Anulare act administrativ . Decizia 24/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. - -
DECIZIE NR. 24/CA/2010 - R
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Olimpia- JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc
- - judecător
- grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamantdin O,-, -. A,.5, județul împotriva Sentinței civile nr. 399/CA/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în O,-, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului reclamant avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 30 din 15.07.2009 aflată la dosar la fila 5, lipsă fiind intimatul pârât
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată cu factura nr. - din 30.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, cauza fiind la al doilea termen de judecată, după care:
Reprezentanta recurentului reclamant depune la dosarul cauzei chitanța seria A nr. - din data de 15.07.2009 prin care dovedește achitarea de către recurent a onorariului avocațial. Totodată, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, excepții, probleme prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în totalitate a sentinței atacate. Nu rezultă din probatoriul administrat în cauză că atitudinea contravenientului a fost atât de gravă, încât să justifice sancțiunea aplicată. Comportamentele anterioare ale contravenientului nu au legătură cu incidentul. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Constată că prin Sentința nr. 399/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 1848/CA/111/2008 în ședința publică din data de 21.05.2009, a fost respinsă contestația formulată de reclamantul cu domiciliul în O,-, -. A,.5, județul B, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B cu sediul în O,-, județul
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24.04.2008, legal timbrată, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție B, a solicitat instanței anularea Dispoziției nr.3037/24.03.2008 emisă de șeful IPJ B prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu "mustrare scrisă", cu cheltuieli de judecată, în caz de opunere.
Prin Dispoziția nr.3037/24.03.2008 emisă de șeful IPJ B, s-a dispus sancționarea reclamantului cu mustrare scrisă, în temeiul art.17 lit.a din Ordinul 400/2004 și art. 58 din 360/2002 pentru "comportarea necorespunzătoare în serviciu care aduce atingere probității profesionale a polițistului", reținându-se în sarcina sa abaterea disciplinară prevăzută de art.57 din același act normativ precum și art.12 al.1 lit. din Ordinul nr.400/2004, modificat.
Concret, s-a reținut prin Raportul de cercetare prealabilă nr. 3025 din 18.03.2008 că în data de 15.01.2008 a avut loc un accident de circulație în Municipiul O, la intersecția străzilor cu, care a necesitat intervenția polițiștilor de la ordine publică, fiind apelat serviciul de urgență 112. Având în vedere că în urma producerii accidentului de circulație atmosfera la fața locului a devenit tensionată, la fața locului s-a deplasat un echipaj format din reclamant și agentul șef.
Reclamantul, chemat să aplaneze diferendul ivit, s-a lansat într-un schimb de injurii și cuvinte jignitoare cu numitul, acesta din urmă sfârșind prin a depune o plângere penală împotriva reclamantului.
Din documentația depusă la dosarul cauzei și care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare, rezultă că actul administrativ atacat este legal și temeinic întocmit.
Astfel, în ceea ce privește legalitatea acestuia, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.77al.1 din 188/1999 " încalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a îndatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora", iar potrivitart.57 al.1 lit a din 360 /2002 privind Statutul polistului, " constituie abateri disciplinare, daca nu au fost savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, urmatoarele fapte savârsite de politist, comise cu vinovatie: comportarea necorespunzatoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei".
Mustrarea scrisă reprezintă în accepțiunea art. 58 din 360/2002 sancțiunea disciplinară cel mai puțin represivă din categoria sancțiunilor ce pot fi aplicate polițiștilor, pentru abaterile săvârșite.
Un alt motiv susceptibil să atragă nulitatea actului administrativ ar fi nemotivarea acestuia ori motivarea insuficientă, aspecte ce nu au putut fi reținute în speță, întrucât Dispoziția nr.3037/24.03.2008 a fost suficient motivată, astfel încât să confere instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
Referitor la temeinicia măsurii dispuse prin actul administrativ contestat, prima instanță a reținut, potrivit declarației martorului, audiat în fața instanței, că într-adevăr, reclamantul s-ar fi adresat numitului cu apelativul "nesimțitule". În contextul probațiunii administrative în faza de cercetare în vederea întocmirii Raportului de cercetare prealabilă nr. 3025 din 18.03.2008, precum și a celei administrate în fața instanței, instanța de fond a înlăturat ca neverosimilă declarația martorului G, care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Referitor la aspectul că la plângerea numitului s-a pronunțat soluția de neîncepere a acțiunii penale, în dosarul cu nr. 566-P-2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea instanța de fond a reținut că această împrejurare nu este de natură să influențeze asupra răspunderii disciplinare a reclamantului, temeiurile juridice fiind total diferite.
Față de cele ce preced, tribunalul a reținut că, prin atitudinea sa, reclamantul a nesocotit dispozițiile art.41 lit. h și 42 lit d din 360/2002, potrivit cărora polițistul este dator ca prin întregul sau comportament, să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist și să aibă o conduita corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamantul, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate de acesta.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond nu a interpretat în mod corect depozițiile martorilor audiați în cauză. Astfel martorul (fila 42) a declarat că numitul a avut un comportament total inadecvat față de organul de Poliție, respectiv față de recurent, adresându-se cu apelativul "nesimțit", la care recurentul a trebuit să reacționeze, dar în limitele ordinului de serviciu. Martorul nu a făcut comentarii de nici un fel în sensul că recurentul ar fi adus alte injurii numitului. Martorul G (fila 39) a declarat că referitor la comportamentul reclamatului, nu poate să reproșeze nimic legat de profesionalismul acestuia și a afirmat că nu a proferat injurii la adresa nici uneia din cele 2 persoane.
Este criticabilă reținerea de către instanță a faptului că declarația martorului este neverosimilă și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. Recurentul arată că se consideră nevinovat, iar comportamentul numitului a fost deosebit de degradant la adresa polițistului român, astfel că, injuriile adresate instituției pe care o reprezintă, l-au determinat să-i adreseze apelativul "nesimțit".
Recursul nu este motivat în drept cu referire la dispozițiile art. 304 CPC. Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza art. 304 Cod de procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
La baza emiterii dispoziției nr. 3037/2008 emisă de șeful Inspectoratului de Poliție al județului Bas tat raportul de cercetare prealabilă nr. 3025/18.03.2008 (fila 20), în care se menționează faptul că "potrivit raportului întocmit de agentul șef, între agentul șef adjunct și s-a iscat un scandal care a degenerat în jigniri verbale adresate de unul altuia, astfel încât la orice jignire adusă de polițist acelei persoane (cum ar fi gunoiule), replica cu același apelativ".
Se menționează de asemenea în raport că, din declarația martorului, declarație aflată la fila 25 din dosar, rezultă că reclamantul a proferat insulte la adresa numitului. Aceleași aspecte sunt evidențiate de martorul și în declarația aflată la fila 28 din dosar.
Potrivit declarației martorului, audiat în fața instanței, reclamantul s-ar fi adresat numitului cu apelativul "nesimțitule", fără însă, să-i mai adreseze și alte injurii sau cuvinte jignitoare, deși, așa cum am arătat, în declarația acestuia de la fila 25, dată în fața organelor de cercetare penală, precum și în declarația scrisă de acesta și aflată la fila 28, arătat că și-au adresat mai multe injurii unul altuia, respectiv că la orice jignire adusă de către polițist acelei persoane, acea persoană a replicat cu același apelativ.
Prima instanță a reținut că reclamantul s-a adresat numitului cu apelativul "nesimțitule", potrivit declarației martorului, audiat în fața instanței, situație în care nu se poate reține că prima instanță nu a interpretat în mod corect această depoziție.
Referitor la declarația martorului G, prima instanță în mod corect a înlăturat-o ca neverosimilă, întrucât aspectele relatate de acesta nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, respectiv cu declarația martorului și cu raportul de cercetare prealabilă, martorul G afirmând că reclamantul nu a proferat injurii ori cuvinte jignitoare la adresa nici uneia din cele două persoane.
Reclamantul recunoaște însă prin motivele de recurs formulate, că s-a adresat numitul cu apelativul "nesimțit", urmare a injuriilor adresate de către acea persoană instituției pe care o reprezintă reclamantul.
Conform dispozițiilor at. 41 lit. h din Legea nr. 360/2002, polițistul este dator prin întregul său comportament, să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist, iar dispozițiile art. 13 alin. 1 din Hotărârea 991/2005 - Codul d e etică și deontologie al polițistului, acesta trebuie să se comporte civilizat și să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă și fermă.
Dispozițiile art. 57 alin. 1 lit. a din Legea 360/2002 prevăd de asemenea că, constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții legale, instanța de recurs constată că în mod corect a fost menținută de către prima instanță actul administrativ prin care s-a dispus sancționarea recurentului cu sancțiunea disciplinară constând în mustrare scrisă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul, întrucât motivele invocate de către recurent referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate sunt neîntemeiate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant din O,-, -. A,.5, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în O,-, împotriva Sentinței nr.399 din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 29.01.2010
Jud. fond:
Dact. I; 30.01.2010; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
-recurentul reclamantdin O,-, - 3. A.5, județul
-intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în O,-
- două comunicări emise la ___. 02.2010; predate la expediție la ___.02.2010.
Președinte:Filimon Marcela OlimpiaJudecători:Filimon Marcela Olimpia, Marinescu Simona, Sotoc
