Anulare act administrativ . Decizia 2744/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2744
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței numărul 120 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant G, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S și avocat pentru intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La interpelarea instanței, consilier juridic, pentru recurentul pârât susține că nu poate face dovada comunicării actului de eliberare din funcție a intimatului reclamant, întrucât nu a existat o comunicare expresă, însă reclamantul a luat la cunoștință despre existența deciziei.
Consilier juridic depune înscrisuri în copie, respectiv contract de prestare servicii și o adresă emisă de Dr., care se comunică intimatului reclamant, prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii. Susține că la baza emiterii actului de eliberare din funcție a stat decizia motivată a organului competent de expertiză medicală. Mai arată că în termen de 7 zile reclamantul avea posibilitatea contestării deciziei.
Avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Susține că pârâtul nu a demonstrat, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, legătura existentă între medicul psiholog cu liberă practică și medicul de medicină a muncii. Mai susține că, organul competent în efectuarea expertizei nu poate fi decât Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 120 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. S, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1119/l6.09.2008, emisă de Primarul mun. S, reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea la plata salariilor și a celorlalte drepturi ce i se cuvin, începând cu data de 17.09.2008 până la reintegrare, în sumă actualizată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1119/l6.09.2008 emisă de Primarul mun.S s-a dispus ca începând cu l7.09.2008 să înceteze raportul de serviciu al reclamantului G, funcționar public, referent clasa a III-a, grad profesional asistent, treapta 2 în cadrul Serviciului Pază Obiective Publice - Direcția Poliția Comunitară în conformitate cu dispoz.art.99 alin.1 lit.f din legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, coroborate cu dispoz. HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, modificată cu HG 37/2007, avându-se în vedere preavizul și referatul Direcției Management.
Din cuprinsul adresei nr.19114/15.08.2008 prin care s-a emis preavizul de 30 zile calendaristice, rezultă că a fost avut în vedere avizul psihologic nr. 531/08.07.2008 prin care s-a stabilit că persoana fizică este inaptă din punct de vedere psihologic pentru funcția publică pe care o ocupă.
Potrivit art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, ersoana p. care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în situația în care starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute.
S-a reținut că acest text de lege, invocat în cuprinsul dispoziției privind încetarea contractului de muncă și care reprezintă temeiul legal al măsurii luate, se referă la constatarea stării fizice sau psihice printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală.
Textul de lege respectiv nu menționează în mod concret care sunt organele competente în măsură să efectueze expertizarea medicală în sensul dispozițiilor art.99 alin.1 lit. f din Legea nr.188/1999, însă aceste organe competente nu pot fi decât cele aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv Institutul Național de expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, sens în care și-au exprimat punctul de vedere atât Ministerul Sănătății Publice cât și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, avizul psihologic emis de o persoană care exercită profesia de psiholog cu drept de liberă practică neputând fi asimilată unei decizii a unui organ competent de expertiză medicală care să aibă ca efect eliberarea din funcție a unui funcționar public în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate.
Invocarea de către pârâtă atât în cuprinsul dispoziției contestate cât și în întâmpinare a dispozițiilor HG nr.355/2007 nu are relevanță întrucât, în conformitate cu prevederile art.1 din acest act normativ, prin hotărârea respectivă sunt stabilite cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi, fizici, fizico- sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.
De asemenea, această hotărâre stabilește că supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.
Rezultă așadar din conținutul acestor dispoziții că ele reprezintă o protecție a lucrătorilor încadrați în muncă, toate măsurile dispuse prin acest act normativ referitoare inclusiv la examenul medical periodic, conform art.19, constituind obligații ale angajatorului pentru supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor față de riscurile activității desfășurate iar nu premise ale măsurii de încetare a contractului de muncă pe motive de sănătate în sensul dispozițiilor art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
S-a constatat așadar că dispoziția de încetare a raportului de serviciu întemeiată pe dispoz.art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 este nelegală întrucât nu este constatată printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală, avizul psihologic invocat neputând îndeplini condițiile unei astfel de decizii.
De altfel s-a mai reținut că aceeași măsură a fost dispusă pentru număr de 30 de funcționari publici încadrați pe aceeași funcție, așa cum rezultă din adresa nr.-/7.10.2008 a fiind greu de acceptat că un număr atât de mare de funcționari publici din cadrul aceluiași serviciu, să fie declarați inapți din punct de vedere psihologic deși la momentul încadrării lor, fuseseră de asemenea testați și declarați apți pentru funcția respectivă, fără a se dovedi existența unor împrejurări care să determine pierderea aptitudinilor pentru toți funcționarii respectivi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Mun. S criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul interpretării dată de instanță dispozițiilor HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor în sensul că aceste dispoziții reprezintă doar o protecție a lucrătorilor angajați în muncă și nu pot constitui premise ale măsurii de încetare a contractului de muncă, având în vedere că art. 6 din acest act normativ a instituit obligativitatea angajatorilor din orice domeniu de activitate să respecte aceste reglementări legale, iar art. 19 alin. 1 lit. a prevede că efectuarea examenului medical obligatoriu are ca scopuri: confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea și s-a eliberat fișa de aptitudine.
S-a mai susținut că dispozițiile HG nr. 355/2007 prevăd măsurile de protecție a lucrătorilor angajatorii au obligația de a supraveghea starea de sănătate a lucrătorilor, iar potrivit art. 9, art. 11 și art. 12 din același act normativ, medicul de medicina muncii este abilitat să facă recomandări de tip medical privind aptitudinea în muncă a lucrătorilor, eliberând avize medicale - fișe de aptitudine: " ", " condiționat", "inapt temporar", "inapt permanent".
S-a mai arătat că este obligatorie pentru angajator concedierea angajatului în situația în care medicul de medicina muncii constată inaptitudinea salariatului și nu există posibilitatea trecerii salariatului pe un alt post corespunzător capacității sale de muncă, precum și faptul că reclamantul nu a contestat fișa de aptitudine potrivit dispozițiilor art. 30 și 31 din HG 355/2007.
Recurenta a mai susținut că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999, la baza emiterii deciziei de concediere fiind avizul psihologic și fișa de aptitudine eliberată de medicul de medicina muncii, iar reținerea instanței de fond în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada împrejurărilor ce au determinat pierderea aptitudinilor în condițiile în care examinarea psihologica s-a efectuat pentru verificarea cerințelor psihologice necesare pentru a lucra în domeniul de activitate respectiv.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârât și a dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte:
Critica recurentului pârât în sensul că reclamantul nu a contestat fișa de aptitudine potrivit dispozițiilor art. 30 și 31 din HG 355/2007, nu poate fi reținută, având în vedere, pe de o parte, că preavizul nr.19114/2008, temei al emiterii dispoziției de eliberare din funcție nr. 1119/l6.09.2008, cât și aceasta din urmă, nu au ca temei existența fișei de aptitudine nr. 11489 din 20.08.2008, ci avizul psihologic nr. 531/08.07.2008, iar, pe de altă parte, că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării fișei de aptitudine către reclamant.
Pe de altă parte, se constată că la data emiterii preavizului nr. 19114/2008, temei al emiterii dispoziției nr. 1119/l6.09.2008, prin care i s-a comunicat preavizul de 30 de zile după a cărui expirare a fost eliberat din funcție, nu se întocmise fișa de aptitudine de către medicul de medicina muncii, aceasta fiind emisă la data 20.08.2008.
Cu privire la criticile recurentului vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor se rețin următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 9 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita și alte investigații și examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8.
Art. 10 - În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi " condiționat".
Art. 11 - (1) Inaptitudinea temporară în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii.
(2) În situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar".
Art. 12 - (1) Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situației de fapt."
Din interpretarea acestor dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. f) din Legea 188/1999, potrivit cu care "eliberarea din funcție se dispune în situația în care starea sănătății fizice și/sau psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute" se desprinde concluzia că medicul de medicina muncii are competența exclusivă de a stabili doar aptitudinea condiționată a lucrătorului, potrivit art. 10 din actul normativ susmenționat, și inaptitudinea temporară în muncă, potrivit art. 11 din același act normativ, iar în toate cazurile de inaptitudine permanentă în muncă, potrivit art. 12 alin. 2, medicul de medicina muncii are obligația colaborării cu medicii de expertiză a capacității de muncă în vederea rezolvării acestor cazuri.
În speță, se constată că fișa de aptitudine nr. 11489/.2008, prin care s-a constatat inaptitudinea medicală permanentă a reclamantului, nu este rezultatul colaborării cu medici de expertiză a capacității de muncă, ci cuprinde doar examenul medical de medicina muncii, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 12 alin. 2 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârât, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va fi obligat recurentul către intimat la 900 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței numărul 120 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul către intimat la 900 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/10.07.2009
Jud.fond:Fl.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie
