reclamantei, in conformitate cu care ar fi trebuit obținut un certificat de urbanism special pentru aprobarea PUZ, au fost apreciate ca neintemeiate.
Succesiunea logică a operațiunilor tehnice-juridice in această cauză, conform art.28 și urm. din legea nr.350/2001, este obținerea certificatului de urbanism și ulterior obtinerea autorizatiei de construire. Având in vedere că in cauza de fată construcția ce se urmărește a fi edificată derogă de la prevederile -ului, prin certificatul de urbanism nr.296/2007 a fost impusă, printre alte condiții, și obligația de obținere a unui PUZ. Pentru obținerea PUZ nu mai era necesar încă un certificat de urbanism,care nu ar fi făcut altceva decât să reia cele specificate in certificatul existent.
Susținerile reclamantei privind nesupunerea dezbaterii publice a emiterii PUZ-ului au fost apreciate ca neîntemeiate, existând in acest sens, la fila 41 din dosar, anunțul publicat de către emitentul actului cu privire la proiect, astfel că orice persoană interesată putea lua la cunoștință de conținutul acestuia.
Pe de altă parte, retine Tribunalul, dispozițiile privind regimul silvic au fost încălcate.
Astfel,se arata în continuare,prin certificatul de urbanism nr.296/28.06.2007 s-a solicitat avizul Direcției Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare
Pârâtul a comunicat tribunalului prin adresa nr.31402/22. 11.2008 - fila 215 din dosar, că "pentru cazul în speță acest aviz este reprezentat de decizia nr.72/6.05.2003 a Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și P".
Decizia nr.72/6.05.2003 a Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și Paf ost depusă la fila 175 din dosar și din cuprinsul acesteia rezultă că s-a aprobat scoaterea din circuitul si civil pentru ocuparea definitivă a suprafeței de 1000 metri. iar suprafața maximă de defrișat de 200 metri, in scopul construirii unui HOTEL.
In conformitate eu art.74 din legea nr.26/1996 privind Codul Silvic, in vigoare la momentu1 aprobării PUZ-ului, reducerea suprafeței pădurilor proprietate privată este interzisă, cu excepția situatiilor prevăzute la art. 54 alin.2. De asemenea, este interzisă defrișarea lentă, prin secuiri de arbori ori prin alte procedee care duc la reducerea treptată a consistenței pădurii.
Rezultă,în opinia Tribunalului,că singurele situații in care se poate reduce suprafața împădurită sunt cele prevăzute limitativ de art.54 alin.2 conform căruia, în mod excepțional, pentru construcții cu destinație militară, pentru căi ferate, șosele de importanță deosebită, linii electrice de înaltă tensiune, mine, forări, sonde și echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru lucrări de îmbunătățiri funciare, de gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă. obiective turistice, ocuparea definitivă de terenuri din fondul forestier în alte scopuri decât cele silvice, cu defrișarea pădurii sau fără, se aprobă potrivit legii.
Decizia nr.72/6.05.2003 a Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și P avută in vedere pentru emiterea PUZ,dispunea scoaterea din circuitul silvic exclusiv in scopul construirii unui hotel, însă PUZ contestat a fost aprobat pentru construirea a două blocuri de locuințe a câte șapte nivele, care nu reprezintă obiectiv turistic. De asemenea, această decizie este emisă anterior certificatului de urbanism, putându-se deduce in mod rezonabil că emitentul acesteia, chiar și pentru aprobarea construirii unui hotel, a avut in vedere regimul de înălțime și -ul din planul de urbanism general, nicidecum pe cele ce urmau a fi aprobate ulterior.
Pârâtul avea obligația de a obține un aviz emis de autoritățile silvice centrale cu încunostințarea acestora asupra intenției de schimbare a regimului terenului.
Înscrisul de la fila 174, respectiv adresa nr.1077/9.10.2007 a Direcției Silvice Tîrgoviște - Parcul Național, nu poate suplini cerinta de la pct.d din certificatul de urbanism nr.- privind obținerea avizului Direcției Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare
Parcul Național a emis un acord favorabil pentru ridicarea construcțiilor in vecinătate, constatând că acestea se află in aval, astfel că gestionarea apelor uzate și a deșeurilor nu va produce un impact negativ asupra patrimoniului din parc. Avizul Parcului Național avea in vedere,deci, eventuale consecințe pe care construcția le-ar fi putut avea asupra rezervației e, ceea ce excede domeniului avizului Direcției Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare
Asa fiind,se concluzionează că PUZ-ul a fost aprobat prin HCL S nr.22/2008 cu încălcarea legislației silvice arătate. Susținerile pârâtului conform cărora suprafața de teren a fost deja defrișată, chiar reale de ar fi, nu pot suplini inexistența documentului prevăzut de lege in mod imperativ. efectivă a unei păduri nu schimbă regimul juridic al terenului, dacă nu a fost făcută conform dispozițiilor legale enunțate anterior.
Ca efect al admiterii acțiunii principale, Tribunalul respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI S, criticand-o sub urmatoarele aspecte:
Tribunalul a retinut un singur argument dintre numeroasele critici pe care reclamanta le-a adus pe parcursul solutionarii cauzei si care au fost reluate de aceasta din urma prin concluziile scrise depuse dupa fiecare amanare de pronuntare, cu incalcarea flagranta a principiilor oralitatii si contradictorialitatii care guverneaza procesul civil.
Argumentul retinut in motivarea sentintei civile recurate este tocmai acela care se regaseste in documentul intitulat "concluzii scrise -supliment", depus de rec1amanta, prin avocat, la data de 30.01.2009, la trei saptamani de la judecarea cauzei.
Instanta de fond a omis sa raspunda in considerentele sentintei civile recurate la doua aparari pe care atat recurentul,cat si intervenientul, le-au formulat cu ocazia dezbaterilor pe fond, dar si prin concluziile scrie depuse in data de 16.01.2009, respectiv faptul ca reclamanta nu este vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin aprobarea Hotărârii nr.22 din 25.01.2008;
Se mai sustine ca o eventuala decizie de scoatere din circuitul silvic a terenului in suprafata de 2018 mp, proprietatea intervenientului, nu era necesara la momentul aprobarii PUZ-ului in discutie, ci numai ulterior, la momentul emiterii autorizatiei de construire, atunci cand autoritatea publica competenta ar fi permis, in baza Legii nr.50/1991, ca o anumita persoana sa intervina asupra terenului pe care instanta de fond l-a calificat ca facând parte din fondul forestier.
Modul in care instanta a inteles sa solutioneze cauza dovedeste,în opinia recurentului,fie o partinire a completului de judecata, fie necunoasterea dispozitiilor legale, atat a acelora care reglementeaza buna desfasurare a procesului civil, dar si a acelora care reglementeaza problemele legate de urbanism si de aplicare in timp a legii.
II. Sentinta recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina - art.304 pct.7 Cod procedura civila,
Prin concluziile orale si scrise pe care recurentul le-a sustinut in fata instantei, s-a aratat ca "avizul Directiei Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare B", solicitat prin Certilicatul de Urbanism nr.296 din 28.06.2008 la pctA lit.I (aflat la filele nrA9 - 50 dosar fond), era necesar la momentul primirii spre aprobare a Proiectului Autorizatiei de Construire(faza ), iar nu la momentul aprobarii Planului Urbanistic Zonal, solicitat prin acelasi certificat de urbanism la pctA lit.3.
Instanta de fond trebuia sa retina ca, astfel cum rezulta din continutul acestui certificat de urbanism, avizul Directiei Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare B, planul urbanistic zonal, dar si toate celelalte documente solicitate prin certificatul de urbanism nr.296 din 28.06.2008 la pctA de la lit.a la lit.e trebuiau sa insoteasca cererea de emitere a autorizatiei de construire.
Prin urmare, avizul retinut de Tribunal ca fiind necesar in prezenta cauza nu trebuia prezentat la momentul aprobarii planului urbanistic zonal, ci, ulterior, dupa aprobarea acestuia din urma, impreuna cu toate celelalte documente solicitate la pct.4 din certificatul de urbanism, adica la momentul remiterii spre aprobare a cererii pentru eliberarea autorizariei de construire.
Cu toate acestea, considerentele sentintei recurate, nu se raspunde la aceasta aparare, retinand ca avizul era necesar la momentul aprobarii planului urbanistic zonal prin hotararea atacata de catre reclamanta.
Din aceasta perspectiva, sentinta civila recurata nu contine motivarea in drept a unui asemenea punct de vedere.
Textele de lege invocate de instanta de fond ca argumente pentru admiterea cererii de chemare in judecata vizeaza alte aspecte, iar nu momentul la care era sau nu necesar avizul Directiei Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare B, in fapt P, certificatul in speta continand sub acest aspect o eroare materiala.
III. Sentinta recurata este lipsita de temei legal,fiind data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii -art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, hotararea judecatoreasca recurata a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a urmatoarelor dispozitii legele, fiecare dintre ele fiind in masura a atrage modificarea sentintei civile nr. 406 din 02.02.2009:
-Art.l alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ;
-Art.1, art.7, art.10 din Legea nr.501l991 privind autorizarea executarii lucrarilor de construire;
-Art.28-art.34 si art.44-art.49 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul;
-Art.3 si art.54 alin.2 din Legea nr.26/1996;
-Art.1 alin.I si 2 si art.37 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008;
-Art.15 alin.2 din Constitutia romaniei si art.l din Codul civil.
3.1Reclamanta A nu se poate considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin aprobarea Hotararii nr.22 din 25.01.2008.
In ciuda faptului ca instanta de judecata trebuia sa identifice care anume din drepturile sau interesele legitime ale reclamantei au fost incalcate prin adoptarea Hotararii nr.22 din 25.01.2008, considerentele sentintei civile recurate nu contin o asemenea argumentatie, desi chiar primul articol al legii contenciosului administrativ arata ca numai o asemenea persoana se poate adresa instantei specializate.
In fapt, reclamanta nici nu poate invoca vatamarea unui drept sau interes legitim prin adoptarea Hotararii nr.22 din 25.01.2008, atata timp cat terenul proprietatea acesteia, in suprafata de 798 mp, impreuna cu o parte din terenul proprietatea intervenientului sunt parti ale parcelei cu numarul cadastral provizoriu 300/2, in suprafata de 4.103 mp, situat in orasul S, str. - fara numar, judetul S, parcela care a apartinut SC SRL.
Mai mult, insasi reclamanta, prin decizia nr.18I din 15.08.2006 a Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic si de Vanatoare P, depusa in fotocopie la instanta de fond la termenul din 12.01.2009, a solicitat si obtinut scoaterea din circuitul silvic a unei suprafete de teren de 453 mp din totalul de 198 mp în vederea construirii unei vile turistice.
astazi, aceasta a fost construita, receptionata, dar nu figureaza ca structura de primire turistica a niciunei autorități,fiind folosita de reclamanta în scop persoanl personal.
In ceea ce priveste un eventual interes legitim, care sa fi existat la data pronuntarii sentintei civile recurate, oricum acesta nu mai putea sa subziste atata timp cat, pe de o parte, terenul in suprafata de 1.188 mp din totalul de 2.018 mp aflat in proprietatea intervenienului nu mai fac parte din fondul forestier, iar, pe de alta parte, conform art.37 alin.l lit.c din Legea nr,46/2008 pot fi scoase definitiv din fondul forestier national si terenuri necesare realizarii de locuinte.
Mai mult, interesul reclamantei nu numai ca nu este actual si legitim, dar el nu este nici macar nascut, atata timp cat nu i-a fost eliberat intervenientului autorizatia de construire necesara pentru edificarea vreunei constructii pe terenul proprietatea acestuia.
3.2 Avizul de scoatere din circuitul silvic a terenului proprietatea intervenientului nu era necesar la data aprobarii planului urbanistic zonal prin Hotararea nr.22 din 25.01.2008.
In ciuda faptului ca instanta de fond avea obligatia de a motiva in drept concluzia sa conform careia acest aviz era necesar la data aprobarii planului urbanistic zona, fapt care, asa dupa cum s-a aratat la pct.I de mai sus, nu s-a intamplat, un asemenea aviz era necesar numai ulterior, la momentul eliberarii autorizatiei de construire.
În baza art.7 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de construire, autorizatia de construire se emite pe baza documentatiei depuse la autoritatile prevazute la art.A, care va cuprinde:
certificatul de urbanism;
dovada titlului asupra terenului;
proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
avizele si acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;
dovada privind achitarea taxelor legale.
Totodata, in baza art.10 lit.c din acelasi act normativ, pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii in zonele asupra carora s-au stabilit arii protejate,solicitantul va obtine avizul Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor si al Ministerului Agriculturii, Padurii si Dezvolatrii Rurale.
Din interpretarea acestor doua texte de lege rezulta foarte clar ca orice aviz impus prin certificatul de urbanism sau cerut de lege este necesar a fi obtinut in momentul in care solicitantul depune cererea pentru emiterea autorizatiei de construire, iar nu anterior. Este si firesc sa fie astfel, atata timp cat, in baza art.I din Legea nr.50/1991, executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare.
Prin urmare, existenta prin ele insele ale unor planuri urbanistice generale, zonale sau de detaliu, dupa caz, nu este in masura a permite executarea lucrarilor de construire in lipsa autorizatiei de construire impuse prin art.l din Legea nr.50/1991.
Mai mult, din interpretarea art.54 din Legea nr.26/1996, Codul silvic in vigoare la data adoptarii Hotararii nr.22 din 25.01.2008, se observa ca legiuitorul are in vedere tocmai ipoteza in care lucrarile enumerate de acest text de lege urmeaza a fi efectiv realizate in baza unei autorizatii de construire, iar nu ipoteza in care asemenea lucrari ar putea fi eventual realizate conform planurilor urbanistice aprobate.
Instanta de fond nu a înteles distinctia fundamentala dintre planul de urbanism si autorizatia de construire, mai exact faptul ca planul de urbanism, conform art.44 din Legea nr.350/1001, reglementeaza utilizarea terenurilor si conditiile de ocupare a acestora cu constructii, in timp ce autorizatia de construire, ca act administrativ individual, urmareste ca activitatea de construire propriu zisa sa fie realizata in conformitate cu legea si cu aceste conditii impuse prin documentatiile de urbanism.
Chiar daca o documentatie de urbanism, fie ea, PUZ sau, prevede ca pe o anumita unitate teritoriala de referinta () pot fi realizate anumite constructii, conform destinatiei astfel stabilite, asta nu obliga proprietarii acelor terenuri sa obtine avizele si autorizatiile cerute de lege decat in momentul in care solicita aprobarea executarii lucrarilor de constructie, adica la momentul depunerii cererii pentru aprobarea autorizatiei de construire.
la momentul in care proprietarul terenului nu decide sa construiasca in baza unei autorizatii de construire, acesta nu poate fi obligat sa obtina avize si autorizatii care ii sunt necesare numai la acel moment.
Or, in cazul de fata, pentru terenul in suprafata de 2.018 mp. avut in vedere de planul urbanistic zonal aprobat prin Hotararea nr.22 din 25.01.2008, nu a fost inca eliberata nicio autorizatie de construire.
De altfel, prin acest plan urbanistic zonal, autorii intervenientului nici macar nu au solicitat schimbarea regimului economic al zonei, astfel cum acesta era aprobat deja prin planul urbanistic general.
Astfel, in planul urbanistic general, destinatia prevazuta pentru terenul in suprafata de 2.018 mp era aceea de "locuinte si functiuni complementare existente cu caracter predominant de odihna, recreere si turism,in timp ce PUZ aprobat are in vedere functiunea de locuinta.
Prin urmare, din punct de vedere al destinatiei economice, PUZ aprobat prin Hotararea nr.22 din 25.01.2008 nu aduce nicio modificare Planului Urbanistic General al Orasului S, fapt pentru care orice discutie privitoare la un eventual aviz de scoatere din circuitul silvic este oricum prematura la momentul eliberarii autorizatiei de construire.
Modul in care instanta de fond a inteles sa faca aplicarea in timp a dispozitiile legale relevante in cauza este total gresit.
Astfel, instanta de fond, desi nu arata care este textul de lege in baza caruia avizul de scoatere din circuitul forestier ar fi fost necesar pentru aprobarea planului urbanistic zonal, face trimitere la dispozitiile din Codul silvic in vigoare la momentul aprobarii Hotararii nr.22.01.2008, respectiv la dispozitiile art.54 alin.2 din Legea nr.26/1996.
In ciuda faptului ca acest text de lege nu impune existenta avizului de scoatere din circuitul silvic la momentul aprobarii unui plan urbanistic ci numai la momentul autorizarii executarii lucrarilor de construire, Tribunalul il invoca pentru a lasa impresia ca recurentul ar fi adoptat Hotararea nr.22 din 25.01.2008 cu incalcarea legii.
In fapt,apreciaza recurentul, nu numai ca acest text de lege nu este aplicabil in speta, dar el era oricum abrogat la momentul pronuntarii sentintei civile recurate, prin Legea nr.46/2008. Or, in conformitate cu dispozitiile art.37 alin.1 lit.c din noul Cod silvic, pot fi scoase definitiv din fondul forestier national si terenuri necesare realizarii de locuinte, nu numai terenuri necesare realizarii de obiective turistice.
Prin urmare, situatia juridica avuta in vedere de instanta de fond produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila in vigoare la data producerii ei, regula cristalizata in adagiul tempus regit actum.
Totodata, trebuie retinut ca in domeniul dreptului public este de principiu ca aplicarea imediata a normei noi este de stricta necesitate. Aici, problema conflictului in timp de norme se pune in alti termeni. Normele de drept public se aplica imediat, inlaturand normele vechl
In cazul de fata, situatia juridica dedusa judecatii are in vedere legislatia aplicabila la momentul pronuntarii sentintei civile recurate, care este mai permisiva decat aceea in vigoare la momentul aprobarii Hotararii nr.22 din 28.01.2008.
Problema avizului de scoatere din circuitul silvic este gresit ridicata de instanta, daca se are in vedere un alt parametru urbanistic foarte important existent in si care nu a fost nici el modificat prin PUZ-ul aprobat prin Hotararea nr.22 din 25.01.2008, respectiv procentul de ocuparc a terenului (POT).
Astfel, POT -ul aprobat pentru zona din care face parte si terenul proprietatea intervenientului, in suprafata totala de 2.018 mp, este de 40%, adica o amprenta la sol de 807 mp.
In conditiile in care terenul proprietatea intervenientului a rezultat in urma alipirii a doua parcele de teren, una de 880 mp si una de 1.188 mp, iar prima dintre acestea a avut tot timpul categoria de folosinta "curti constructii", fapt dovedit cu actele de proprietate ale acestuia,rezulta ca acesta are dreptul sa edifice o constructie a carei amprenta la sol nu poate fi mai mare decat parcela cu categoria de folosinta trecuta si actuala de "curti constructii".
Mai mult, astfel cum rezulta in mod indirect din adresa nr.4017 din 13.08.2007 a Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic si Vanatoare P, transmisa de acesta din urma OCOLULUI SILVIC S, terenul in suprafata de 1.188 mp din totalul de 2.018 mp, cat aveau in proprietate autorii intervenientului, era liber de vegetatie forestiera, tiind defrisat la acel moment.
Or, un teren pe care nu se mai afla vegetatie forestiera si pentru care exista deja o decizie de scoatere din circuitul silvic - Decizia nr.72 din 06.05.2003 - nu mai face parte din fondul forestier national, astfel cum componenta acestuia a fost stabilita prin dispozitiile art.3 din Legea nr.26/1996, iar ulterior prin dispozitiile art.t alin.l si 2 din Legea nrA-.
In conditiile in care terenul in suprafata totala de 2.018 mp ce face obiectul PUZ-ului aprobat prin Hotararea nr.22 din 25.01.2008, nu facea parte din fondul forestier national la momentul adoptarii acestei hotarari, intrucat suprafata de 880 mp avea categoria de folosinta "curti constructii", iar diferenta de 1.188 mp era in fapt libera de vegetatie forestiera, apare ca evident faptul ca solicitarea impusa prin certificatul de urbanism nr.296 din 28.06.2008 la pct.A lit.1 este caduca.
Intervenientul a formulat,de asemenea,recurs împotriva sentintei Tribunalului,pentru aceleasi motive invocate de catre recurentul Consiliul Local al orasului S,astfel cum acestea au fost expuse pe larg mai sus.
Prin cererea înregistrata la data de 10.03.2009,a declarat recurs si reclamanta,criticand-o sub aspectul celor retinute în considerente.
Analizand recursurile pârâtului și inteveninetului,prin prisma motivelor invocate,avand în vedere si dispozițiile art.304 ind.1.proc.civ,Curtea constata urmatoarele:
În privinta primului motiv de recurs,respectiv încălcarea principiului oralitatii si contradictorialității,instanta retine că,desi recurentii nu au precizat temeiul de drept în sustinerea acestuia,sunt incidente în cauza dispozițiile art.304 pct.5 proc.civ -"când,prin hotarare data,instanta încălcat formele de procedura prevazute sub forma nulitatii de art.105 alin.2".
Niciunul din principiile anterior mentionate nu au fost încălcate în cauza,chiar recurentii specificând faptul " reluarii" de catre reclamanta a motivelor de nelegalitate a actului administrativ atacat în cuprinsul concluziilor scrise, depuse ca urmare a amanării pronuntarii de catre instanta de fond.Or,"reluarea",presupune cu evidenta preexistenta asertiunilor reclamantei în sensul celor aratate de catre recurenti,de care acestia aveau cunostinta înca de la momentul comunicarii cererii de chemare în judecata.În acest sens,Curtea retine ca unul din motivele ce au fundamentat actiunea în anularea hotararii de aprobare a PUZ l-a constituit tocmai încalcarea dispozițiilor Codului silvic,aspecte ce au fost avute în vedere de catre instanta de fond în argumentarea solutiei pronuntate în speta.
De retinut ca principiul contradictorialitatii impune obligatia pentru instanta,între altele, de a asigura părților posibilitatea de a-și sustine și argumenta apărările,de a ridica si a lua la cunostinta de excepțiile de procedura.
Tot astfel,principiul oralitatii presupune obligatia judecatorului de a da cuvantul partilor pentru a-și sustine oral apărarile.
Din aceasta perspectivă,faptul neanalizarii de catre instanta a apărărilor pârâților privitor la necesitatea deciziei de scoatere din circuitul silvic a terenului intervenientului,la momentul emiterii autorizatiei de construire,precum și a lipsei interesului legitim al reclamantei în promovarea actiunii,se constituie în argumente străine de motivul de recurs invocat.
II.Cat priveste motivul privind nemotivarea hotararii,Curtea constata ca este nefondat.
În sustinerea acestui motiv s-a invocat lipsa argumentarii Tribunalulului relativ la necesitatea obținerii avizului Directiei Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare B în vederea aprobarii PUZ,însă,din considerentele sentintei recurate,se observa ca instanta de fond a mentionat că avizul anterior mentionat se impunea în temeiul pct.d din certificatul de urbanism nr.296/2007.
Faptul ca certificatul de urbanism anterior mentionat a fost emis în vederea autorizarii constructiei,iar nu a PUZ este irelevant,din perspectiva analizarii motivului invocat, de vreme ce instanta a apreciat ca este suficient acest certificat si pentru aprobarea PUZ(cu motivarea ca acesta din urmă doar reia cele specificate în certificatul existent).
De retinut ca judecatorul nu este tinut a raspunde fiecarui argument în parte invocat de catre părti,fiind suficient a se raspunde acestora în mod implicit,situatie care,în raport de argumentele expuse,se regaseste în speta.
III.Cat priveste excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea actiunii,Curtea retine ca în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă, ca și condiția interesului pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată,trebuie privite în strânsă legătură cu aprecierea subiectivă a celui care reclamă producerea unei vătămări, întrucât potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței competente orice persoanăcare se consideră vătămatăîntr-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Prin cererea de chemare în judecata se reclama nerespectarea dispozițiilor legale privitor la emiterea hotararii de aprobare a Planului de Urbanism Zonal,plan care vizeaza terenul situat în Siania,str.- Cota 1400 nr.42.Reclamanta se legitimeaza ca proprietar al imobilului vecin celui anterior mentionat și invoca un interes legitim încălcat si,implicit,obligatia pârâtilor de a-l respecta, dispozițiile art.21 din Constituția României conferind titularului dreptului posibilitatea de a-și asigura în instanta realizarea acestuia.
Edificatoare în acest sens sunt si dispozițiile art.2 alin.1 lit.p care definesc interesul legitim privat ca "posibilitatea de a pretinde o anumita conduita,în considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil,prefigurat"
Raportat la acest aspecte și la textele legale sus-citate, Curtea apreciază că reclamanta justifică un interes în promovarea cererii,de vreme ce se afirmă o vătămare decurgând din emiterea actului atacat în maniera aratata( defrisări importante cu consecinta alunecarii de teren,afectarea gradului de însorire al imobilului său etc).
Celelalte argumente aduse de recurenti referitoare la dovedirea dreptului încălcat sau a interesului legitim, sunt chestiuni ce privesc fondul cauzei, urmând a face obiectul analizei cu prilejul cercetării temeiniciei pretenției deduse judecății.
Pe fondul cauzei,Curtea constata ca solutia instantei de fond este legală și temeinică,însă considerentele acesteia vor fi substituite astfel cum se va arata în continuare.
Prin HCL S nr.22/25.01.2008 s-a hotarat aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru terenul situat în S-.
În conformitate cu dispozitiile art. 32 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul,în forma aflata în vigoare la momentul emiterii actului,(1) În cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanismprin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentații de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire.
Rezulta,în raport de dispozițiile legale anterior mentionate,că în ipoteza în care se solicită o derogare de la prevederile documentatiilor de urbanism, se impune emiterea unui certificat de urbanism în acest scop.Aceasta concluzie este intarita de art.29 alin.5 din acelasi act normativ,care stipulează afara echivoc ca în cuprinsul certificatului de urbanism se va mentiona în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
Așadar,nu poate fi admisă interpretarea instantei de fond în sensul că certificatul de urbanism emis în vederea eliberarii autorizatiei de construire poate sta si la baza modificarilor prevederilor documentatiilor de urbanism, de vreme ce conditiile necesare în vederea realizarii investitiilor(atestate în cuprinsul certificatului de urbanism) se circumscriu scopului emiterii.Or,tocmai scopul -construire /modificare a documentatiilor de urbanism- particularizează conditiile anterior mentionate.
Edificatoare în acest sens sunt chiar mentiunile certificatului de urbanism nr.296/28.06.2007 emis pentru edificarea constructiilor cu destinatie de locuinte,invocat de catre recurenti,care stabilesc necesitatea depunerii unor studii de specialitate,precum cel de însorire,documentatia pentru organizare de șantier si împrejmuire provizorie pe perioada executarii lucrarilor etc. straine în mod evident de scopul modificarii documentatiei de urbanism.
Mai mult,chiar în cuprinsul aceluiasi ceritficat de urbanism se specifica fara echivoc ca acesta nu poate fi utilizatdecatîn scopul declarat pentru CONSTRUIRE IMOBILE DE LOCUINTE,. TEREN,ORGANIZARE SANTIER.
Pe de alta parte, mentiunile certificatului de urbanism emis pentru modificarea prevederilor documentatiilor de urbanism se particularizeaza în raport de contiunutul unui PUZ,care,conform dispozițiilor legale în vigoare, trateaza aspecte precum:organizarea retelei stradale,organizarea urbanistic arhitecturala, indici si indicatori urbanistici,dezvoltarea infrastructurii edilitare,masuri de protectie a mediului etc.
Curtea constata ca potrivit art. 56 din Legea 350/2001
(1) Avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism se fac de către autoritățile și organismele centrale și teritoriale interesate, potrivit prevederiloranexei nr. 1la prezenta lege.
(2) Precizarea conținutului documentațiilor care se supun avizării, precum și a emitenților de avize pentru fiecare categorie de documentații se va stabili prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței.
Prin Ordinul Ministrului lucrarilor publice si amenajării teritoriului nr.176/N/16.08.2000 pentru aprobarea reglmentarii tehnice "Ghid privind metodologia de elaborare si continutul cadru al planului urbanistic zonal,publicat în Monitorul Oficial nr.399/25.08.2000,la subpunctul 2.1 de elaborare,din cadrul punctului 2 intitulat Metodologie de elaborare a PUZ,se prevede ca aprobarea PUZ se face ulterior obtinerii acordurilor și avizelor.
La subunctul 2.2 intitulat Studii de fundamentare,se stabileste că avizele/acordurile necesare aprobării PUZ sunt de două categorii:avize/acordri emise de organisme centrale interesate si acorduri/avize emise de catre organisme teritoriale interesate.
Punctul 4.2. din anterior mentionat prevede necesitatea avizului instituțiilor judetene a caror activitate coordoneaza învatamantul,sanatatea,sportul,drumurile judetente si comunale,circulatia, fondul forestier,după caz.
În speta,un astfel de aviz al institutiei judetene a carei activitate coordoneaza fondul forestier,nu a fost emisă,desi PUZ vizeaza inclusiv portiunea de teren ce apartine beneficiarului acestuia,din categoria de folosinta teren cu vegetatie forestiera,astfel cum rezulta din certificatul de urbanism depus la dosarul cauzei.
Împrejurarea ca a fost emisă la data de 06.05.2003 decizia de aprobare a scoaterii din circuitul silvic a suprafetei de 1000 mp,este irelevanta,din moment ce terenul vizat de PUZ,cu destinatia de folosinta teren cu vegetatie forestiera,este în suprafata de 1188 mp,astfel cum chiar recurentii recunosc în cuprinsul cererilor de recurs.
Evident,împrejurarea ca terenul este liber de vegetatie forestiera,nu impune concluzia recurentilor în sensul că acesta nu ar mai face parte din fondul forestier,în raport de dispozițiile Codului silvic care stabilesc regimul juridic al respectivului teren.
Mai mult,decizia anterior mentionata a fost emisa anterior solicitarii de emitere a PUZ,pentru aprobarea construirii unui hotel si în contextul incidentei prevederilor,astfel că aprobarea anterior mentionata nu poate avea semnificatia existentei avizului necesar modificarii documentatiei de urbanism.
Astfel cum în mod corect a retinut si judecatorul fondului, nici adresa 1077/09.10.2007 emisă de Directia Sivica Targoviste-Parcul National nu suplineste exigenta anterior mentionata.Acordul favorabil materializat în adresa amintita a vizat ridicarea constructiilor din vecinatate,ca urmare a constatării pozitionarii acestora în aval,astfel că s-a concluzionat în sensul lipsei impactului negativ asupra patrimoniului din parc,fapt ce excede domeniului avizului Directiei Teritoriale de Regim Silvic și Vanatoare
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse,Curtea constata ca emiterea hotararii de aprobare a PUZ a carei anulare se solicita în speta s-a facut cu încalcarea dispozițiilor legale care prevad nu doar obligativitatea emiterii certificatului de urbanism în acest scop,dar si în lipsa documentatiei necesare,fapt ce impune concluzia caracterului judicios al solutiei instantei de fond privind admiterea actiunii reclamantei.
Așa fiind,fata de dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ,Curtea va respinge recursurile paratului si a intervenientului ca nefondate.
Cat priveste recursul reclamantei,Curtea constata ca este inadmisbil,din moment ce solutia instantei de fond i-a fost favorabilă,fiind admisă actiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S și de intervenientul, împotriva sentinței civile nr.406/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.18821/CA/3/2008, ca nefondate.
Admite excepția inadmisibilității recursului reclamantei.
Respinge recursul acesteia ca inadmisibil
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
22.12.2009
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
