Anulare act administrativ . Decizia 241/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.241
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5,prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, împotriva sentinței nr.828 din data de 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul D și pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în M, Cpt., nr.6, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimatul-reclamant, prin apărător, avocat, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, purtând viza nr.2247/12.02.2010, însoțite de copia împuternicirii avocațiale și a chitanței reprezentând onorariu apărător, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Princerereaînregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ la nr. 3431/120/30.07.2009, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin erul Finanțelor Publice și Trezoreria M și a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 318 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data plății, până la restituirea sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat această sumă de bani la Trezoreria M cu titlu de taxă specială de poluare pentru autovehicule, conform prevederilor OUG 50/2008, consideră că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu putea să înmatriculeze autoturismul în circulație, prevederile OUG 50/2009 fiind în contradicție cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Prinîntâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Das olicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, motivat de faptul că sumele rezultate din încasarea taxei de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de instituția menționată mai sus. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului deoarece, prin OG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare, și în baza acestei ordonanțe, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice, de aplicare a acestei ordonanțe de urgență, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare; mai arată pârâta că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
La termenul din 16.10.2009 tribunalul a stabilit cadrul procesual al pricinii, la cererea reclamantei, citând în cauză, ca pârâți, Statul Român - prin erul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice
Tribunalul a reținut că solicitarea pârâtei de introducere în cauză a Agenției Fondului pentru Mediu nu este justificată, având în vedere că această instituție nu poate avea raporturi juridice directe cu reclamanta, întemeiate pe dispozițiile OG nr.50/2008.
Prin sentința nr.828 din data de 27 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin erul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice DGFP D pentru M și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 318 lei, reprezentând contravaloare taxă de poluare cu dobânda legală, precum și la plata sumei de 1039 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat suma de 318 lei, pentru autoturismul marca WV cu nr. de identificare -, cu chitanța seria - nr. -/4.05.2009; autoturismul a fost dobândit prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 04.03.2008 și a fost înmatriculat pentru prima oară sub nr. la data de 11.12. 2001 în Italia, astfel cum rezultă din cartea de circulație (talon) depus de reclamantă la dosar (filele 24- 27).
Astfel, potrivit art. 110 (fost art. 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJCE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Opinia majoritară, în practica judiciară din România, s-a conturat în sensul că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, modificată prin OUG 208/2008 și OUG 218/2008, este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, deoarece constituie un impozit indirect, iar prin perceperea taxei se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, prin faptul că se datorează în principal pentru înmatricularea mașinilor second - hand achiziționate din spațiul comunitar în cazul primei înmatriculări în România, întrucât nu se realizează scopul pentru care a fost edictată norma legală, prin aceea că pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară această taxă nu se percepe, iar prin această modalitate de reglementare se favorizează implicit vânzarea autoturismelor fabricate în România.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 (fost art.90 paragraf 1) din Tratatul CE să aplice procedurile naționale, astfel încât drepturile prevăzute prin tratat să fie efectiv protejate.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Pentru aceste considerente tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită. În astfel de situații Curtea de Justiție de la Luxembourg a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați și la plata sumei de 1039 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul erul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurenta-pârâtă că la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond a ignorat cu desăvârșire prevederile legale în materie.
Astfel, prin OUG nr.58/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, ordonanță în baza căreia a fost emisă Hotărârea Guvernului nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008. Prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe, cea achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare și nu restituirea integrală a taxei.
Obligarea statului român prin sentința nr.464/23.06.20009 la restituirea taxei de poluare achitată de contestator, este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizările normative exprese, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
Obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraful I din tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art.148 alin.2 din Constituție prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor actului de aderare, Tratat care instituie obligația statului român, deci a organului competent, Parlamentul, de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul desființării ei, iar pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că o taxă de poluare mai mică sau mai mare este deopotrivă nelegală în raport de prevederile Normelor Europene în discuție.
Conform art.30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție aplicându-se, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal.
Niciun stat membru UE nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor similare interne. De asemenea, niciun stat membru UE nu aplică produselor altor state membre, impozite interne de natură să protejeze direct alte sectoare de producție.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca WV, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 04.03.2008, autoturism înmatriculat pentru prima oară sub nr. la data de 11.12. 2001 în Italia, astfel cum rezultă din cartea de circulație, iar pentru înmatricularea acestuia în România pârâta Administrația Finanțelor Publice M l-a obligat să achite o taxă de poluare în sumă de 318 lei, conform dispozițiilor OUG nr.50/2008, taxă achitată prin chitanța seria - nr. -/4.05.2009 la Trezoreria
De la 1.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 și prevede la art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară.
Prin urmare, Tribunalul a constatat în mod corect că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, rezultând astfel o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene, în competiția cu produsele similare autohtone.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție,care, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
În cauzaSimmenthal(1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE-, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si,).
În ceea ce privește susținerile recurentei privind faptul că prin nr.OG50/2008 s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, curtea constată că sunt neîntemeiate, în condițiile în care taxa de poluare a cărei restituire s-a solicitat a fost achitată chiar în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008.
Pentru aceste motive, curtea constată ca sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de nelegalitate invocate de recurentă, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, împotriva sentinței nr.828 din data de 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul D și pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în M, Cpt., nr.6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red./CC
5 ex/10.03.2010
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
