Anulare act administrativ . Decizia 2539/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2539
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 185 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C și avocat pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 185 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta COMUNALĂ NR. 1 C și a fost anulată decizia nr. 1864/25.01.2008 și decizia nr. 8553/21.04.2008, emise de către pârâta nr. 1
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 24.09.2008 reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1864 din 25.01.2008 privind răspunderea în solidar cu SC SRL, precum și împotriva deciziei Comunală nr.1 C prin care s-a respins contestația împotriva deciziei nr. 1864 din 25.01.2008, solicitând anularea acestor acte administrative ca fiind nelegale.
În motivare, reclamantul arată că la data de 29.01.2008 a primit decizia sus menționată prin care s-a dispus de către Comunală nr.1 C atragerea răspunderii în solidar cu SC SRL, decizie împotriva căreia a formulat contestație, înregistrată sub nr.10713, motivând că este nelegală și solicitând revocarea acesteia deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG 92/2003, republicată.
Reclamantul mai arată că, așa cum rezultă din actul adițional înregistrat la Oficiul Comerțului cu nr. 249 din data de 09.02.2005, s-a retras din societate, cesionând toate părțile sociale numitului, ocazie cu care a și fost revocat din funcția de administrator. Cu ocazia cesionării părților sociale, reclamantul arată că nu a primit decât contravaloarea în lei a acestora și nu a dobândit nici un activ de la această societate.
Reclamantul consideră că răspunzător de starea de insolvabilitate se face noul asociat și administrator, acesta preluând atât activul cât și pasivul societății debitoare.
În drept, reclamantul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 279 alin. 2 din OG 92/2003, precum și dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004.
Pârâta, prin reprezentat, a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate de către reclamant.
În susținerea cererii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, actul adițional cu nr. 249 din 09.02.2005 și procesul-verbal din data de 01.03.2005.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin Decizia privind răspunderea în solidar cu SC SRL a contribuabilului nr. 1864/25.01.2008, emisă de către Comunală nr. 1 C, s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu SC SRL pentru suma de 154.474,80 de lei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 8553/21.04.2008, emisă de către Comunală nr. 1 C (filele 8 - 9).
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, potrivit art. 27 alin. 1 lit. b) din OG 92/2003, Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia ".
Așadar, pentru a putea fi antrenată răspunderea solidară a reclamantului cu SC SRL trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat, ori în cauză nu sunt întrunite acestea.
Astfel, prin actul adițional nr. 249/09.02.2005 la statutul SC SRL (fila 43 din dosar) s-a hotărât retragerea din societate a administratorilor, printre care și reclamantul, aceștia declarând că au încasat contravaloarea părților sociale, iar dl. preluând întregul activ și pasiv al societății.
Prin procesul-verbal din data de 18.12.2006 s-a constatat insolvabilitatea SC SRL (filele 15 - 20).
În dreptul nostru, buna-credință se prezumă, iar cel care invocă reaua-credință trebuie să facă dovada acesteia.
Faptul că organele fiscale au arătat că o parte din debitele SC SRL provin din perioada când și reclamantul era administratorul societății nu atrage automat răspunderea solidară a acestuia, dat fiind că prin actul adițional menționat acesta a cedat atât activul, cât și pasivul societății, astfel încât noul administrator - - avea obligația achitării debitelor.
Se constată așadar că nu s-a dovedit nici reaua-credință a reclamantului în a provoca insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, așa cum cere expres textul de lege, sarcină ce incumba pârâtei potrivit art. 1169 cod civil, raportat la art. 129 cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamantul și va anula decizia nr. 1864/25.01.2008 și decizia nr. 8553/21.04.2008, emise de către pârâta nr. 1
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșita a legii, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedura civilă solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, și pe fond admiterea cererii.
S-a susținut că urmare a întocmirii procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate a SC SRL precum și a analizării documentelor contabile depuse de către debitoare,organul fiscal a constatat faptul ca societatea a desfășurat activitate in perioada in care contestatorul avea calitatea de asociat, fără a-și îndeplini obligațiile referitoare la depunerea situațiilor financiare in care sunt incluse elementele patrimoniale.
Aceasta situație de fapt, respectiv provocarea insolvabilității prin ascunderea patrimoniului și cauzarea imposibilității executării silite ca unică modalitate de stingere a obligațiilor bugetare în cazul în care debitoarea refuză să le plătească, a făcut în cauza aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 1 din Codul d e procedura fiscala, fiind emisă decizia privind răspunderea în solidar nr. 1864/25.01.2008.
Privitor la pretinsa neîndeplinire a condițiilor prevăzute de către art. 27 alin. 1 din Codul d e procedura fiscala, respectiv" Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, ".rugam instanța de recurs sa constate netemeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond,antrenarea răspunderii fiind atrasa pentru ascunderea cu rea credința a bunurilor societății de natura stocurilor (si nu pentru faptul ca petentul a fost administrator si asociat al debitoarei).
S-a mai susținut că aceasta stare de fapt, respectiv înstrăinarea stocului de marfa, a fost dovedită prin analiza documentelor contabile care au fost depuse pana la nivelul anului 2004, instanța de fond neindicând probe care sa facă dovada contrara. Astfel, în speță exista un debit restant,exista un debitor declarat insolvabil (aceste doua susțineri nu sunt contestate) și, în opinia noastră, insolvabilitatea debitorului principal a fost cauzata prin ascunderea cu rea credința a bunurilor proprietatea acestuia.
Societatea a desfășurat activitate in perioada in care contestatorul avea calitatea de asociat,din analiza situațiilor financiare in care sunt incluse elementele patrimoniale pana la nivelul anului 2004 reieșind înstrăinarea stocurilor fără a fi plătite obligațiile bugetare restante,fiind provocata insolvabilitatea prin ascunderea patrimoniului si cauzarea imposibilității executării silite ca unica modalitate de stingere a obligațiilor bugetare in cazul in care debitoarea refuza sa plătească.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că organul fiscal a făcut corecta aplicare a dispozițiilor fiscale referitoare la antrenarea răspunderii solidare legea nedistingând intre calitatea de administrator sau asociat al debitoarei si nici in funcție de perioada in care persoana a îndeplinit aceasta calitate in situația in care o parte din debitele care au cauza insolvabilitatea debitoarei principale s-au născut chiar in aceasta perioada.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din considerentele expuse de către instanța de fond reiese că aceasta a avut în vedere toate actele depuse la dosarul cauzei, din care rezultă ca nu a existat o activitate de înstrăinare sau ascundere cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietate a societății debitoare.
Astfel, până la data încheierii actului adițional din luna februarie 2004 SC SRL a avut ca obiect de activitate activități de prestări servicii in silvicultura pe o activitate de împăduriri în domeniul silvic, iar până în luna februarie 2004, data încheierii actului adițional de retragere din societate și de încetare a calității de administrator a intimatului-reclamant nu au existat activități comerciale care să impună achiziționarea de bunuri mobile și imobile in proprietatea societății.
Așa cum rezultă din actul adițional nr. 255 din 09.02.2005 obiectul de activitate al societății a fost transformat într-o activitate de comerț cu amănuntul al articolelor și aparatelor electrocasnice de către noul asociat unic și administrator iar până finele anului 2004 au fost depuse toate documentele contabile către organele fiscale, documente contabile din care rezulta ca pana la acea dată nu au existat activități de comerț cu amănuntul, nu au existat stocuri de marfă, bunuri mobile și imobile proprietatea societății care sa fie ascunse cu rea-credință sub orice formă.
În această situație nu s-a dovedit reaua-credință a intimatului-reclamant în provocarea insolvabilității persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, așa cum cere expres art. 27 alin. 1 lit. b din OG 92/2003.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 185 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red.jur./2ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
