Anulare act administrativ . Decizia 2536/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2536
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului, împotriva sentinței nr.218 din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă reprezentată de Sindicatul Liber Mediul și intimata pârâtă Agenția Regională pentru Protecția Mediului
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului, intimata reclamantă reprezentată de Sindicatul Liber Mediul și intimata pârâtă Agenția Regională pentru Protecția Mediului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal și sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.218 din 02 februarie 2009, Tribunalul Dolja respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
A admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului
Au fost obligați pârâții să acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 23.09.2005 până la data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că eclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
S-a apreciat că în baza art. 29 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr.2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a constatat că acțiunea se întemeiază pe un refuz nejustificat al pârâților de a achita aceste drepturi salariale. Nu se solicită anularea unui act administrativ nelegal pentru a fi incidente disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare în cazul unui refuz nejustificat, a obliga contestatorul să solicite din nou drepturile bănești și sa aștepte un nou refuz, in contextul in care atitudinea pârâților este mai mult decât previzibila, ar echivala cu o ingerința in dreptul de acces efectiv la instanța.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada, prin adresa nr. 6815 din 31.10.2008, emisa chiar de către D, că are calitatea de funcționar public din anul 2005 si este angajat al instituției parate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.HG 459/2005, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, reorganizată ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, iar conform art. 2 alin. 1 din HG nr. 459/2005, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat.
Prin urmare, Agenția Națională pentru Protecția Mediului este ordonator secundar de credite, iar Ministerul Mediul și Dezvoltării Durabile este ordonator terțiar de credite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Agenția Pentru Protecția Mediului D, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
În motivele de recurs pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a arătat că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat de art.31 lit.c și d din legea 188/1999 modificată, că printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordării drepturilor respective și că neacordarea drepturilor se constituie într-o încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai arătat de asemenea că sumele respective nu au fost prevăzute în bugetul instituției, context în care nu sunt datorate de către angajator.
Recurentul pârât Ministerul Mediului a arătat că simplul fapt că Ministerul Mediului este ordonator principal de credite și are în subordinea sa Agenția Națională pentru protecția Mediului nu justifică introducerea sa în cauză în calitate de pârât.
A mai susținut că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că raporturile de serviciu se încheie între reclamantă, funcționar public în cadrul D și această instituție, generând drepturi și obligații pentru ambele părți.
Pe fondul cauzei a precizat că este neîntemeiată susținerea instanței potrivit căreia suspendarea dispusă prin OUG 92/2004 este nelegală, deoarece s-a realizat prin intermediul unui act normativ ce nu putea modifica ori înlătura drepturi salariale recunoscute printr-o lege organică, în speță Legea nr.188/1999
Recurenta pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Daa rătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art. 44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 (actual art. 31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art. 48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art. 37 alin. 3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului: "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus -. împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art. 1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în cuprinsul cererii de recurs, se constată că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente.:
Are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect plata suplimentului postului și al treptei de salarizare cuvenite funcționarilor publici numai autoritatea, instituția publică emitentă a actului de numire în funcție a reclamantului, în temeiul căruia ia naștere raportul de serviciu cu drepturile și obligațiile aferente, această entitate având și resursele de finanțare pentru plata drepturilor bănești ale funcționarilor săi, așa cum rezultă și din prevederile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
În astfel de litigii nu au calitate procesuală pasivă autoritățile publice cărora le sunt subordonate instituțiile cu care funcționarii au raporturi de serviciu.
Ministerul nu are obligația legală de garanție sau de despăgubire a funcționarului public în ipoteza admiterii cererii având ca obiect plata sporurilor.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 alin.2 ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, în condițiile legii.
În ceea ce privește răspunderea ordonatorilor de credite, incidente sunt dispozițiile art. 22 alin.2 din același act normativ.
Având în vedere motivele de mai sus, Curtea va admite recursul pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și va respinge acțiunea față de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Vor fi obligate pârâtele și la plata celor două suplimente către reclamantă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Se va respinge recursul pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile împotriva sentinței nr.218 din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Respinge recursul pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului, formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința.
Admite în parte acțiunea.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Obligă pârâtele și D la plata celor două suplimente către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/01.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
