Anulare act administrativ . Decizia 2477/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2477
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenientul împotriva sentinței nr.120 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul intervenient prin avocat lipsind recurentul intervenient, intimații reclamanți, intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C N,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se întâmpinarea depusă de intimatul intervenient.
Avocat pentru intimatul intervenient arată că întâmpinarea depusă ara caracterul de concluzii scrise, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul intervenient arată că prima instanță a respins în mod corect cererea de intervenție formulată de cu motivarea că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art.7 din Lg.554/2004 iar Hotărârea Consiliului Local are caracter normativ iar instanța îl poate analiza doar sub aspectul legalității.
Solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 120 din 20.01.2009 Tribunalul Doljar espins excepția lipsei calității procesuale pasive formulate de către pârâta.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI C N, și.
A respins cererea de intervenție principală formulată de intervenientul.
A admis cererea de intervenție principală formulată de intervenientul.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Mun. C - N și a, anularea hotărârii consiliului local nr. 740 din data de 27.11.2007 în ceea ce privește aprobarea PUZ și pentru -, nr. 32 și a avizului nr. 82057/43/25.20.2007 emis de Comisia de Urbanism.
Prin hotărârea de consiliu local respectivă s-a dispus aprobarea planului urbanistic zonal și planului urbanistic de detaliu pentru ansamblu rezidențial parter și de servicii de alimentație publică retras,- beneficiară a.
Reclamanții au îndeplinit procedura plângerii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 fiind depusă la dosarul cauzei plângerea prealabilă nr. 10158/46/18.01.2008.
La data de 03.04.2008 intervenientul principal a formulat, în contradictoriu cu celelalte părți din proces, cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat admiterea acesteia și respingerea acțiunii în contencios administrativ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06 iunie 2008 pârâta aaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a respectivei pârâte motivând faptul că a înstrăinat intervenientului imobilul teren și construcții cu privire la care s-a emis hotărârea de consiliu local și a cedat odată cu înstrăinarea proprietății asupra imobilului și toate avizele și autorizațiile necesare edificării construcțiilor.
În urma admiterii cererii de-/12.08.2008 pronunțată de în dosarul nr-, cererea de strămutare fiind formulată de către, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la data de 30.09.2008.
La data de 31.10.2008 reclamantul a formulat cerere de intervenție în nume propriu prin care a solicitat, în contradictoriu cu părțile procesului, conceptarea în cauză în calitate de reclamant.
În raport de înscrisurile administrate la dosarul cauzei drept mijloc de probă, instanța de judecată a reținut în fapt că pentru imobilul situat în Mun. C - N, str. -, nr. 32 Consiliul Local al Mun. C - Nae mis hotărârea nr. 740 din 27.11.2007 a fost aprobat planul urbanistic local și planul urbanistic de detaliu pentru ansamblul rezidențial parter și de servicii alimentație publică retras din- beneficiar fiind pârâta a.
Respectivul imobil a fost înstrăinat de către pârâta a intervenientului prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 951/12 martie 2007 de către. Prin declarația autentificată sub nr. 2075/2007 de către pârâta a prin mandatar a cedat intervenientului toate avizele și autorizațiile necesare edificării construcțiilor pe terenul descris.
Reclamanții domiciliați în Mun. C - N, str. - nr. 32A, jud. C au apreciat faptul că edificarea imobilelor pentru care au fost aprobate PUZ și este de natură a-i prejudicia datorită faptului că respectiva zonă este afectată de alunecări de teren; de asemenea, au aratat faptul că faptul că PUZ a fost aprobat fără o prealabilă consultare a populației în acest sens și că încalcă normele privitoare la construcțiile ce urmează a fi ridicate în zona de deoarece nu ar exista decât o cale de acces de 2 - 2,5 față de minimul legal de 4.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive formulate de către pârâta în cuprinsul întâmpinării instanța de judecată a reținut faptul că deși a înstrăinat imobilul din Mun. C - N str. - nr. 32 având în vedere faptul că hotărârea de consiliu local contestată privește pe beneficiar a iar prin cererea introductivă s-a solicitat anularea respectivei hotărâri situație ce are în vedere motive de nelegalitate anterioare sau contemporane momentului emiteri actului administrativ ( perioada în care pârâta era proprietara imobilului ), instanța de judecată constată că există identitate între persoana pârâta și persoana celui care era obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel că urmează să respingă excepția calității procesuale pasive invocată de pârâta a.
Cu privire la fondul litigiului s-a reținut faptul că potrivit art. 47 din Legea Nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul lanul p. urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.
De asemenea, art. 48 din Legea Nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul stabilește faptul că lanul p. urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, în corelare cu vecinătățile imediate.
În raport de aceste două texte de lege Tribunalul a constat că hotărârea de consiliu local nr. 740 din 27 noiembrie 2007 constituie un act administrativ cu caracter normativ cu privire la care instanța de judecată are un drept de cenzură doar sub aspectul legalității, oportunitatea reprezentând doar o dimensiune a legalității.
S-a reținut, în raport de practica judiciară a instanței supreme, faptul că legalitatea actului administrativ se referă la conformitatea sa cu dispozițiile actelor juridice cu forță probantă superioară, în sens generic cu " legea ". vizează conformitatea actului cu necesitățile în continuă evoluție ale societății. Este vorba despre un drept de apreciere al autorității publice, astfel încât actul administrativ emis în exercitarea unei puteri de apreciere pe care o are autoritatea publică, a unui drept de opțiune al ei între mai multe soluții legale posibile, nu poate fi anulat de instanța de contencios - administrativ.
Astfel, în ceea ce privește hotărârea de consiliu local atacată instanța de judecată a reținut faptul că, referitor la susținerea reclamanților în sensul că s-ar încălca și normele generale de urbanism, schimbarea funcțională a unității teritoriale de referință de la 7 și și respectiv este posibilă raportat la dispoz. art. 32 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 prin care este permis în mod legal modificări ale PUZ și.
Planul de urbanism de detaliu, ce a fost aprobat prin aceeași hotărâre reprezintă documentația aferentă Planului urbanistic general și Planului Urbanistic Zonal, explicând și detaliind conținutul acestor planuri sub forma de prescripții și recomandări, corelate cu condiționările din Certificatul de Urbanism, în vederea aplicării lor.
Hotărârea de consiliu local atacată a fost emisă în virtutea atribuțiilor legale conferite de lege consiliului local; art. 36 alin. 2 lit. din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală stabilește faptul că consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului și, de asemenea, consiliul local conform art. 36 alin. 5 lit. c avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat referitor la încălcarea principiului publicității, respectiv al informării și consultării cetățenilor conform art. 57 - 61 din Legea nr. 350/20011 instanța de judecată reține faptul că informarea și consultarea cetățenilor s-a realizat prin modalitatea afișării pe situl Consiliului Local al Mun. C-N a avizului Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism Pe de altă parte trebuie reținut faptul că informarea și consultarea cetățenilor se desfășoară diferențiat, în funcție de amploarea și de importanța documentației de amenajare a teritoriului sau de urbanism, procedura nefiind imperativă conform Ordinelor nr. 37/2000 și 176/2000, actele normative respective necuprinzând sancțiuni în cazul nerespectării procedurii de informare și consultare.
S-a invocat de asemenea faptul că pentru construcțiile din spatele imobilului nu există cale de acces auto iar calea de acces pietonală este în fiind astfel încălcate dispoz. art. 2.3 din Ordinul nr. 171/2000 însă conform avizului nr. 82057/9379/25.10.2007 la construcțiile cu destinația de locuință accesul se face prin pasaj pietonal pe sub imobilul de la strada cu trepte și un mijloc de mecanizat de transport persoane iar accesul se realizează din str. - direct la subsolul construcției din partea sudică a parcelei, spațiile de garare auto fiind asigurate în acest subsol și pe pietonală la imobilele cu destinația de locuință.
Pe de altă parte, susținerea reclamanților în sensul că imobilul se află în, în zona fiind semnalate alunecări de teren este reală, însă studiul geotehnic efectuat în prealabil recomandă, în concluzii, monitorizarea deosebită a întregului proiect de realizare a investiției pentru evitarea unor evenimente nedorite în ceea ce privește stabilitatea terenului și a construcțiilor proiectate. Așa cum rezultă din studiul geotehnic efectuat de către SRL în luna mai 2006 caracteristicile geotehnice ale terenului situat în C-N str. -, nr. 32 permit edificarea imobilelor pentru care au fost aprobate PUZ și prin nr. 740/27.11.2007 cu respectarea condițiilor tehnice privind realizarea sistemului de fundare, modului de amenajare a platformei fiecărei locuințe, ridicarea zidurilor și a taluzelor de rambleu pentru evitarea evenimentelor nedorite în ceea ce privește stabilitatea terenului și a construcțiilor proiectate, aceste elemente tehnice privind avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții urmând a fi cuprinse în descrise în certificatul de urbanism.
În altă ordine de idei s-a reținut faptul că reclamanții în data de 07.03.2008 au înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului despre care aceștia susțin că ar fi afectat în situația edificării construcțiilor pentru care au fost aprobate PUZ și, noul proprietar intervenientul fiind intabulat în evidențele de publicitate imobiliară la data de 10.03.2008.
În aceste condiții, dacă la data sesizării instanței reclamanții erau titularii unui interes legitim în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, ulterior datei de 07.03.2008 reclamanții nu mai pot justifica un interes legitim deoarece prin înstrăinarea imobilului situat în Mun. C-N str. -, nr. 32A interesul reclamanților nu mai este actual ci trecut și nu mai este nici direct și personal deoarece o eventuală admitere a acțiunii și anulare a nr. 740/27.11.2007 ar profita noului proprietar.
Cu privire la avizul nr. 82057/43/25.10.2007 emis de Comisia de Urbanism instanța de judecată reține faptul că avizul nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 ci un act premergător, care nu poate fi atacat de sine stătător.
Este irelevant faptul că avizul poate fi facultativ, consultativ sau conform, chiar dacă ultimul trebuie avut în vedere, În mod obligatoriu, de către autoritatea publică ce urmează să adopte sau să emită actul administrativ.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție are o jurisprudență constantă în a considera că actele preparatorii, indiferent de caracterul lor, nu au calitatea de acte administrative, conform Legii nr. 554/2004 și, ca urmare, nu pot fi atacate separat de acte administrative pe care le fundamentează.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele mai sus expuse Tribunalul urmează să respingă acțiunea formulată de către reclamanții și și în raport de această soluție va admite cererea de intervenție principală formulată de intervenientul.
Cu privire la cererea de intervenție principală formulată de intervenientul instanța de judecată reține în primul rând faptul că acesta nu a formulat plângere prealabilă cu privire la hotărârea de consiliu local ce face obiectul litigiului după cum avea obligația potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cererea de intervenție principală formulată de intervenient are caracterul unei acțiuni distincte și urmărește valorificarea unui drept propriu astfel că trebuie să respecte disp. art. 7 conform cărora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Prin urmare neîndeplinind procedura prealabilă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul este inadmisibilă.
Cu privire la fondul cererii de intervenție intervenientul arată în cuprinsul cererii de intervenție faptul că își asumă acțiunea reclamanților ceea ce înseamnă că intervenientul își însușește motivele de nelegalitate invocate în cererea introductivă astfel că instanța de judecată, în raport de considerentele de fond mai sus expuse, care se păstrează și cu privire la cererea de intervenție, constată neîntemeiate aceste motive și urmează să respingă cererea.
Împotriva sentinței a declarat recurs intervenientul care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs privește faptul că instanța de fond în mod greșit și nelegal a dispus respingerea cererii sale de intervenție, reținând că nu a realizat procedura administrativă de contestare a actului atacat, iar reclamanții care au realizat această procedură nu mai au interes în cauză.
Se arată că la data introducerii acțiunii reclamanții aveau calitate procesuală și interes și că de asemenea efectuaseră procedura prealabilă iar prin cererea de intervenție în nume propriu el și-a însușit demersurile și procedurile realizate de reclamanți, prin cumpărarea imobilului în cauză, subrogându-se în drepturile și obligațiile reclamanților.
Mai arată recurentul că este lipsită atât de logică cât și de coerență juridică concluzia instanței potrivit căreia ar fi trebuit să conteste în termen de 30 de zile de la comunicare, întrucât pe de o parte, acest act nu i-a fost comunicat niciodată de către emitent, iar pe de altă parte, drepturile sale au luat naștere de la data dobândirii imobilului în cauză, demersurile reclamanților fiind valabil efectuate și perfect legale până la introducerea subsemnatului, în cauză.
Apreciază recurentul că soluția instanței de fond, aceea de respingere a cererii sale de intervenție este netemeinică și nelegală fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, întrucât în mod greșit a interpretat actul dedus judecății, având ca și consecință pronunțarea unei hotărâri cu greșita aplicare a legii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea introductivă pe considerentul lipsei interesului reclamanților cu mențiunea că o eventuală admitere a acțiunii și anulare a HCL nr. 740/27.11.2007 ar profita noului proprietar, întrucât chiar acesta era scopul cererii de intervenție în nume propriu.
Prin reținerea unei asemenea concluzii instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii.
Printr-un alt motiv de recurs se invocă lipsa unor considerente de fapt și de drept în ceea ce privește admiterea cererii de intervenție a numitului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor prev. de art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod pr. civilă.
Un ultim motiv de recurs privește faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe pe unul dintre petite, respectiv obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La 14.05.2009, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că în mod corect, tribunalul a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenientul întrucât acesta nu a formulat plângerea prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Intimatul arată că susținerile sale din cererea de recurs că și_ar fi însușit demersurile și procedurile realizate de reclamanți, prin cumpărarea imobilului, subrogându-se în drepturile și obligațiile acestora, nu poate fi primită, întrucât pe de o parte asemenea drepturi și obligații procesuale nu pot forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte cererea de intervenție principală reprezintă o acțiune în justiție distinctă ce trebuie să îndeplinească cerințele stabilite prin art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cererii de intervenție se arată că în mod temeinic și legal, tribunalul a constatat că HCL 740/2007 reprezintă un act administrativ cu caracter normativ cu privire la care instanța de judecată are un drept de cenzură doar sub aspectul legalității reținând totodată că schimbarea funcțională a unității teritoriale de referință de la 7 și și respectiv la 3 era posibilă având în vedere prevederile art. 32 al. 3 din Legea nr. 350/2001, care permit modificarea PUZ și.
Se mai arată că și-n ceea privește avizul nr. 82057/43/25.10.2007 instanța în mod corect a reținut că acesta nu este un act administrativ, ci un act premergător ce nu poate fi atacat de sine stătător.
Intimatul precizează că în raport de argumentele invocate, prima instanță a admis cererea sa de intervenție principală, în mod corect.
Cu privire la cheltuielile de judecată intimatul arată că acestea n-au fost acordate de instanța de fond întrucât n-au fost nici solicitate și nici dovedite.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv respingerea cererii sale de intervenție, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Potrivit art. 49 alin. 2 Cod pr. civilă, intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Intervenientul principal invocă un drept propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, el tinzând să câștige pentru sine bunul litigios și tocmai de aceea intervenția în interes propriu este făcută sub forma unei cereri de chemare în judecată și are natura juridică acesteia.
Conform prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot, sau în parte a acestuia.
Pentru intervenientul recurent actul administrativ contestat, respectiv HCL 740/2007, a început să producă efecte juridice din momentul în care acesta i-a fost adus la cunoștință, adică la 19.06.2008 când prin notificarea 456/2008, reclamanții inițiali l-au informat despre existența litigiului.
De la acea dată intervenientul avea la dispoziție 30 de zile să efectueze procedura prealabilă.
Prin formularea cererii de intervenție principală, fără ca în prealabil să se formuleze plângere administrativă, intervenientul recurent n-a respectat prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce a impus ca instanța de fond să-i respingă cererea de intervenție.
Ca instanță de fond a reținut că intervenientul nu a efectuat procedura prealabilă în termen de 30 de zile de la comunicare și nu de la data luării la cunoștință a actului administrativ, nu este motiv de modificare sau casare a sentinței pronunțată de aceasta, atâta timp cât nu s-a respectat condiția obligatorie a parcurgerii procedurii prealabile administrative.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv greșita aplicare a lipsei de interes al reclamantului, de asemenea Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Prin interes se înțelege folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Interesul trebuie să fie legitim (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale) născut și actual (un interes care trecut nu poate fi luat în considerare), personal și direct (folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune).
Cum în timpul litigiului reclamanții au înstrăinat către intervenient imobilul situat în Mun. C N, str. - nr. 32, în mod corect instanța de fond a apreciat că interesul acestora de a solicita anularea HCL nr. 740/2007 privind aprobarea PUZ și pentru str. - nr. 32 și a avizului nr-, nu mai este actual ci trecut și nu mai este nici direct și personal.
Nici motivul de recurs privitor la nemotivarea admiterii cererii de intervenție formulată de nu este întemeiată.
Această cerere de intervenție a fost admisă ca urmare a aprecierii în mod temeinic și legal că HCL 740/2007 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale și de atribuțiile conferite de lege consiliului local.
Or, în ceea ce privește legalitatea hotărârii consiliului local, motivarea instanței de fond este făcută amplu și în concret, și în fapt și în drept, din întreaga hotărâre reieșind fără dubiu justețea soluției pronunțate.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, respectiv omiterea instanței la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, Curtea îl apreciază neîntemeiat, întrucât intervenientul este una din părțile căzute în pretenții prin respingerea cererii sale de intervenție.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenientul împotriva sentinței nr.120 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.2//01.07.2009
Jud. fond C
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
