Anulare act administrativ . Decizia 264/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 264
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 695 din data de 29 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com.,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentul, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentului de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice D solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 1098 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 9.03.2009 a achitat suma de 1098 lei, conform calculului Trezoreriei M, taxă impusă de prevederile nr.OUG 50/2008, conform chitanței seria - nr. -, pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa. Această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de România prin Tratatul CE semnat la 01.01.2007, care prevede că pentru autoturismele a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează.
În aprecierea reclamantului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil, art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, art. 25, 28, 90, 92 din CEDO, art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, arătând că existența unei taxe pe poluare, reglementată printr-un act normativ în vigoare, nu este contrară dispozițiilor comunitare, principiul "poluatorul plătește" fiind un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Totodată, nu există un temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol, la recomandarea - Prefectura județului D - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Prin sentința nr. 695 din data de 29 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, obligând pârâții să restituie reclamantului suma de 1098 lei achitată cu titlul de taxă pe poluare, reactualizată cu dobânda legală calculată de la data plății nedatorate și până la data restituirii sumei, dar și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că în speță sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 din Tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. În conformitate cu art. 30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Tribunalul a coroborat aceste prevederi cu dispozi țiile art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, Curtea de Justiție Europeană, pronunțându-se în acest sens în mai multe spețe, statuând că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene și potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării la Uniune, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu
caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Potrivit nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece ordonanța de urgență a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Judecătorul național, ca și judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat, s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, tribunalul a reținut că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Această reglementare este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este
susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se invocă prevederile nr.OUG 50/2008, act normativ care a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07.2008. Prin normele de aplicare a acestei ordonanțe, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele 2 taxe (cea achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei.
Recurentul consideră că obligarea sa la restituirea taxei de poluare plătită de reclamant este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizările normative exprese.
Se arată, totodată, că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne. Existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistând motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, tribunalul a reținut corect că nr.OUG 50/2008 este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Potrivit practicii, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TC. doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă
la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului, această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanța de recurs întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, taxa de poluare are un vădit caracter ilicit.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Analizând dispozițiile nr.OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la. acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Dat fiind cele expuse anterior, reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 695 din data de 29 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com.,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4ex./ 25.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
