Acțiune în constatare. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.239
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulPREFECTUL JUDEȚULUI P - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței nr.506 din data de 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în P,-,.72,.6,.27, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurentul-pârât Prefectul Județului P - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, prin intermediul serviciului registratură al instanței, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.1922/08.02.2010, prin care a invocat și excepția tardivității declarării recursului, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului-reclamant să depună la dosarul cauzei delegația de reprezentare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurentul-pârât Prefectul Județului P - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule.
Avocat, pentru intimatul-reclamant depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.55/11.02.2010 precum și chitanța nr.23/07.01.2010 reprezentând asistență juridică și, având cuvântul, invocă excepția tardivității recursului formulat de recurentul-pârât față de împrejurarea că recursul a fost depus peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării sentinței.
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită admiterea excepției tardivității și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Instituția Prefectului P - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, solicitând obligarea pârâtului să înmatriculeze fără plata taxei de poluare autoturismul tip 182//, nr. de identificare - și an de fabricație 2001, să îi elibereze reclamantului numere provizorii pentru acest autovehicul, pe toată durata soluționării procesului sau să îi plătească despăgubiri, precum și să plătească cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna august 2008 achiziționat autoturismul precizat anterior din Uniunea Europeană (Germania), autovehicul ce a fost deja înmatriculat în această țară, începând din data de 13.03.2001, precum și că pentru înmatricularea în România i s-a impus obligația plății unei taxe de poluare, conform dispozițiilor OUG 50/2008.
S-a mai arătat că taxa respectivă contravine prevederilor art.25, art.28 și art.90 par.I din Tratatul, întrucât se percepe pentru autovehicule înmatriculate deja în alte state membre, pentru reînmatricularea lor în România, pe când această taxă nu se percepe pentru autovehiculele înmatriculate în România, care se reînmatriculează, astfel că se creează o discriminare evidentă între cele două categorii de autovehicule.
Reclamanta a mai învederat că prevederile comunitare se aplică cu întâietate față de cele interne, aspect prevăzut expres de dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că instanța de fond nu se poate pronunța cu privire la legalitatea sau constituționalitatea OUG 50/2008, precum și că prin admiterea acțiunii s-ar crea o situație discriminatorie în raport de plătitorii taxei.
Prin sentința nr.506 din data de 06 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta să înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, autoturismul reclamantului marca, tip 182//, număr de identificare - și an de fabricație 2001, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei să îi elibereze numere provizorii pe perioada derulării prezentului proces și de a-i plăti reclamantului despăgubiri, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în luna august 2008, reclamantul a achiziționat un autoturism marca tip 182//, nr. de identificare - și an de fabricație 2001, din Uniunea Europeană (Germania) - autovehicul ce a fost deja înmatriculat în acest stat (începând cu data de 13.03.2001) -, iar pentru înmatricularea în România i s-a impus obligația plății unei taxe de poluare, conform dispozițiilor OUG 50/2008 act. aspect comunicat reclamantului prin adresa nr.50455/2009.
Tribunalul a reținut că taxa de poluare, menționată anterior, este reglementată în dreptul intern de dispozițiile OUG 50/2008 - art.3 al.1, obligația de plată a acesteia intervenind, conform art.4 lit.a, cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziționat de către reclamant.
Tribunalul a constatat că textele legale menționate nu fac nici o distincție între autovehiculele produse în România și cele din străinătate și nici între cele noi și cele second-hand. Totodată, având în vedere data intrării în vigoare a actului normativ precizat, rezultă că obligația plății taxei de poluare există doar pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima oară în România începând cu data de 1.07.2008 - taxa neaplicându-se pentru autovehiculele înmatriculate deja.
Tribunalul a reținut că scopul OUG 50/2008, dedus din expunerea de motive ce a generat acest act normativ și care are la baza principul "poluatorul plătește", este acela de adiminua introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate deja în alte state membre ale Uniunii.
Tribunalul a reținut că reglementarea precizată creează o diferență de regim fiscal între autovehiculele noi și cele vechi (second-hand), în sensul că pentru primele (din categoria menționată) nu se plătește taxa de poluare, în timp ce pentru celelalte se percepe această taxă.
Totodată, tribunalul a apreciat că raportarea plății taxei de poluare la momentul primei înmatriculări în România, avându-se în vedere natura și scopul acestei taxe "asigurarea protecției și îmbunătățirea calității aerului", creează o vădită discriminare între categoria autovehiculelor înmatriculate deja în alte state membre ale, ce urmează să se înmatriculeze în România - pentru care se percepe taxa de poluare - și cea a autovehiculelor deja înmatriculate în România la data intrării în vigoare a OG 50/2008, care se reînmatriculează în țară și pentru care nu se percepe taxa de poluare,deși autovehiculele din ambele categorii sunt de natură a polua mediul înconjurător.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". De asemenea, articolul 90 al doilea paragraf din Tratatul CE prevede că " niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Așadar,dispozițiile precizate au drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. (hotărârea din 15 iunie 2006 Air Industries, C‑393/04 și C‑41/05,. I p. ‑5293, punctul 55, precum și hotărârea Ndasdi și, punctul 45).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, a considerat căarticolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import(a se vedea hotărârea din 29 aprilie 2004, C‑387/01,. I p. ‑4981, punctul 66, precum și hotărârea Ndasdi și, punctual 46).
Tribunalul a considerat că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 act. este contrară prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a, întrucât, așa cum s-a arătat anterior,aceasta favorizează vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România în detrimentul celor similare, înmatriculate inițial în state membre ale Comunității.
Or, în condițiile actuale, când România este membră a, acest lucru nu este posibil, întrucâtnu este de admis ca normele fiscale interne să diminueze sau să fie susceptibile de a diminua, chiar și potential, consumul produselor importate din statele membre, influențând astfel alegerea consumatorilor( hotărârea din 7.05.1987, cauza nr.193/85 Co-Fructa SRL delle finanze dello Stato).
Tribunalul a apreciat că dispozițiile precizate din Tratat se aplică în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, consacrând astfel supremația prevederilor comunitare față de legislația internă. De asemenea, dispozițiile alin.4 din articolul precizat prevăd că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din principiul enunțat anterior.
Tribunalul a mai constatat că taxa de poluare, reglementată prin OUG 50/2008, introduce și o altă discriminare, respectiv între proprietarii de autoturisme înmatriculate anterior datei de 1.07.2008 și cei care solicită înmatricularea ulterior acestei date (cum este cazul reclamantului). Or, doar cea de-a doua categorie de persoane este obligată să achite taxa de poluare, deși, față de esența și scopul taxei, aceasta trebuia să fie datorată de toți proprietarii de autoturisme, întrucât toate poluează.
Discriminarea menționată este generată de intenția legiuitorului de a lega plata taxei de poluare de faptul înmatriculării pentru prima dată în România a unui autoturism, deși în preambulul OUG 50/2008 se prevede că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, realizarea de spații verzi, împădurirea terenurilor degradate, etc. (art.1 al.2), iar sumele provenite din această taxă se fac venit la fondul pentru mediu - împrejurări ce determină imperativul plății taxei de către toți cei ce poluează mediul.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 18 din Legea 554/2004, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să înmatriculeze, fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, autoturismul reclamantului marca, tip 182//, nr. de identificare - și an de fabricație 2001.
In ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului să îi elibereze numere de înmatriculare provizorie pentru autovehiculul menționat anterior, tribunalul a reținut că reclamantul nu a administrat probe prin care să își probeze această pretenție, devenind incidente dispozițiile art.1169 Cod civil, aceeași concluzie fiind incidentă și în ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, reclamantul nedovedind existența vreunui prejudiciu cauzat de către pârât, care se impune a fi reparat și, în consecință, față de dispozițiile art.998 și următoarele cod civil și art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul a respins cererile menționate anterior, ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului achitat de către reclamant apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Prefectul Județului P, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurentul a susținut că în fapt, petentul a chemat în judecată Instituția Prefectului Județului P, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la înmatricularea unui autoturism fără plata taxei auto prevăzută de art.5 alin.5 din Ordonanța de Urgență nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, deoarece acest act normativ ar fi nelegal și discriminatoriu față de condițiile impuse la înmatricularea autoturismelor fabricate în România, cât și față de prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, această prevedere din Tratatul CE fiind interpretată de instanța de fond ca fiind aplicabilă situației pentru care a formulat acțiune intimatul pentru a fi scutit de plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 la înmatricularea autoturismului său.
Susține recurentul că pentru a putea fi invocată discriminarea instituită de OUG nr.50/2008, între produsele autohtone și cele de import, cât și între proprietarii autoturismelor înmatriculate până la data de 01.07.2008 și cei care au solicitat înmatricularea după această dată, nu s-a produs vreo dovadă în acest sens de către reclamant, ci aceasta a fost numai prezumată și pe baza ei s-a pronunțat instanța de fond.
A precizat recurentul că OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare este în vigoare, iar sentința recurată prin prezenta cauză, instituie ea însăși discriminarea între proprietarii de autovehicule care au achitat taxa și intimatul din prezenta cauză. De asemenea, susține recurentul, prin admiterea acțiunii s-a dispus unei autorități publice să încalce prevederile unor acte normative, respectiv OUG nr.50/2008 și nr.1501/2006, respectiv să înmatriculeze un autoturism în afara cadrului legal, ca excepție pentru persoana reclamantului.
A arătat recurentul că la înmatricularea autovehiculului, solicitantul trebuia să prezinte dovada achitării taxei de care solicita a fi scutit. de plata taxei trebuie soluționată în contradictoriu cu autoritatea fiscală competentă potrivit OG nr.92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu toate modificările și completările ulterioare și numai apoi s-ar putea îndeplini actul administrativ al înmatriculării fără plata taxei de care eventual ar fi fost scutit.
Potrivit art.7 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OUG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar persoana nemulțumită de răspunsul primit la contestație se poate adresa instanțelor de judecată competente, potrivit legii. Deci, în acest context, procedura prealabilă ar fi trebuit îndeplinită cu autoritatea fiscală, ceea ce nu s-a înfăptuit și nu s-a dovedit.
În acest context, recurentul apreciază că se impune invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului P, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.
Susține recurentul și faptul că la cererea instanței de fond, la singurul termen al cauzei, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii sale ca fiind refuz de soluționare a cererii de înmatriculare a unui autovehicul, ceea ce presupune îndeplinirea unui act administrativ care atrage dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile și, în acest context, invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile față de actul administrativ al înmatriculării unui autovehicul, respectiv a acelui act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, așa după cum este definit actul administrativ de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu toate modificările și completările ulterioare.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și scutirea de plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, deoarece aplicarea actelor normative nu s-a făcut împotriva reclamantului cu rea credință, iar autoritatea publică pe care o reprezintă nu dispune de fonduri pentru plata unor asemenea cheltuieli.
În temeiul dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2010, Curtea a pus în discuția părților excepția tardivității recursului formulat de pârâtul Prefectul Județului P - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor, invocată de intimatul-reclamant.
Curtea, față de excepția de tardivitate a declarării recursului, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În conformitate cu prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Curtea constată că sentința nr.506 din data de 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost comunicată recurentului-pârât Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule la data de 16 decembrie 2009, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare aflată la fila 46 dosar primă instanță, iar recursul a fost depus la Tribunalul Prahova la data de 7 ianuarie 2010, astfel cum rezultă din viza judecătorului de serviciu aflată la fila 4 dosar recurs, deci peste termenul prevăzut de lege, care expirase la data de 5 ianuarie 2010.
Conform dispozițiilor art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum în cauză recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei, Curtea va admite excepția tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca tardiv formulat.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către intimat, a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtulPREFECTUL JUDEȚULUI P - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței nr.506 din data de 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în P,-,.72,.6,.27, județul
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.CC
4 ex/08 martie 2010
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
