Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5856/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.5856
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.2323 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate recurentului pârât să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.12.2009.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursului de față:
Prin cererea introdusă la Tribunalul București sub nr.5856/3/CA//2009 reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar General, a solicitat anularea înștiințării nr. 0 1 10.12.2008 emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul administrativ atacat, prin care a fost somată să desființeze construcția ridicată pe domeniul public, nu are la bază niciun proces verbal de contravenție prin care să se constate încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, iar construcția respectivă a fost executată în baza autorizației de construire nr. 2 p-S/05.12.1998.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
In drept, reclamanta invocă dispozițiile Legii nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 19.06.2009, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii susținând că somația nu reprezintă un act administrativ.
În baza art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepțiile de procedură și de fond, a căror eventuală admitere, ar face inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge, întrucât deși formal, înștiințarea contestată nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, este asimilată unui act administrativ prin efectele juridice pe care le produce, respectiv obligația de desființare a construcției într-un anumit termen și posibilitatea aducerii la îndeplinire la acestei obligații pe cale silită.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin înștiințarea nr. 01/10.12.2008 emisă de pârât, reclamanta a fost somată să desființeze construcția provizorie situată pe domeniul public al municipiului B, în termen de 72 de ore.
Analizând dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/ 1991, indicate drept juridic în preambului actului atacat, tribunalul constată că nu sunt aplicabile în cazul dedus judecății.
Astfel, potrivit art. 33 din Legea nr. 50/1991, prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ - teritoriale unde se află construcția, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta pe excepția inadmisibilității invocată de pârât și pe fondul cauzei a dispus următoarele:
A respinge excepția inadmisibilității.
A admis acțiunea reclamantei SC SRL în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
A anulat înștiințarea nr. 01/2008 emisă de pârât.
A obligat pârâtul către reclamante la 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această sentință Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a apreciat că acțiunea reclamantei este admisibilă deoarece somația contestată este un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004, iar pe fond acțiunea reclamantei a fost apreciată ca întemeiată pe motiv că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1991.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat recurs în termen motivat și legal timbrat pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se greșita aplicare a legii pe două aspecte:
Primul vizează soluționarea greșită a excepției de inadmisibilitate a acțiunii în condițiile în care somația contestată nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004 fiind o înștiințare de demolare de către reclamanta-intimată a construcției ridicată ilegal pe domeniul public.
Al doilea aspect vizează fondul cauzei și constă în faptul că intimatul nu a respectat prevederile autorizației de construire și pe cale de consecință s-a pierdut valabilitatea acestuia.
Se solicită admiterea recursului în sensul modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii și pe cale de consecință neaplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 30.XI.2009, Curtea a respins motivat cererea de amânare formulată de recurent și a făcut aplicarea dispozițiilor art.156 (2) Cod procedură civilă.
În termenul de amânare a pronunțării, reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă pe ambele aspecte de nelegalitate invocate în motivele de recurs.
Primul aspect de nelegalitate invocat privind soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii nu este fondat.
În mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii. Adresa contestată, prin care intimatul a fost somată să desființeze construcția provizorie situată pe domeniul public al Municipiului B în termen de 72 de ore, reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004 fiind o manifestare unilaterală din partea autorității recurente de natură a produce consecințe juridice, instanța fiind competentă a se pronunța în baza art.1 din Legea nr.554/2004, asupra legalității acestui act.
Al doilea aspect de nelegalitate care privește fondul cauzei nu este întemeiat. Aceasta deoarece pe de-o parte reclamanta-intimată este titulara unei autorizații valabile nr.2 ps din 5.02.1998, autorizație care nu a fost desființată pe cale judecătorească, iar în cauză față de pretinsa nerespectare a acestei autorizații de construire nu au fost aplicate dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1991, intimata nefiind sancționată contravențional.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunța de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.2323 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
20.01.2010
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
