Anulare act administrativ . Decizia 2587/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2587
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.550/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți ȚĂNDĂREI, și.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.12.2009.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr. unic -, reclamanții, și ASOCIAȚIA FAMILIALĂ, au solicitat ca în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, să se anuleze Decizia nr.140 din 18 iunie 2008, emisă de pârâtă, să se admită contestația depusă împotriva raportului de inspecție fiscală nr.- din 23 aprilie 2008 și a deciziilor de impunere nr.-/1,2 din 23 aprilie 2008, în ce privește obligațiile fiscale suplimentare în valoare totală de 15.815 lei, referitoare la impozitul pe venit, cu majorările aferente.
În motivare, a arătat că în perioada 21-23 aprilie 2008 organele de control fiscal au efectuat un control ce a vizat activitatea firmei pentru perioada 2004 - 2006, control finalizat cu actele indicate în petitul cererii.
Arată că deși a formulat contestație împotriva măsurilor stabilite prin decizia nr.140/2008, aceasta a fost respinsă, reținându-se doar faptul că în mod eronat inspectorii fiscali au reținut ca temei al deciziilor de impunere art.52 alin.2 din Ordinul nr.1040/2004, obligațiile de plată fiind corect stabilite.
Reclamanții susțin că obligațiile stabilite de organul financiar sunt rezultatul unei interpretări eronate a legii, astfel că sunt nelegale.
Arată că s- reținut că în perioada 2004 - 2006 s-au completat greșit declarațiile de venit, neînregistrându-se variația stocului de marfă de la începutul și sfârșitul fiecărei perioade fiscale, fapt ce determinat reducerea bazei de impozitare. Se susține că în cauză organul de control fiscal a aplicat în mod trunchiat textul de lege, fără a lua în seamă dispozițiile pct.52 alin.1, regulă ce a fost respectată.
În plus, se susține că reclamanții sunt persoane fizice organizate într- formă administrativă, cu activitatea contabilă organizată în partidă simplă și nu pot fi încadrați în reglementări ce se aplică societăților comerciale care țin contabilitatea în partidă dublă.
În susținere depune înscrisuri.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală.
Cererea este legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, solicită respingerea cererii și menținerea actelor administrativ fiscale încheiate de organul de control fiscal.
În raport de probele administrate - acte și expertiză contabilă și de susținerile părților, Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr.550/1.06.2009 a dispus următoarele:
A admis cererea formulată de reclamanții Țăndărei, și, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL
A admis contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr.140 din 18 iunie 2008, emisă de I, pe care anulează.
A dispus anularea măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală din 23 aprilie 2008 și prin deciziile de impunere nr.-/1/ și -/2/, ambele din 23 aprilie 2008, privind obligarea reclamanților la plata impozitului pe venit și a majorărilor de întârziere aferente, în sumă totală de 15.815 lei.
A obligat către reclamantă la 1504,3lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată și că actele administrative contestate sunt nelegale, deoarece sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscală și prin declarațiile de impunere nu sunt datorate.
S-a reținut în acest sens concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen, motivat pârâtele Direcția Generală Finanțelor Publice I și Activitatea de Inspecție Fiscală I pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se greșita aplicare a legii.
Se arată că în mod corect s-a reținut în sarcina reclamantei - societate comercială, obligații fiscale de plată în sumă totală de 15.815 lei reprezentând impozit pe venit în sumă de 10.015 lei și nu majorări de întârziere în sumă de 5.800 lei.
Aceasta deoarece în urma controlului contabil efectuat în ceea ce privește declarațiile fiscale raportate la evidențele contabile s-a constatat existența unui stoc de marfă nevândut la sfârșitul anului fiscal.
Deși nu există prevedere legală care să reglementeze caracterul deductibil sau nu al variației stocului, acesta a rezultat în nod obiectiv din activitatea comercială desfășurată în scopul obținerii unui profit.
Iar acest stoc de marfă este impozabil deoarece nu reprezintă o pierdere fiscală.
Iar din verificarea declarațiilor pe anul 2004 rezultă că acestea nu corespund cu evidențele contabile și în mod greșit societatea a dedus cheltuieli aferente mărfii existente în stoc cu nerespectarea dispozițiilor nr.1040/2004 lit.f pct.35.
La dosar intimații au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.48 (1) din Codul fiscal și a dispozițiilor nr.1040/2004 în raport de probele administrate - acte și expertiză și în raport de natura juridică a AF Țăndărei.
Astfel în raportul de expertiză s-a concluzionat că nu există prevedere legală din care să rezulte caracterul deductibil sau nedeductibil al diferenței reprezentând variația stocurilor la AF Țăndărei și că intimații au declarat corect veniturile și cheltuielile pe anii 2004 - 2006 ținând seama de prevederile pct.52 (1) din Ordinul nr.1040/2004 - fila 64 dosar fond.
În consecință nu poate fi reținut motivul de recurs privind aplicarea Ordinului nr.1040/2004.
În ceea ce privește corecta ținere a evidenței contabile, Curtea apreciază ca neîntemeiate susținerile din recurs, deoarece societatea intimatelor este o asociație familială - persoane fizice organizate într-o formă asociativă la care se efectuează contabilitatea în partida simplă, nefiind aplicate regulile unei contabilități în partidă dublă aplicabile societăților comerciale.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.550/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți ȚĂNDĂREI, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
15.01.2010
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
