Anulare act administrativ . Decizia 2482/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2482
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.172 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant lipsind intimații pârâți INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR D și OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziei de sancționare.
CURTEA
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin cererea formulată la data de 16.12.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR D, OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR a solicitat anularea Deciziei nr.107/08.12.2008 ca netemeinică și nelegală, respingerea referatului nr.2757/29.10.2008 al inspectorului șef al D ca netemeinic și nelegal, respingerea sesizării nr.2731/27.10.2008 a inspectorului principal ca nefondată.
In motivare, reclamantul a arătat că înțelege să contestate Decizia nr.107/08.12.2008 pentru următoarele motive: comisia de disciplină a fost legal investită a analiza o sesizare clară și cu un obiect foarte bine determinat, faptele invocate în acea sesizare nu au fost dovedite, motivele invocate nu au fost confirmate, comisia fără a investită a trecut la extinderea cercetărilor pentru alte fapte care nu făceau obiectul respectivei cercetări disciplinare, a încălcat procedura privind modul de cercetare a acestui caz încă de la primul termen, nu a înaintat raportul comisiei de disciplină, și-a depășit atribuțiile pentru care a investită.
De asemenea, reclamantul a considerat sesizarea nr.2731/27.10.2008 a inspectorului principal că fiind nefondată.
In fapt, reclamantul a arătat că în ziua de 21.10.2008 a mers într-un control de supraveghere pe piață în zona, intrând în mai multe magazine spre a verifica aspecte specifice activității de control. Astfel, a intrat într-un magazin în care a observat o vitrină cu prăjituri, o vitrină cu produse lactate și alte produse alimentare. In timpul controlului efectuat la respectivul magazin, administratorul l-a informat că există o reclamație făcută de un cumpărător, însă reclamantul arată că nu a putut analiza situația, întrucât nu știa de existența sau conținutul unei reclamații.
Consideră că a procedat în mod legal în momentul în care nu a finalizat controlul, nu a aplicat nici un fel de sancțiune, nu a extins cercetările cu privire la această presupusă reclamație, deoarece neavând toate elementele ar fi putut comite un abuz. Arată că acuzația doamnei inspector precum că ar fi comis un abuz este total nefondată deoarece controlul nu s-a finalizat de către reclamant, acesta oprind orice fel de investigații în momentul în care administratorul i-a povestit despre presupusa reclamație.
Astfel, reclamantul a arătat că respectivul control de supraveghere l-a efectuat conform atribuțiilor de serviciu, în baza unei delegații emisă de către OJPC, nu a controlat reclamația invocată în sesizare, întrucât nu a avut cunoștință de aceasta, nu a finalizat respectivul control, lăsând o invitație pentru a doua zi tocmai în vederea acestui fapt, nu a știut că d-nei i-a fost repartizat acest caz și că întâmplător a efectuat un control de supraveghere la un magazin la care era și o reclamație nu-i poate fi imputat.
In ceea ce privește, referatul inspectorului șef nr.2757/29.10.2008 consideră că este abuziv și nelegal, arătând că acesta nu avea calitate de a face cercetări și de a formula acuzații deosebit de grave și că nu a prezentat comisiei care sunt dovezile care justifică acuzația adusă în sarcina reclamantului.
La data de 20.01.2009, pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Dad epus la dosar întâmpinare, Decizia contestată nr. 107/08.12.2008 și actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea actelor administrative atacate ca temeinice și legale, arătând că din documentele existente la dosarul comisiei de disciplină a rezultat faptul că inspectorul nu respecta legislația privind activitatea de control, în sensul că nu au fost respectate prevederile art.3, 9, 4 din Legea nr.252/2003 și nu a finalizat controlul încălcând prevederile art.77 alin.2 lit.j din Legea nr.188/1999, respectiv încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri.
Prin sentinta nr. 172 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a respins actiunea formulata de reclamantul.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, prin decizia nr. 107/08.12.2008 emisă de Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor D, în baza raportului Comisiei de disciplină nr. 91/02.12.2008, a dispus sancționarea reclamantului, în temeiul art. 77 alin 3 lit. b din Legea nr.188/1999, republicată, cu sancțiunea " diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de o lună de zile" pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 9 din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control și art. 3 și 4 din același act normativ.
S-a reținut că în calitate de inspector în cadrul D - OJPC D, nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu referitoare la obligația de a consemna în registrul unic de control, înaintea începerii controlului următoarele: numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul, faptă ce constituie abatere disciplinară potrivit art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, respectiv " încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri".
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că întrunirea comisiei de disciplină a avut loc ca urmare sesizării numitei, inspector în cadrul D, prin care se aducea la cunoștință inspectorului șef al D faptul că reclamantul a desfășurat la data de 21.10.2008 un control la SC SRL fără a menționa acest control în Registrul Unic de Control al societății verificate, astfel că în momentul când aceasta s-a prezentat ulterior pentru efectuarea controlului, în baza sesizării formulată de un consumator, a fost pusă într-o situație dificilă față de reprezentantul societății care știa că tocmai făcuse obiectul acestui control.
De asemenea, din procesele verbale întocmite de comisia de disciplină, instanța a reținut că abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a făcut obiectul unei cercetări disciplinare amănunțite fiind citat și audiat atât reclamantul cât și celelalte persoane implicate, respectiv și reprezentantul SC SRL -, iar la finalizarea cercetării disciplinare a fost întocmit de către Comisia de disciplină raportul prevăzut de dispozițiile art. 49 din HG1344/2007, raport comunicat reclamantului la data de 05.12.2008.
Din declarația numitei, coroborată cu celelalte probe efectuate de Comisia de disciplină, instanța reține că, în lipsa unei delegații sau ordin de deplasare, reclamantul în calitate de inspector C s-a deplasat la data de 21.10 2008 la sediul SC SRL unde, fără a consemna controlul în Registru Unic de Control și fără a se legitima decât la intervenția reprezentantului societății a procedat la o verificare sumară a produselor expuse spre vânzare într-una din vitrinele magazinului și, potrivit propriei declarații, neconstatând nereguli, a lăsat reprezentantului societății o invitație de a se prezenta a doua zi la sediul D, pentru finalizarea controlului.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța a constatat că acțiunea nu este fondată.
Astfel, în privește legalitatea deciziei de sancționare, criticile formulate de reclamant referitoare la sesizarea Comisiei de disciplină nerespectarea procedurii privind cercetarea disciplinară și comunicarea raportului Comisiei de disciplină sunt nefondate, în cauză fiind respectate dispozițiile nr.HG 1344/2007.
Potrivit art. 27 din nr.HG 1344/2007 "comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar, urmând a fi depusă la registratura autorității instituției publice în cadrul căreia funcționarul public își desfășoară activitatea.
De asemenea, potrivit art. 30 din același act normativ, procedura cercetării administrative constă în: audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară, administrarea probelor propuse de părți, precum și dacă este cazul a celor solicitate de comisia de disciplină, dezbaterea cazului.
În speța de față, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, sesizarea Comisiei de disciplină a fost făcută de un alt inspector, implicat în mod direct în soluționarea reclamației formulate de consumatorul cu privire la activitatea desfășurată de SC SRL, fiind irelevant cine era persoana care asigura la acel moment conducerea unității câtă vreme dispozițiile legale citate anterior conferă calitatea de a formula sesizarea oricărei persoane ce se consideră vătămată prin fapta funcționarului public împotriva căreia se îndreaptă.
Potrivit proceselor verbale de ședință, comisia de disciplină a respectat întocmai dispozițiile art. 30 și următoarele din HG1344/2007, audiind persoana care a formulat sesizarea, alte persoane care au putut da relații cu privire la fapta imputată reclamantului - și, dar și persoana supusă cercetării disciplinarea, aceasta din urmă în prezența unui apărător ales, consemnând în conformitate cu dispozițiile art. 49 din HG1344/2007 rezultatul cercetărilor și al dezbaterilor în cuprinsul raportului ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, conformându-se dispozițiilor art. 50 din HG1344/2007, comisia de disciplină i-a comunicat acestuia, sub semnătură, prin adresa nr. 93/04.12.2008 raportul final al cercetării administrative, încă din data de 05.12.2008.
Și în ceea ce privește temeinicia actului de sancționare criticile formulate de reclamant au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, potrivit art. 3 alin 2 din Legea 252/2003 "organele de control au obligația de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul", iar potrivit art. 9 din același act normativ, " neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii prevăzute la art. 3 alin. (2) și la art. 4 constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare sau, după caz, potrivit legislației muncii".
De asemenea, potrivit art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, republicată, constituie abatere disciplinară care se sancționează potrivit alin 3 al aceluiași articol, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
În speța de față, așa cum rezultă din materialul probator administrat, reclamantul prezentându-se la sediul unei persoane juridice pentru efectuarea unui control determinat de reclamația unui consumator repartizată spre soluționarea altui inspector C și efectuând verificări privind produsele expuse spre vânzare, fără a solicita Registrul Unic de Control și fără a menționa în cuprinsul acestuia mențiunile prevăzute de disp. art. 3 alin 2 din Legea 252/2003, și-a încălcat în mod neîndoielnic îndatoririle de serviciu stabilite de dispozițiile legale citate anterior.
Instanța nu a reținut apărările reclamantului referitoare la faptul că ar fi solicitat registrul de control însă nu i-a fost prezentat fiind încuiat într-un sertar a cărui cheie se afla în posesia soțului administratorului societății, această apărare fiind contrazisă de declarația dată în fața comisiei de disciplină de numita în care se menționează faptul că nu i-a fost solicitat registrul de control dar și de împrejurarea că ulterior, la numai câteve ore de la descinderea reclamantului, aceeași persoană a prezentat inspectorului, registrul în discuție.
De altfel, apărarea reclamantului este infirmată de propriile susțineri din cuprinsul acțiunii formulate în care menționează că a fost abordat de o persoană în momentul în care verifica anumite produse și termenele lor și numai după aceea s-ar fi prezentat și ar fi făcut dovada calității sale, respectiv ar fi solicitat Registrul Unic de Control.
Ca atare, constatând că în sarcina reclamantului a fost reținută corect abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat, cercetarea disciplinară fiind desfășurată cu respectarea dispozițiilor legale, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 299 si urm. civ.
Cod PenalIn dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a sustinut ca tribunalul a facut o apreciere gresita a materialului probator, retinand ca s-ar fi prezentat la SC SRL pentru a efectua un control determinat de reclamatia unui consumator desi, in realitate, reclamantul s-a deplasat la sediul societatii pentru a efectua un control de supraveghere pe piata.
De asemenea, bazandu-se pe depozitiile martorilor audiati de Comisia de disciplina, si, instanta a retinut ca reclamantul nu a solicitat registrul unic de control si nu a mentionat in cuprinsul acestuia mentiunile prevazute de dispozitiile legale, nu s-a prezentat si nu a facut dovada calitatii sale.
Recurentul apreciaza ca aceste depozitii puteau fi partinitoare, date in fata Comisiei de disciplina, astfel ca nu pot avea valoare probanta, instanta trebuind sa procedeze la reaudierea acestora pentru a-si forma convingerea deplina asupra starii de fapt.
A solicitat, intr-o prima teza, admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului si audierea celor doi martori mentionati, iar intr-o teza subsidiara, retinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea contestatiei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
In asigurarea respectarii disponibilitatii si pentru determinarea limitelor controlului judiciar, respectiv a limitelor investirii instantei de recurs, este necesar ca forma enuntiativa a motivelor de casare sau modificare sa fie urmata de motivare, adica de o dezvoltare a motivelor de recurs prin redarea textelor de lege ori a principiilor de drept incalcate de instanta de fond si de argumentarea analitica a afirmatiei ca au fost denaturate prin solutia recurata. Cu alte cuvinte, intinderea controlului judiciar este conditionata de intinderea si cuprinsul criticilor formulate prin dezvoltarea motivelor de recurs.
Asa fiind, din lecturarea motivelor de recurs, Curtea constata ca singura critica adusa de reclamant sentintei tribunalului o constituie lipsa de rol activ, mai exact faptul ca cei doi martori- si, audiati de comisia de disciplina, nu au fost reaudiati de instanta, critica fiind vadit nefondata.
Procesul civil este, in regula generala, un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecatorului trebuie inteles in contextul asigurarii unui echilibru cu celelalte doua principii ale procesului civil: al disponibilitatii si contradictorialitatii.
Nu se poate dispune casarea unei hotarari pentru ca, din oficiu, in baza art. 129.civ.Cod Penal, instanta nu a ordonat anumite dovezi, cata vreme reclamantul avea mijloacele procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le dorea.
Pe de alta parte, rolul activ al instantei prevazut de art. 129.civ.Cod Penal nu poate constitui temeiul substituirii instantei in pozitia procesuala a uneia din parti si in apararea intereselor acesteia.
Practic, ecurentul isi invoca propria culpa procesuala sub aspectul nepropunerii probelor cu respectarea conditiei indicarii faptului de dovedit pentru a permite cercetarea utlitatii, pertinentei si concludentei probei, in conditiile art. 167 alin. 1.civ.
Cod PenalIn alta ordine de idei, tribunalul nu putea inlatura depozitiile celor doi martori, apreciate de recurent ca fiind partinitoare, audierea acestora fiind realizata de comisia de disciplina in cadrul procedurii cercetarii administrative, in respectarea dispozitiilor art. 30 si urm. din HG nr. 1344/2007.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 ind.1 civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.172 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant lipsind intimații pârâți INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR D și OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/10.06.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
