Anulare act administrativ . Decizia 25/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 25/CA
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în H,- B, județul V, în contradictoriu cu pârâții: INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ V - COMISIA DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚIILOR; MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - COMISIA DE JURISDICȚIE IMPUTAȚIILOR, având ca obiect - anulare acte administrativ - fiscale( decizia de imputare nr.-/301/06.06.2008,emisă de V;Hot. nr.-/19.08.2008, emisă de V;Hot. nr.89/26.09.2008 a A).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 16 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.959/45/29.10.2008, reclamantul a solicitat în contradictor cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B desființarea:
- deciziei de imputare nr.-/301/6.06.2008 emisă de V pentru suma de 14577,61 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere suportate de pe timpul școlarizării sale;
- Hotărârii -/19.08.2008 a V - Comisia de soluționare a contestației, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de imputare de mai sus;
- Hotărârii 89/26.09.2008 a - Comisia de jurisdicție a imputațiilor, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva Hotărârii -72008, cu cheltuieli de judecată.
În baza art.15 din Legea 574/2004 a solicitat și suspendarea efectelor actului administrativ - decizia de imputare -, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Motivează reclamantul că a avut funcția de agent IV la Compartimentul ture serviciu din cadrul Poliției de Frontieră - V, iar în data de 4.09.2006 a semnat angajamentul -, prin care s-a obligat față de pârâta V, ca după absolvirea cursului de " în carieră a agenților poliției de frontieră recrutați din sursă externă", organizat de Școala de formare inițială și continuă a personalului I, în perioada 10.04.2006 - 4.05.2007, să-și îndeplinească serviciul pe o perioadă de 5 ani la unitatea de încadrare, ori în cea în care ar fi fost mutat de angajator ulterior.
Întrucât prin același angajament, reclamantul s-a obligat și la restituirea cheltuielilor de întreținere - în ipoteza în care nu și-ar îndeplini serviciul pe parcursul celor 5 ani -, iar după aproape doi ani de la absolvirea cursurilor, starea sa de sănătate s-a alterat, fapt ce l-a determinat să-și dea demisia, pârâta a emis decizia de imputare pentru un pretins prejudiciu de 14577,61 lei, decizie menținută în procedura jurisdicțională prin Hotărârea -/19.08.2008 a V și Hotărârea 89/26.09.2008 a - Comisia de jurisdicție a imputațiilor.
Consideră reclamantul că obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere prevăzută de angajamentul în cauză putea opera doar în ipoteza în care ar fi existat o culpă a sa în privința neexercitării funcției de polițist în intervalul asumat, pe când în cazul său, demisia a fost urmarea imposibilității prestării în continuare a muncii de agent, determinată de motive medicale, având în vedere faptul că sarcinile de serviciu implicau deplasări pe distanțe mari, având armamentul asupra sa, indiferent de condițiile climaterice.
Arată reclamantul că, și în ce privește cuantumul cheltuielilor ce i-au fost imputate, acesta apare ca fiind disproporționat de mare, având în vedere faptul că în intervalul 10.04.2006 - 16.06.2006 nu i-a fost asigurată cazarea gratuită; în modulul 2 - 19.06.2006 - 7.01.2007 - și-a asigurat cazarea și masa pe cont propriu, îndeplinind și un stagiu de practică, alături de ceilalți agenți mai vechi, deși salariul de care a beneficiat a fost mult mai mic, situație ce o consideră discriminatorie; în cadrul modulului 3 - 8.01.2007 - 4.05.2007 și-a suportat de asemeni toate cheltuielile de cazare și masă, pârâtele neprezentându-i vreun calcul al sumei imputate.
Apreciază în atari condiții că în speță a avut loc încălcarea art.4, 5, 8 și 14 din CEDO, ratificată prin Legea 30/1994, art.16, 41, 42 și 531din Constituție, art.3, 4, 5, 6, 82din Codul muncii, pârâtele aplicându-i un tratament discriminatoriu în raport cu ceilalți angajați, nu i-a asigurat condiții de muncă adecvate și securitatea locului de muncă, astfel că i-a cauzat deteriorarea stării de sănătate, pentru remedierea căreia a fost nevoit să-și dea demisia din funcție.
Anexat contestației au fost depuse actele administrative invocate.
Pârâta V prin întâmpinare consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.15 din Legea contenciosului administrativ, de admisibilitate a cererii de suspendare formulată de reclamant, solicitând respingerea acesteia, iar în ce privește fondul cauzei, apreciază actele administrative emise în cauză de pârâte ca fiind în conformitate cu prevederile exprese ale Ordinului 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile, respectiv a Ordinului 1122/5.01.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică, în țară și străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-și respectă angajamentele încheiate.
Susținerile reclamantului privind problemele de sănătate intervenite în legătură cu sarcinile sale de serviciu specifice, puteau conduce doar la incidența prevederilor art.27 din Legea 179/2004 privind pensiile și drepturile de asigurări sociale ale polițiștilor, cu sesizarea Comisiei centrale de expertiză medico-militară a cu un dosar medical de reclamant, doar încetarea raporturilor de muncă pentru pierderea capacității de muncă a polițistului, putându-l exonera de restituirea cheltuielilor de întreținere de care a beneficiat.
Având în vedere însă că reclamantul nu a întocmit vreo documentație de natură medicală, ci doar și-a dat demisia din funcție, fără a invoca vreun motiv anume, acestuia i-a fost legal emisă decizia de imputare în litigiu, calculul aferent acesteia fiindu-i înmânat reclamantului în ziua de 19.08.2008, astfel că solicită respingerea acțiunii acestuia ca nefondată.
Pârâta a depus documentația ce a stat la baza emiterii actelor administrative în cauză, solicitând de asemeni respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, actele administrative fiind emise în aplicarea prevederilor legale incidente, evocate prin întâmpinare și de V, în condițiile în care reclamantul nu a făcut obiectul vreunui dosar medical pentru stabilirea pierderii capacității de muncă și nici nu a solicitat niciodată mutarea într-o altă unitate conform art.46 lit. b) din Legea 360/2002 pe astfel de considerente.
Nici cererea de suspendare a executării nu se justifică în cauză, întrucât niciuna din condițiile prevăzute expres de art.15 din legea contenciosului administrativ - cazul bine justificat și paguba iminentă - nu au fost probate de reclamant.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, reține că în data de 6.06.2008, pârâta Vae mis în sarcina reclamantului, decizia de imputare nr.-/301, pentru suma de 14577,61 lei, motivat de "neonorarea angajamentului -/4.04.2006, încălcarea art.1 lit. c din Ordinul nr.1122/5.01.2006, coroborat cu art.70 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului".
Suma reprezintă "totalul cheltuielilor de întreținere suportate de pe timpul școlarizării acestuia, calculate proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut în angajamentul nr.-/4.04.2006, luat în vederea executării serviciului de minim 5 ani în cadrul unităților aparținând, precum și a celorlalte drepturi materiale și bănești primite pe această perioadă" (fila 55 dosar).
Decizia a fost primită de reclamant sub semnătură, la 23.06.2008, cu mențiunea că "nu sunt de acord să plătesc suma imputată", astfel că sub nr.-/21.07.2008 depune contestație la Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul V, în care contestă cuantumul cheltuielilor imputate, întrucât nu i-a fost prezentat vreun calcul al acestora, și oricum a suportat din fonduri proprii cazarea și masa de care a beneficiat pe parcursul perfecționării.
Pe parcursul soluționării contestației, reclamantului îi este înmânat sub semnătură, la 19.08.2008, Devizul de calcul analitic privind cheltuielile de școlarizare în litigiu, comisia abilitată procedând la respingerea contestației reclamantului prin Hotărârea -/19.08.2008, ca nefondată.
Plângerea reclamantului împotriva acestei hotărâri - prin care critică soluția, atât sub aspectul cuantumului sumei imputate, cât și prin prisma faptului că încetarea raportului de muncă cu pârâta a fost determinată de periclitarea stării sale de sănătate, de condițiile de muncă oferite -, este respinsă prin Hotărârea 89/26.09.2008 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Se motivează de organul jurisdicțional faptul că baza de calcul a cheltuielilor imputate o reprezintă actul nr.-/301/15.05.2008, comunicat reclamantului, iar motivul încetării raporturilor de muncă ale acestuia l-a constituit demisia, fără a se indica vreun motiv de natură medicală, și fără ca reclamantul să fi demarat vreo procedură de verificare a capacității sale de muncă în condițiile legii.
În termen legal reclamantul promovează acțiune în contencios administrativ împotriva acestei hotărâri, acțiune ce se vădește a fi nefondată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, este de necontestat faptul că reclamantul a beneficiat de un curs de " în carieră a agenților Poliției de Frontieră recrutați din sursă externă" organizat de pârâta V, în intervalul aprilie 2006 - mai 2007, semnând angajamentul de plată nr.-/4.04.2006, în sensul îndeplinirii serviciului "pe o perioadă de minim 5 ani în unitatea unde este încadrat sau în unitățile și garnizoanele în care voi fi mutat ulterior", în raport de nevoile, în caz contrar "mă oblig să restitui cheltuielile de întreținere efectuate cu subsemnatul pe timpul cât am fost școlarizat" (fila 115 dosar).
Sub nr.-/299/24.04.2008, reclamantul înregistrează la. Voc erere de "aprobarea demisiei din cadrul instituției, începând cu data de 24.04.2008", fără vreo motivație suplimentară, conduită ce se încadrează în categoria "motivelor imputabile" de încetare a raporturilor de muncă ale unui polițist, în sensul art.69(1) lit. f) din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, atrăgând obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, conform art.27 din 300/2004 coroborat cu art.23 din 1122/2006.
În acest context, corect pârâta Vap rocedat la demararea procedurii legale de imputare a cotei părți din aceste cheltuieli de întreținere - corespunzător perioadei nelucrate din cei 5 ani la care reclamantul s-a obligat prin angajamentul în litigiu -, rezultând suma de 14577,61 lei conform bazei de calcul aflată la dosar (fila 51) și necontestată sub aspectul elementelor de calcul de reclamant, în această fază procesuală.
Împrejurarea că pe parcursul derulării procedurii jurisdicționale, reclamantul a invocat și motive de sănătate care l-ar fi determinat să-și dea demisia din sistemul de poliție, chiar reale, acestea nu sunt însă de natură a-l exonera de plata cheltuielilor de întreținere în litigiu, având în vedere că reclamantul avea posibilitatea întocmirii unui dosar medical - în eventualitatea în care afecțiunile sale îl împiedicau să-și desfășoare activitatea pe postul deținut -, în urma analizei căruia putea fi mutat pe un post compatibil, ori dacă acest lucru nu era posibil, să se dispună încetarea raportului de funcție din motive neimputabile, și să fie exonerat de plata sumei în litigiu.
Ori, reclamantul nu-și poate invoca propria culpă, de a nu fi cunoscut procedura de urmat în situația particulară în care se afla, anterior manifestării sale de voință constând în depunerea unei cereri de demisie, astfel încât, raportat situației de fapt cunoscută de angajator la momentul încetării raportului de serviciu al reclamantului, instanța constată ca fiind corect aplicată măsura de recuperare a cheltuielilor în litigiu prin actele administrative ce fac obiectul cauzei, care vor fi menținute, cu respingerea ca nefondată a acțiunii promovate de reclamantul, în contradictor cu pârâta V și
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictor cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
18.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
