Anulare act administrativ . Decizia 259/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.259/CA/2009 -
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâtulINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Bcu sediul în O, str. -, nr.2, jud. în contradictoriu cu intimatul reclamant- administrator al -" EXPORT IT"SRLcu sediul în O,-, birou 216, jud. B împotriva sentinței nr.487/CA din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B - consilier juridic, în baza delegației nr.- din 17 octombrie 2008, pentru intimatul pârât - administrator al -" EXPORT IT"SRL O - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 32/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul nu este netimbrat, deși recurenta a fost legal citată cu mențiunea achitării sumei de 2 lei taxă judiciară de timbru plus 0,15 lei timbru judiciar, de asemenea prin încheierea de ședință din 12 martie 2009, fost menținută dispoziția cu privire la timbrarea recursului, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenienților din 21 aprilie 2008, iar în ceea ce privește taxa de timbru datorată, apreciază că, instituția pe care o reprezintă este scutită de plata taxelor de timbru, fiind incidente dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997. În măsura în care instanța consideră necesar a timbra recursul, până la sfârșitul dezbaterilor se obligă a proceda în acest sens.
Instanța, apreciază că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997, având în vedere că acțiunea formulată nu vizează venituri publice astfel că menține dispoziția de timbrare și pune în vedere ca până la sfârșitul dezbaterilor, reprezentanta recurentei să facă dovada achitării taxelor de timbru stabilite în sarcina sa, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar timbru judiciar în sumă de 0,15 lei și se obligă a depune și taxa de timbru datorată, până la sfârșitul dezbaterilor. Nu mai are alte cereri.
Reprezentantul intimatei depune la dosar note de ședință și chitanța privind plata onorariului avocațial, nu mai are alte cereri și solicită cuvântul.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și menținerea procesului verbal de control atacat, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței, cu ocazia controlului efectuat de inspectorii de muncă la societatea reclamantă, s-au constatat mai multe nereguli în ceea ce privește perioada octombrie 2007 și până la data efectuării controlului, respectiv 21 aprilie 2008, societatea fiind amendată cu suma de 1.500 lei, sumă pe care contravenientul a și achitat-o astfel că, apreciază față de acest aspect că acesta prin plata sumei și-a recunoscut practic vina. Mai arată și că administratorul societății este și asociatul unic al acesteia, iar prevederile art.196 din Legea nr.31/1990 astfel cum a fost modificată în iulie 2002, trebuie a fi interpretate și aplicate în sensul strict al legii, în sensul că administratorul societății trebuia să încheie contract individual de muncă cu unitatea în folosul căreia își desfășoară activitatea.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată justificate. În esență, învederează instanței că, motivele invocate de recurentă privesc o singură critică, critică care privește motivele de recurs, respectiv în sensul că, nu pot exista alte raporturi, în afara celor de muncă. Însă, ceea ce s-a spus azi, este cu totul altceva, neexistând nici o critică referitoare în recursul declarat. Într-adevăr art.196 din legea societăților comerciale instituie obligativitatea încheierii contractului, însă are ca și rațiune eliminarea interdicției de a se încheia contract de muncă pentru administratorul unic, asociatul unic în speța de față. Totodată mai arată că, eliminarea interdicției leale nu echivalează însă cu instituirea unei obligații. O interpretare contrară ar fi aceea că orice administrator ar trebui să fie angajat salariat, ori există persoane care sunt administratori la mai multe societăți, ceea ce în opinia recurentei ar trebui să fie angajat la fiecare cu contract de muncă, ceea ce ar însemna practic să i se interzică administratorului care nu are contract de muncă, să-și ducă la îndeplinire atribuțiile prevăzute de legea societăților comerciale. În consecință, apreciază că, recursul nu este fondat și drept urmare se impune respingerea lui, iar cu referire la contractul de muncă, arată că acesta se poate și trebuie încheiat pentru administrator doar pentru acele activități care presupun prestații personale în folosul societății și care exced conținutului legal al atribuțiilor sale, ceea ce în speță nu este cazul. În ceea ce privește faptul că, intimata a achitat suma aplicată prin procesul verbal de contravenție este o altă problemă, având în vedere că societatea a avut și persoane care nu erau angajate cu contract de muncă, considerând că nu poate contesta procesul verbal din cauza acestui fapt.
Reprezenta recurentei, înainte de terminarea dezbaterilor depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 2 lei achitată prin chitanța - din 23.04.2009, constatându-se astfel că, recursul este legal timbrat.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.487/CA din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B și în consecință, a dispus anularea măsurilor prevăzute la pct.1 și 2 din anexa 3 la procesul verbal de control nr.22256 din data de 21.04.2008, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut în fapt următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă contestarea măsurilor înserate la pct. 1 și 2 din procesul verbal de control nr.22256/21.04.2008 întocmit de ITM B care în accepțiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 reprezintă un act administrativ.
Din contestația înregistrată sub nr.91094/19.05.2008 aflată la fila 4 dosar și respectiv adresa emisă la data de 05.06.2008 aflată la fila 3 dosar rezultă că reclamantul a îndeplinit condiția formulării plângerii prealabile în conformitate cu art.7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin pct.1 și 2 din Anexa 3 la procesul verbal de control nr.22256 din 21.04.2008 pârâtul ITM B i-a impus reclamantului obligativitatea încheierii contractului individual de muncă pentru numitul începând cu luna octombrie 2007 și înregistrarea acestuia la ITM
Întrucât este administratorul și asociatul unic al - Export Consult IT SRL acesta a contestat măsura dispusă prevalându-se de dispozițiile art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990.
Conform art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990 modificată și completată prin OUG nr.82/2007 "asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată al cărui asociat unic este. Conform art.13 alin.2 din Legea 31/1990 dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate. Din examinarea acestor texte de lege rezultă că legiuitorul a instituit o facultate respectiv o posibilitate pentru asociatul unic care este și administrator de a cumula această calitate cu aceea de salariat și nicidecum o obligație. Prin urmare, instituirea obligației de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului care este și asociat unic este ilegală.
Invocarea de către pârât a dispozițiilor art.5 din Legea 19/2000 care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii, nu are nici o relevanță în interpretarea dispozițiilor art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 care consacră indubitabil caracterul facultativ al cumulării calității de salariat care impune încheierea contractului individual de muncă cu calitatea de administrator reglementată de dispozițiile Legii nr.31/1990.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile art.196/1 alin.3 din Legea 31/1999 instanța a admis acțiunea formulată și a anulat măsurile prevăzute la pct.1 și 2 din Anexa 3 la procesul verbal de control nr.22256/21.04.2008, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în perioada 16-21.04.2008, inspectorii de muncă din cadrul inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B au efectuat un control la - " EXPORT " SRL, obiectivul controlului fiind verificarea modului de respectare a prevederilor legislației munci în vigoare, ocazie cu care, s-au constatat mai multe nereguli evidențiate pe larg în cuprinsul actelor de control.
Astfel, arată că - " EXPORT " SRL a primit la muncă, fără a încheia contract individual de muncă pentru numitul, începând cu luna octombrie 2007, încălcând prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, modificată. Pentru această abatere societatea a fost sancționată, în temeiul art.276 alin.1 lit.e, cu amendă în cuantum de 1500 lei, la individualizarea sancțiunii avându-se în vedere împrejurările și gravitatea faptei, aplicându-se minimul de 1.500 lei.
Conform prevederilor Codului muncii - legea nr.53/2003, precum și a Legii nr.130/1999 republicată, arată recurenta, - " EXPORT " SRL trebuia să întocmească și să încheie contract individual de muncă cu sus numitul din prima zi de prezență la locul de muncă și să înregistreze acest contract în termenul prevăzut de art.1 din Legea nr.130/1999 republicată la.
Consideră că, unica formă legală de încadrare în muncă a unei persoane care desfășoară activitate în folosul alteia este încadrarea salariatului în muncă în baza contractului individual de muncă, act care îi conferă persoanei și vechime în muncă pentru activitatea desfășurată.
Legislația muncii în vigoare, nu interzice încheierea contractelor de muncă retroactiv cu salariații care au desfășurat și mai desfășoară activitate la societate, ci dimpotrivă impune această obligație în sarcina angajatorului, precum și în sarcina inspectorului care constată o astfel de deficiență, de a trasa o astfel de măsură.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.5 din Legea nr.19/2000, coroborate cu cele ale art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată, administratorul societății trebuia să încheie contract individual de muncă cu unitatea în folosul căreia desfășoară activitate.
În drept a invocat prevederile Legii nr.53/2003 - Codul muncii, nr.OG2/2001, Legii nr.108/1999, Legii nr.130/1999, art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Legii nr.554/2004, Legii nr.31/1990 modificată și Legii nr.19/2000.
Prin notele scrise depuse la dosar, intimata - " EXPORT " SRL O, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că, contractul de muncă se poate și trebuie încheiat pentru administratorul societății doar pentru acele activități care presupun prestații personale în folosul societății, care exced conținutul legal al atribuțiilor administratorului, ceea ce nu este cazul în speță.
Textele legale de dreptul muncii invocate de recurentă erau în vigoare, aplicabile și în aceeași formă, și anterior modificării art.196/1 din Legea nr.31/1990, însă evident nu se aplicau în domeniul organelor societăților comerciale, la fel cum nu sunt nici acum.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată și completată prin nr.OUG82/2007, "asociatul unicpoateavea calitatea de salariat al societăți cu răspundere limitată al cărui asociat unic este".
Potrivit dispozițiilor art.13 alin.2 din aceeași lege, "dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate".
Instanța de fond a reținut corect că legiuitorul prin dispozițiile legale, menționate mai sus, a instituit ofacultatepentru asociatul unic care este și administrator de a cumula această calitate cu aceea de salariat al societății comerciale.
Rezultă astfel că, instituirea prin procesul verbal de control contestat a unei obligații de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului, care este și asociat unic, este ilegală.
De asemenea, judecătorul fondului a apreciat judicios că, față de prevederile art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990, nu se justifică invocarea de către pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului Bap revederilor art.5 din Legea nr.19/2000, care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii.
Într-adevăr, potrivit legislației muncii, unica formă de încadrare în muncă a unei persoane care desfășoară activitate în folosul alteia este încadrarea salariatului în muncă în baza contractului individual de muncă.
Legislația în vigoare nu interzice încheierea contractului de muncă între societate și administratorul societății, dar nu instituie obligativitatea încheierii acestui contract.
O interpretare contrară a prevederilor art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 ar fi în sensul că orice administrator ar trebui să fie angajat salariat ori acceptarea acestei opinii ar însemna să se interzică administratorului care nu are contract de muncă să își îndeplinească atribuțiile prevăzute în Legea societăților comerciale. Ar rezulta că administratorul nu poate să îndeplinească acte/ fapte de comerț și să își exercite mandatul de reprezentare a societăți fără să încheie un contract de muncă, ceea ce este inacceptabil, deoarece o astfel de interpretare ar goli de conținut noțiunea de administrator al unei societăți comerciale.
Contractul de muncă se poate și trebuie încheiat pentru administratorul societății, doar pentru acele activități care presupun prestații personale în folosul societății, care exced conținutului legal al atribuțiilor administratorului, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.196/1 alin.3 și art.13 alin.2 din Legea nr.31/1990, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții intimate, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ împotriva sentinței nr.487 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 28.04.2009 -
Jud. fond
Tehnoredact.-/
29.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
