Anulare act administrativ fiscal. Decizia 265/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 265
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 829 din data de 27 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com.,-, jud. D și pârâta M, prin D, cu sediul în T,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurentul, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin serviciul registratură apărătorul ales al intimatului-reclamant a depus concluzii scrise, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentului de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3435/120/30.07.2009, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Trezoreria M solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 1706 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data plății, până la restituirea sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat această sumă de bani la data de 24.03.2009 la Trezoreria M, cu titlu de taxă specială de poluare pentru autovehicule, conform prevederilor OUG 50/2008; reclamantul consideră că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu putea să înmatriculeze autoturismul în circulație, prevederile OUG 50/2009 fiind în contradicție cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Das olicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, motivată de
faptul că sumele rezultate din încasarea taxei de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de instituția menționată mai sus. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului deoarece, prin OG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare și, în baza acestei ordonanțe, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice, de aplicare a acestei ordonanțe de urgență, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare; mai arată pârâta că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituire acestei taxe.
La termenul din 16.10.2009 instanța a stabilit cadrul procesual al pricinii, la cererea reclamantului conceptând și citând în cauză, ca pârâți Statul Român-prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice
Tribunalul a reținut că solicitarea pârâtei de introducere în cauză a Agenției Fondului pentru Mediu nu este justificată, având în vedere că această instituție nu poate avea raporturi juridice directe cu reclamantul, întemeiate pe dispozițiile G.nr.50/2008.
Prin sentința nr. 829 din data de 27 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D pentru M, obligând pârâții să restituie reclamantului suma de 1706 lei, reprezentând contravaloare taxă de poluare cu dobânda legală, precum și la plata sumei de 1039 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat suma de 1706 lei, pentru autoturismul marca BMW cu nr. de identificare, cu chitanța seria - nr. -/24.03.2009; autoturismul a fost dobândit prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 27.11.2008 și a fost înmatriculat pentru prima oară sub nr. la data de 21.03.1996 în Italia, astfel cum rezultă din cartea de circulație (talon) depus de reclamantă la dosar (filele 24-28). Astfel, potrivit art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Opinia majoritară, în practica judiciară din România, s-a conturat în sensul că taxa de poluare instituită prin OUG50/2008, modificată prin OUG 208/2008 și OUG 218/2008, este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, deoarece constituie un impozit indirect, iar prin perceperea taxei se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, prin faptul că se datorează în principal pentru înmatricularea mașinilor second-hand
achiziționate din spațiul comunitar în cazul primei înmatriculări în România, întrucât nu se realizează scopul pentru care a fost edictată norma legală, prin aceea că pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară această taxă nu se percepe, iar prin această modalitate de reglementare se favorizează implicit vânzarea autoturismelor fabricate în România.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 ( fost art.90 paragraf 1) din Tratatul CE să aplice procedurile naționale, astfel încât drepturile prevăzute prin tratat să fie efectiv protejate. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. Pentru aceste considerente tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită. În astfel de situații Curtea de Justiție de la Luxembourg a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite, fiind întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se invocă prevederile nr.OUG 50/2008, act normativ care a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07.2008. Prin normele aplicare a acestei ordonanțe, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele 2 taxe (cea achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei. Recurentul consideră că obligarea sa la restituirea taxei de poluare plătită de reclamant este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizările normative exprese.
Se arată, totodată, că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne. Existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistând motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, tribunalul a reținut corect că nr.OUG 50/2008 este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Potrivit practicii, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TC. doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului, această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanța de recurs întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, taxa de poluare are un vădit caracter ilicit.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele
pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Analizând dispozițiile nr.OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la. acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Dat fiind cele expuse anterior, reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 829 din data de 27 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com.,-, jud. D și pârâta M, prin D, cu sediul în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3 ex./ 25.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
