Anulare act administrativ . Decizia 26/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.26/CA/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S - S M, str. -, nr.36, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantă -" "SRL cu sediul în S M,-, jud. S împotriva sentinței nr.567/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -anulare act administrativ-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/12.08.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 567/CA din 19 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - SRL cu sediul în S M,- în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 36 și în consecință, a fost anulată Decizia nr. 118/14 august 2008, Procesul verbal de control măsuri active nr. 8920/08.07.2008 și Titlul executoriu nr. 14 din 08.07.2008 emise de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, la data de 01.08.2006, între părțile litigiului s-a încheiat Convenția nr. 76/2006 în condițiile prescrise de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Ca urmare a convenției SMa acordat reclamantei sumele prevăzute de art. 80 din Legea nr. 76/2002 reprezentând 2,5 % aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizat de absolvenții încadrați prevăzuți în anexa la convenție.
Prin procesul verbal întocmit la 08.07.2008 de SMa vând ca obiect verificarea obligațiilor ce revin - SRL SMp otrivit Legii nr. 76/2002, s-a reținut că după încheierea Convenției nr. 76/2006 angajatul, absolvent studii superioare promoția 2006, cu care s-a perfectat contractul individual de muncă la 18.07.2006, a încetat raporturile de muncă potrivit art. 55 lit. b Codul muncii.
În actul de control s-a consemnat faptul că această situație constituie un motiv imputabil societății în conformitate cu prevederile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 și s-a luat măsura obligării acesteia să restituie sumele încasate ca subvenție și cele de care a beneficiat prin scutire de la plata contribuției acordate conform art. 80 din Legea nr. 76/2002 cu dobânda legală, în total suma de 6.435,56 lei.
În temeiul actului de control a fost emis Titlul executoriu nr. 14/08.07.2008 pentru sumele stabilite în titlu.
Reclamanta - SRL SMa promovat contestație împotriva Procesului verbal de control măsuri active nr. 8920/08.07.2008 și a Titlului executoriu.
În esență, s-a invocat faptul că în mod eronat s-a consemnat ca temei al încetării raportului de muncă acordul părților, arătându-se că inițiativa a aparținut angajatului care a înregistrat o cerere de demisie.
Contestația a fost respinsă prin Decizia S M nr. 118/14.08.2008; în considerentele actului s-a consemnat că în opinia organului administrativ nu poate fi reținută eroarea în înregistrarea temeiului desfacerii contractului de muncă, întrucât această greșeală a fost sesizată doar cu ocazia controlului.
Tribunalul a constatat în baza probelor cauzei și a elementelor factuale care s-au conturat în cadrul procedurii de control judiciar a actelor administrative că măsura dispusă este esențial nelegală având în vedere următoarele considerente:
Norma legală impune pe seama angajatorilor ca obligație principală pentru a beneficia de subvenție și scutire conform art. 80 din Legea nr. 76/2002 să mențină raporturile de muncă sau de serviciu a persoanelor angajate pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încadrării în muncă.
Potrivit art. 83 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 angajatorii care încetează raporturile de muncă ale absolvenților angajați anterior termenului de 3 ani sunt obligați să restituie sumele încasate cu dobânzile de referință în vigoare la data încetării raporturilor de muncă.
În cauză, potrivit cererii angajatului înregistrată sub nr. 31/23.10.2007 la reclamantă, acesta a notificat demisia sa din funcția de lucrător comercial după expirarea preavizului la 07.11.2007.
Faptul că reclamanta a întocmit Decizia nr. 1/07.11.2007 prin care contractul de muncă a încetat în temeiul convenției părților conform art. 55 lit. b din Codul muncii nu poate fi reținută ca o circumstanță imuabilă și îndreptată împotriva societății angajatoare câtă vreme din dovezile administrate rezultă clar că intenția declarată conducea înspre încetarea raportului de muncă în temeiul art. 79 alin. 1 Codul muncii.
Instanța a dat relevanță probelor necontestate și relevante care atestă voința angajatului de a demisiona din funcție, nefiind găsite argumente pentru a îndepărta probatoriul concordant care susține atât veridicitatea susținerilor reclamantei, cât și concluzia că acesteia nu i se poate reține inițiativa încetării raportului de muncă.
În consecință, acțiunea sac onstatat a fi întemeiată, actele administrative atacate fiind anulate cu privire la obligația de restituire a subvenției și a contribuției deduse de care a beneficiat reclamanta în temeiul art. 2, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă S M, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Auto
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în data de 8 iulie 2008, - " " SRL a fost supusă unui control pentru verificarea modului în care și-a respectat obligațiile prevăzute în Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, societatea a angajat în data de 18 iulie 2006, un absolvent de învățământ superior, căruia ulterior, în data de 7 noiembrie 2007 îi încetează raporturile de muncă cu acordul părților, în temeiul art.55 lit."b" din Codul Muncii, în baza deciziei nr.1 din 7 noiembrie 2007, vizată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă S M, menționând că, inclusiv în cartea de muncă a absolventului a fost completată desfacerea cu art.55 lit."b" din Codul Muncii, iar după aproape un an de zile, în baza alei decizii, cu nr.13, datată de către societate cu aceeași dată, respectiv 07.11.2007 și reînregistrată la ITM M în data de 12 iunie 2008, cu nr.60527.
Menționează că această "eroare" numită de reclamantă, a fost sesizată cu ocazia controlului, nu s-au sesizat din oficiu, ba mai mult după un an de zile când absolventul nu mai lucra la această societate, s-a procedat la corectarea dispoziției de desfacere a contractului de muncă.
Conform deciziei nr.1 din 7 noiembrie 2007, i s-a desfăcut contractul de muncă în baza unei cereri cu nr.1 din 11 octombrie 2007, solicitând încetarea contractului de muncă prin acordul părților, art.55 lit."b", cerere care nu există la dosarul cauzei,iar ulterior s-a procedat la desfacerea contractului de muncă în baza altei așa - zise "Decizie de demisie" cu nr.31/23.10.2007 prin care și-a înaintat demisia și ulterior se completează decizia nr.13/07.11.2007, înregistrată la ITM M la data de 12.06.2008.
Mai amintește și că decizia nr.13 din 7 noiembrie 2007 este înregistrată la ITM M, ulterior comunicării de către AJOFM SMa notificării nr.3129/2008.
Scopul nu a fost numai de a angaja un absolvent al unei instituții de învățământ, ci să îl mențină o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încadrării în muncă, așa cum rezultă din convenția încheiată cu AJOFM S
Pe cale de consecință, învederează instanței că pronunțarea unei soluții în sensul desființării Deciziei nr.118 din 14 august 2008, cât și anularea procesului - verbal de control măsuri active și a titlului executoriu ar conduce la încurajarea agenților economici să încalce cu intenție legea și obligația lor legală așa cum rezultă și din convenție, adică să mențină angajată persoana subvenționată doar un an de zile, atât cât se acordă subvenția și nu trei ani cum s-a obligat prin convenție.
În drept au fost invocate prevederile art.115 și 116 Cod procedură civilă, art.80 - 83 din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulteriore, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, nr.174/2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulteriore, Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.279/2004.
Intimata Auto a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, intimata a arătat faptul că, societatea a depus la ITM M cererea de demisie a angajatului, după o perioadă de aproape o J de an de la demisia acestuia, se datorează unei regretabile erori umane care nu a fost făcută cu bună știință sau cu rea intenție, societatea cunoscând efectele juridice prevăzute de Legea nr.76/2002.
Tocmai, după notificarea primită de la AJOFM M, cu privire la efectuarea unui control, pregătind actele care urmau să fie controlate, s-a depistat această eroare și nicidecum cu ocazia controlului propriu zis, cum greșit a invocat recurenta.
Așadar, este foarte clar faptul că a avut cunoștință de prevederile Legii nr.76/2002 și nu avea nici un interes în a încălca aceste prevederi, cunoscând totodată riscurile la care se expune societatea, motiv pentru care în momentul în care și-a dat seama de eroarea în care se afla aceasta, s-a procedat la îndreptarea acestea, prin emiterea unei noi decizii, respectiv a Deciziei nr.13 din 7 noiembrie 2007, înregistrată în 12 iunie 2008 de încetare a contractului de muncă în conformitate cu prevederile art.79 (1) din Codul muncii, bazată pe hotărârea "unilaterală și irevocabilă" a d-lui.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta C Auto a încheiat la data de 01.08.2006 cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă SMc onvenția nr. 76, prin care a beneficiat de subvențiile acordate în baza art. 80 din Legea 76/2002, în urma încadrării în muncă a unui absolvent de învățământ superior, constând în plata a 1,5 salarii de bază minim brut pe țară garantat în plată la data încadrării în muncă, pentru angajarea numitului.
Potrivit art. 83 alin. 1 din Legea - și pct. 2 din convenție, reclamanta avea obligația menținerii raporturilor de muncă ale absolventului cel puțin 3 ani de la data încadrării în muncă a acestuia.
În continuare, art. 83 alin. 2 lit. a) prevede că angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. e) si f) si art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Din înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că, prin decizia nr. 1/07.11.2007, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al numitului începând cu data de 07.11.2007, în temeiul art. 55 lit. b) din Codul Muncii, în baza cererii acestuia nr. 1/11.10.2007, prin care se solicită încetarea contractului de muncă prin acordul părților.
În aceeași zi - 07.11.2007, a fost emisă decizia nr. 13, prin care s-a dispus încetarea cu aceeași dată a contractului individual de muncă al aceleiași persoane, în temeiul art. 79 alin. 1 Codul Muncii, în baza cererii de demisie a acestuia nr. 31/23.10.2007.
Din declarația martorului audiat în cauză, care este chiar angajatul căruia i-a fost desfăcut contractul de muncă -, rezultă că acesta a lucrat la societatea reclamantă circa un an și patru luni, după care a comunicat acesteia verbal intenția de a-și schimba locul de muncă, corespunzător pregătirii sale profesionale. Ulterior, la aproximativ o J de an, a fost contactat de societate, pentru a întocmi documentele scrise.
Din coroborarea înscrisurilor depuse cu declarația martorului, rezultă că, atât cererea de demisie a numitului, înregistrată la societate la data de 23.10.2007, cât și deciziile nr. 1/07.11.2007 și nr. 13/07.11.2007 au fost antedatate, iar la dosarul cauzei nu s-a depus cererea nr. 1/11.10.2007, la care se face referire în decizia nr. 1/07.11.2007, prin care angajatul a solicitat desfacerea contractului de muncă prin acordul părților.
Toate aceste elemente conduc spre ipoteza intenției societății reclamante de fraudare a legii, cu atât mai mult cu cât, societatea este "deținută" de cumnatul numitului, potrivit declarației date de acesta în fața instanței.
Prin urmare, dacă societatea ar fi fost de bună credință, s-ar fi impus să depună la dosarul cauzei și cererea nr. 1/11.10.2007, la care s-a făcut referire anterior, or este evident, câtă vreme nu s-au întocmit înscrisurile necesare la momentul la care angajatul a comunicat societății intenția de a părăsi locul de muncă, că încetarea în fapt a contractului de muncă a operat prin acordul părților. Mai mult, același aspect al relei credințe al societății reiese și din faptul că toate înscrisurile au fost întocmite ulterior notificării nr. 3129/2008 din partea AJOFM S M cu privire la iminența controlului ce va fi desfășurat la această societate.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată prin aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304/1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S împotriva sentinței nr.567 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
RESPINGEacțiunea formulată de reclamanta -" "SRL cu sediul în S M, str. -, nr.129 în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S cu sediul în S M,-, ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
-
Red.dec. - jud.
- în concept, 01.02.2010
Jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex./ 02.02.2010
2 com.__________
1. AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M - S M, str. -, nr.36, jud. S M
2. - " " SRL cu sediul în S M,-, jud. S
Emise la _________; la expediție la _________
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
