Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2538/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2538
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-au luat în examinare recursurile declarat de pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului D și Ministerul Mediului, împotriva sentinței nr. 114 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului D și Ministerul Mediului și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal și sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.114 din 20.01.2009 Tribunalul Doljar espins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
A admis acțiunea formulată de reclamantul reprezentat de Sindicatul Liber "Mediul" C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL UI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA UI, și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA UI
A obligat pârâții să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 23.09.2005-20.01.2009, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, s-a apreciat ca nu este întemeiata urmând aor espinge, având în vedere faptul ca acțiunea s-a întemeiat pe un refuz nejustificat al pârâților de achita aceste drepturi salariale. Nu se solicită anularea unui act administrativ nelegal pentru a fi incidente dispoz. art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în cazul unui refuz nejustificat, a obliga contestatorul să solicite din nou drepturile bănești și sa aștepte un nou refuz, in contextul in care atitudinea pârâților este mai mult decât previzibila, ar echivala cu o ingerința in dreptul de acces efectiv la instanța.
Va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active având în vedere că reclamantul a făcut dovada, prin adresa nr. 7936 din 10.12.2008 emisa chiar de către D, că are calitatea de funcționar public din septembrie 2005 si este angajat al instituției parate.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile, este nefondată, urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din nr.HG 459/2005, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, reorganizată ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, iar conform art.2 alin 1 din HG nr.459/2005, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în perioada septembrie 2005 - 20.01.2009, reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
Potrivit art. 31 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului".
Ultimele două drepturi salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art. 48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Ori, având în vedere faptul că suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr. 2/2006 a fost înlăturată și faptul că potrivit art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, prin analogie de la plata primelor de vacanță, care s-au acordat din anul 2001, prin OUG 146 din 19.12.2007, suplimentul sporului și suplimentul gradului solicitat prin acțiune se impune a fi acordat.
OG 6/2007 nu au abrogat prevederile art. 31 alin 1 din Legea 188/1999, ci dimpotrivă, în art. 48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999, republicată, astfel că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acordarea acestor sporuri se circumscrie prevederilor legale indicate și, cum suspendarea dispusă își încetează aplicabilitatea, dreptul revine în patrimoniul reclamantului devenind actual.
Este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, astfel că autoritățile publice să asigure plata drepturilor salariale, în concordanță cu principiul general constituțional prevăzut în art. 1 (5) din Constituție, potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației legii, este obligatorie.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În speța de față, salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, elemente cu conținut economic pe baza cărora reclamantul, în lipsa suspendărilor periodice, ar fi putut să aibă în patrimoniu în mod efectiv și licit sumele aferente, așa încât se impune ca după încetarea suspendării acesta să beneficieze de drepturile salariale prevăzute în favoarea sa de dispozițiile legale amintite anterior.
De asemenea, potrivit art. 1082 Cod civil, reclamantul are dreptul la plata daunelor interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în cauză pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului D și Ministerul Mediului, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a arătat că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat de art.31 lit.c și d din legea 188/1999 modificată, că printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordării drepturilor respective și că neacordarea drepturilor se constituie într-o încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai arătat de asemenea că sumele respective nu au fost prevăzute în bugetul instituției, context în care nu sunt datorate de către angajator.
Recurentul pârât Ministerul Mediului a arătat că simplul fapt că Ministerul Mediului este ordonator principal de credite și are în subordinea sa Agenția Națională pentru protecția Mediului nu justifică introducerea sa în cauză în calitate de pârât.
A mai susținut că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că raporturile de serviciu se încheie între reclamantă, funcționar public în cadrul D și această instituție, generând drepturi și obligații pentru ambele părți.
Pe fondul cauzei a precizat că este neîntemeiată susținerea instanței potrivit căreia suspendarea dispusă prin OUG 92/2004 este nelegală, deoarece s-a realizat prin intermediul unui act normativ ce nu putea modifica ori înlătura drepturi salariale recunoscute printr-o lege organică, în speță Legea nr.188/1999
Recurenta pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Daa rătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art. 44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 (actual art. 31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art. 48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art. 37 alin. 3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului: "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus -. împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art. 1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în cuprinsul cererii de recurs, se constată că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente.:
Are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect plata suplimentului postului și al treptei de salarizare cuvenite funcționarilor publici numai autoritatea, instituția publică emitentă a actului de numire în funcție a reclamantului, în temeiul căruia ia naștere raportul de serviciu cu drepturile și obligațiile aferente, această entitate având și resursele de finanțare pentru plata drepturilor bănești ale funcționarilor săi, așa cum rezultă și din prevederile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
În astfel de litigii nu au calitate procesuală pasivă autoritățile publice cărora le sunt subordonate instituțiile cu care funcționarii au raporturi de serviciu.
Ministerul nu are obligația legală de garanție sau de despăgubire a funcționarului public în ipoteza admiterii cererii având ca obiect plata sporurilor.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 alin.2 ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, în condițiile legii.
În ceea ce privește răspunderea ordonatorilor de credite, incidente sunt dispozițiile art. 22 alin.2 din același act normativ.
Având în vedere motivele de mai sus, Curtea va admite recursul pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea față de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Se vor respinge recursurile pârâților Agenția Pentru Protecția Mediului D și Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Se va modifica în parte sentința și se va admite în parte acțiunea.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerului Mediului împotriva sentinței nr. 114 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Respinge recursurile declarate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului D împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința.
Admite în parte acțiunea.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Mediului.
Obligă pârâtele și D la plata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.2//4.06.2009
Jud. fond G D
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
