Contestație act administrativ fiscal. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.260/CA/2009 -
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEcu sediul în O,-, jud. B, în nume propriu și în reprezentareaAUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, cu sediul în B,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul procedural ales în S M,-,.3, jud. S M și intimații pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud. S M,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Scu sediul în S M,-.n, jud. SMî mpotriva sentinței nr.531/CA din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, este la primul termen în această fază procesuală, după care:
Instanța, având în vedere că, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.531/Ca din 11 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului cu domiciliul procedural ales în S M-/3 jud.S M în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană nr.3-5 jud.S M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B sector 5,-, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O Calea - Române nr.4 jud.B, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S M cu sediul în S M- jud.S M și-n consecință, a anulat Decizia nr.57774/13.12.2007 dată în soluționarea contestației de către pârâta DGFP S
S-a dispus anularea Actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr.2163/01.10.2001 emis de Biroul Vamal, cu obligarea pârâtelor să plătească reclamantului 1004,3 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr.57774/13.12.2007 emisă de pârâta DGFP SM( filele 4-7 de la dosar) s-a respins contestația reclamantului formulată împotriva actului constatator nr.2163/01.10.2001 emis de Biroul Vamal, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații fiscale în sumă de 2431 lei,reprezentând drepturi vamale. Pârâta DGFP SMa reținut că actul constatator menționat s-a întocmit ca urmare a neprezentării reclamantului la Biroul Vamal SMp entru vămuirea autoturismului marca VOLKSWAGEN, reținându-se nerespectarea dispozițiilor art.97-99 din Legea nr.141/1997.
Din probatoriul administrat în cauză,instanța a constatat că Declarația Vamală emisă pe numele reclamantului nr.1008/28.02.1998 de către Biroul Vamal (fila 42 de la dosar) pentru autoturismul din litigiu, prin care s-a acordat un tranzit vamal de 30 de zile, nu este semnată de titularul operațiunii de tranzit vamal.
La data de 28.02.1998, data emiterii acestei declarații erau în vigoare dispozițiile Decretului nr.337/1981, care la art. 31 prevedea "declararea mărfurilor și prezentarea lor la vămuire se fac de importatori, exportatori sau reprezentanții acestora, prin depunerea unei declarații vamale scrise. sau exportatorii pot declara și prezenta mărfurile pentru vămuire la unitățile vamale de la frontieră sau din interiorul țării", iar la art.42 se stipula expres "Declarația vamală pentru care organele vamale au acordat liber de vamă constituie titlu executoriu pentru urmărirea și încasarea taxelor vamale".
Instanța a mai reținut că, la data emiterii actului constatator nr.2163/01.10.12001(fila 41 de la dosar) de către Biroul Vamal prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului datoriile vamale contestate, erau în vigoare prevederile Legii nr.141/1997, iar potrivit art.3 din acest act normativ declarația vamală reprezintă actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă în formele și modalitățile prevăzute de reglementările vamale voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat. Declarația vamală se completează și se semnează pe formulare tipizate, de către titularul operațiunii sau de către reprezentantul său și se depune la biroul sau punctul vamal împreună cu documentele justificative în vederea acceptării regimului vamal solicitat
În cazul în speță, declarația vamală suscitată nu îndeplinește o condiție esențială pentru a produce efectele juridice prevăzute de art.42 din Decretul 337/1981 și art.141 alin.2 din Legea nr.141/1997, respectiv nu este semnată de declarant. Acest înscris nu poate constitui o dovadă a calității reclamantului de debitor al vreunei datorii vamale, întrucât aceasta nu face nici proba introducerii în țară a vreunui autoturism, fiind nul ca înscris sub semnătură privată, conform art.1179 și urm. Cod civil.
În lipsa unei declarații de tranzit valabile,în virtutea principiului quod nullum est nullum producit effectum (lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabilă) și a principiuluiresoluto iure dantis resolbitur jus accipientis(principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial) și actul constatator încheiat în baza acestui înscris nul este lovit de nulitate absolută.
Pentru motivele arătate, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, iar în baza art.218 alin.2 Cod de procedură fiscală raportat la art.18 din Legea nr.554/2004, a fost admisă acțiunea reclamantului conform prezentului dispozitiv, văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă,
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerea actelor administrative fiscale contestate.
În motivarea recursului, arată recurenta că instanța de fond a invocat în hotărârea recurată prevederile Decretului nr.337/1981 privind Regulamentul vamal, cu toate că la data de 28.02.1998, atunci când reclamantul s-a prezentat la sediul, aceste prevederi erau abrogate de dispozițiile art.2 din nr.HG626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul Oficial nr.271 și 271 bis din 09.10.1997.
Totodată, arată că, Declarația vamală de călători nr.1008/28.02.1998, emisă de Biroul vamal, cuprinde adresa de domiciliu a reclamantului din acea perioadă, mai exact loc. str.M, jud.S M, precum și seria pașaportului acestuia, iar contrariul nu s-a probat.
În absența persoanei care a solicitat acordarea regimului vamal de tranzit, autoritatea vamală nu putea admite acest regim, cu atât mai mult cu cât specificul acestei declarații impune prezența titularului operațiunii.
Semnarea declarației vamale de călători, sub cerința "ad validitatem" și pentru a produce efecte, în opinia recurentei, este obligatorie doar pentru agentul vamal, nu și pentru titularul acesteia.
Cu toate că a arătat instanței de fond că, Tribunalul Satu Mare, prin Decizia civilă pronunțată în ședința publică din 27.11.2006 în dosarul nr-, a admis recursul declarat de O împotriva sentinței nr.939/2006 a Judecătoriei Carei, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatorul, nu s-a luat în considerare faptul că, reclamantului i s-au adus la cunoștință titlurile, iar acesta nu le-a contestat pe fond.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.8 și 9, art.304/1 și art.312 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat,urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin actul constatator nr.2163 din 1 octombrie 2001 emis de Biroul Vamal s-a stabilit în sarcina reclamantului intimat,obligații fiscale în sumă de 2431 lei reprezentând drepturi vamale cuvenite bugetului de stat ca urmare a încheierii din oficiu a operațiunii vamale privind importul unui autoturism, reținându-se încălcarea dispozițiilor art.97-99 din Legea nr.141/1997. Contestația formulată de reclamant împotriva actului constatator s-a respins prin decizia nr.57774 din 13 decembrie 2007, emisă de intimata DGFP S
Conform prevederilor art.50 alin.2 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal în vigoare, la momentul încheierii actului constatator, declarația vamală se completează și se semnează, pe formulare tipizate, de către titularul operațiunii vamale sau de către reprezentantul său, în formă scrisă sau utilizând un procedeu informatic agreat de autoritatea vamală.
Prevederile art.141/1 alin.2 din Legea nr.141/1997 arată că, debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate.
În speță, declarația vamală nr.1008 din 28 februarie 1998, reținută în actul constatator ce conține numele reclamantului intimat, nu poartă semnătura titularului operațiunii vamale înscris în declarație, situație în care acest înscris sub semnătură privată ce a stat la baza actului constatator este lovit de nulitate potrivit prevederilor art.1179 și urm. Cod civil. O declarație vamală nesemnată de persoana menționată ca titular al operațiunii vamale nu poate constitui o dovadă a calității de debitor al vreunei datorii vamale, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Înscrierea în formularul tipizat de declarație vamală a numelui unei persoane, a adresei sale, ori a seriei pașaportului acestei persoane, nu conferă valabilitate înscrisului, decât dacă aceste date înscrise sunt asumate prin semnarea declarației de către persoana menționată ca titular la declarației vamale.
Prin urmare, se reține că, înserarea adresei de domiciliu și a seriei pașaportului intimatului reclamant în declarația vamală nu poate duce la reținerea valabilității înscrisului în lipsa existenței semnăturii titularului pe înscrisul respectiv.
Cerința semnării declarației vamale de către titularul operațiunii vamale a fost prevăzută expres de legiuitor în cuprinsul prevederilor art.50 alin.2 din Legea nr.141/1997 ca fiind o cerință"ad validitatem" necesară pentru producerea efectelor juridice atât față de titularul declarației vamale cât și față de autoritățile vamale, față de care se dă declarația. Având în vedere aceste aspecte nu pot fi reținute favorabil motivele de recurs constând în obligativitatea semnării declarației vamale, doar de agentul vamal pentru validitatea operațiunii respective și nu și pentru titularul operațiunii vamale.
Cât privește motivele referitoare la soluția și constatările instanței investite cu contestația la executare se reține că, aceste motive nu pot fi reținute în cadrul soluționării pe fond a litigiului privitor la valabilitatea actelor constatatoare a deciziei vamale.
De asemenea, nici aspectele privitoare la menționarea în cuprinsul hotărârii atacate a Decretului nr.337/1981 nu pot fi reținute, atâta vreme cât prevederile legale reținute ca incidente sub aspectul valabilității actului contestat, au fost cele din Legea nr.141/1997 în vigoare la momentul încheierii actului atacat și prevederile art.1179 și urm. Cod civil.
În consecință, se reține că, în mod judicios prima instanță a apreciat că în lipsa unei declarații de tranzit valabile, reclamantului intimat nu i se pot stabili obligații vamale în mod valabil, actul constatator încheiat în baza declarației vamale nule, fiind și el la rândul lui lovit de nulitate ca act subsecvent al celui principal generator de obligații, lovit de nulitate.
Drept urmare, constatându-se nefondate motivele de recurs invocate în cauză, instanța va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE în nume propriu și în reprezentareaAUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR Bîmpotriva sentinței nr.531/CA din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept 28.04.2009
Tehnoredact. /DF.
30.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
