Contestație act administrativ fiscal. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.2893/111CA/2008
DECIZIA NR.258/CA/2009 -
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Tătar
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.595/CA din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestația act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.38 din 22.04.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare, învederează că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată, conform motivelor expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.595/CA din 15 decembrie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O din cadrul DGFP
A fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamantul domiciliat în O,-, judetul B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O din cadrul DGFP B, cu sediul în O,-, jud.B și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantului diferența de 1306 lei încasată prin chitanța seria - nr. -/14.11.2007, eliberată de Trezoreria Municipiului B, cu dobânzi legale calculate până la data plății.
A fost respins capătul de cerere cu privire la anularea a chitanței de încasare a sumei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 43,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.- eliberată la data de 14.11.2007 de Trezoreria Municipiului
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisurile aflate la dosar (filele 9 ) rezultă că reclamantul s-a adresat mai întâi autorității care a încasat suma pentru restituirea acesteia, iar autoritatea și-a exprimat refuzul, ceea ce echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile cerute de lege, împrejurare față de care excepția inadmisibilității a fost respinsă.
Cu privire la soluționarea pe fond a cauzei, instanța reține că reclamantul solicită anularea chitanței fiscale prin care a achitat taxa specială de primă înmatriculare a autoturismului.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, chitanța fiscală este un act fiscal contabil, un instrument justificativ de plată a unei sume de bani cu plata în numerar și prin urmare, nu este un act administrativ.
De altfel, art. 2 lit. c din Legea 554/ 2004 definește actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, situație față de care instanța raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea 554/2004 a respins capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale ca neîntemeiat.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.- eliberată la data de 14.11.2007 reclamantul a achitat suma de 3.667 lei.
Prin dispoziția de plată nr. 4.052/29.10.2008 s-a restituit suma de 2.361 lei, rămânând un rest de plată de 1306 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 codul fiscal. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum, de 1306 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință va obliga pe pârâtă să restituie diferența taxa specială pentru autoturisme încasată anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, normă care nu se poate aplica retroactiv.
Pentru lipsirea reclamantului în mod nelegal de suma de 1.306 lei, de la data plății - 14.11.2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului, în condițiile art. 1082 - 1084 cod civil, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii sumei.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod proc. Civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 43,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că, prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunându-se obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată.
Consideră că, în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.7 din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În consecință, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență.
Arată că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/2008, conform cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată între 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 de contribuabil și cea rezultată, ca urmare a noilor prevederi, se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Solicită totodată, a fi avute în vedere și prevederile OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ"taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată mai sus.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, intimatul a arătat că sentința recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că această taxă nu a fost percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată este nefondată, deoarece reclamantul intimat s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 9 din dosarul primei instanțe.
Procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, creează posibilitatea autorității emitente a actului administrativ unilateral de a-l revoca, or în speță, atâta vreme cât petentul nu a primit nici un răspuns, fiindu-i soluționată doar în parte cererea, prin restituirea parțială a taxei achitate (după înregistrarea acțiunii pe rolul tribunalului Bihor ), revenirea cu o nouă adresă la aceeași autoritate prin care să se solicite același lucru, ar fi fost contrară scopului dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, ducând la o birocrație excesivă, pe care legiuitorul nu a vrut să o legifereze prin textul de lege enunțat.
Astfel, se va avea în vedere că reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care era afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibilă fără plata taxei. Însă, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care să materializeze operațiunea, astfel că, în această împrejurare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material.
Față de aceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care să fie impusă plata taxei de primă înmatriculare, în mod corect reclamantul, în considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrației Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 595/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUIîmpotriva sentinței nr.595/CA din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
- - - - - - - -
Red.dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact. -
2 ex./ 05.05.2009
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Ovidiu Blaga, Ioana Tătar
